ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1670/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1670/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând admisibilitatea în
principiu a cererii de contestație de față pe baza lucrărilor și materialului
aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei
Curți de Casație și Justiție, la data de 14 februarie 2011 – și înregistrată pe
rolul instanței supreme ca procedură jurisdicțională ce a forma obiectul
dosarului nr. 1326/1/2011 – petenta D.M. a formulat CONTESTAȚIE ÎN ANULRAE
împotriva deciziei penale nr. 4555din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în calitate de instanță de
recurs și având efectul rămânerii definitive la data pronunțării nr. 640/44/2010
[prin decizia amintită cererea fiind nemotivată în concret cu referire la
cazurile de contestație limitativ prevăzute de legiuitor prin art. 386 lit. a)-e)
C. proc. pen. a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentă împotriva
sentinței penale nr. 119/F din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, secția
penală, prin care a fost respinsă plângerea în baza art. 278
1
C.
proc. pen. împotriva unei rezoluții a procurorului de neîncepere a urmăririi
penale și obligată petenta la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare statului].
Anexat cererii de contestație s-au
depus în copii xerox titlul executoriu nr. 173010011416038 din 26 iunie 2011
pentru obligația fiscală a cheltuielilor judiciare în sumă de 450 lei și
somația de plată aferentă.
Înalta Curte, verificând
admisibilitatea în principiu a cererii de contestație pendinte pe baza
lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
Conform art. 386 C. proc. pen.[având
titlul marginal „cazurile de contestație în anulare”] „împotriva hotărârilor
penale definitive
se
poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când
procedura de citare a parții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către
instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea
dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre
aceasta împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei
cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i),
cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au
pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta”.
De asemenea potrivit
art. 391 C. proc. pen. judecarea contestației în anulare include ca etapă
premergătoare admiterea în principiu în cadrul căreia
“(1
) instanța examinează
admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386
lit. a)-c), fără citarea parților; (2) instanța constatând că cererea de
contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se
sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul
contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în
principiu contestația și dispune citarea părților interesate”.
În speță, cererea formulată de
petentă nu cuprinde motivul pe care se sprijină contestația cu referire la
cazurile limitativ prevăzute de legiuitor prin art. 386 C. proc. pen., astfel
încât lipsind una din condițiile cumulative obligatorii prevăzute în art. 391 alin.
(2) C. proc. pen., contestația în anulare va fi respins ca inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva deciziei
penale nr. 4555 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în dosarul nr. 640/44/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei
de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi
26 aprilie 2011.