ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Reclamantul B.N. a chemat în judecată Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC A.S. SA, solicitând instanței ca în
contradictoriu cu pârâții să dispună anularea parțială a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 1278 emis
la data de 13.03.1996 de către M.A.D.R. și recunoașterea dreptului său pentru
suprafața de 0,50 ha teren arabil, situat pe raza comunei Șimian din care 2.500
mp se suprapun cu terenul ocupat de SC A.S.
Motivele de fapt și de drept care au stat la
baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că așa cum rezultă din
actul „Partaj de ascendent din 28 august 1935”, bunica sa și-a împărțit averea
imobilă celor trei fii ai săi, printre care tatăl reclamantului, D.S.B. și
mătușa sa I.B., căreia i-a revenit suprafața de 2.500 mp. Neavând urmași, după
decesul mătușii sale, terenul a trecut în stăpânirea tatălui reclamantului care
l-a muncit până la colectivizarea agriculturii, fără menționarea acestei
situații în registrul agricol.
După apariția Legii nr. 18/1991
reclamantul a solicitat Comisiei Locale de fond funciar Șimian, reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenului tatălui său dar și pentru suprafața
de 2.500 mp ce aparține mătușii sale.
La data de 23 septembrie 2002,
reclamantul a primit titlul de proprietate nr. 59731 în care nu a fost inclusă
și suprafața de 2.500 mp, cu motivarea că nu figurează în registrul agricol la
poziția tatălui său.
Formulând o nouă cerere către
C.L.F.F. Șimian și solicitând să i se reconstituie dreptul de proprietate
pentru suprafața de 2500 mp, prin hotărârea nr. 40 din 29 noiembrie 2006 C.L.F.F.
Șimian i-a oferit în compensare un teren de 2500 mp, pe un alt amplasament, ofertă
refuzată de reclamant.
Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând întemeiată excepția tardivității formulării
acțiunii invocată de pârâți.
S-a apreciat că momentul luării la
cunoștință a actului administrativ contestat este data intabulării dreptului de
proprietate în Cartea funciară din 23 august 1999, când dreptul real al
titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes.
Apărările reclamantului, în sensul că a luat
cunoștință de existența actului în cursul procesului din Dosarul nr. 1002/225/2008,
în data de 3 aprilie 2009, nu au fost reținute de către judecătorul fondului,
față de prevederile Legii nr. 7/1996.
Recursul formulat de reclamantul B.N.
împotriva sentinței civile nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că termenul a început să
curgă de la data la care a luat cunoștință despre existența certificatului de
atestare a dreptului de proprietate, respectiv de la data la care acesta a fost
comunicat și nu de la data la care actul a fost înscris în Cartea funciară.
Principiul a fost recunoscut pe cale
jurisprudențială, iar deciziile Curții Constituționale confirmă același mod de
calcul al termenului de introducere a acțiunii în instanță.
Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Intimatul solicită respingerea recursului ca
nefondat.
Apreciază că data luării la cunoștință nu poate
fi alta decât data înscrierii în Cartea funciară, deoarece efectul înscrierii
este opozabilitatea față de terți.
Recurentul nu poate opune momentul luării la
cunoștință ca fiind „momentul când i-a fost comunicat certificatul contestat”,
întrucât prioritară este data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască
existența acestuia, pe orice cale.
A admite contrariul, înseamnă a se admite că se
poate opune lipsa de minimă diligență, ceea ce este inadmisibil.
Legiuitorul nu instituie condiția intrării în
posesia actului, ci doar ca terța persoană să fi luat la cunoștință despre
existența actului, dar nu mai târziu de un an de zile de la data luării la
cunoștință, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a introduce acțiunea.
II. Considerentele instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Conform dispozițiilor art. 11 alin. (2) din
Legea contenciosului administrativ modificată și completată, cererea poate fi
introdusă nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință a actului, în
ipoteza persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim
printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de
drept.
Astfel, în cazul terțului vătămat, nu este
necesară comunicarea actului ca atacare, ci doar dovada că s-a luat la
cunoștință pe orice cale de existența acestuia.
Teoria luării la cunoștință a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate din momentul înscrierii în Cartea funciară
și însușită de jurisprudență, nu trebuie însă admisă fără a se corobora toate
probele dosarului.
Data înscrierii certificatului de atestare a
dreptului de proprietate poate fi considerată a fi data luării la cunoștință a
actului administrativ atacat numai în coroborare cu alte împrejurări ce au
putut conduce la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Recurentul-reclamant a depus la
dosar o cerere, ce se găsește la fila 37 din dosarul de fond, adresată
Primarului comunei Șimian, județul Mehedinți, din care rezultă că a solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.500 mp. Din
același înscris mai rezultă că recurentul cunoștea împrejurarea că terenul se
află în perimetrul A. Șimian, motiv pentru care a solicitat fie plata c/valorii
termenului de către actualul proprietar, fie punerea în posesie cu un teren de
aceeași categorie.
Deoarece recurentul avea
reprezentarea faptului că terenul este în proprietatea A. Șimian, cel puțin de
la data formulării cererii – 15 septembrie 2005 – obligația minimă de a intra
în posesia actului administrativ nu poate fi înlăturată, iar înscrierea în
Cartea funciară operează deplin în calcularea termenului de introducere a
acțiunii.
Astfel, comunicarea certificatului
în anul 2008, cu mult peste termenul de un an de la data luării la cunoștință,
nu este relevantă în calculul termenului pentru introducerea prezentei acțiuni.
1.2. În drept, urmează ca în temeiul
art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva
sentinței civile nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28
octombrie 2010.