ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1670/2011

Deliberând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 februarie 2011 – și înregistrată pe rolul instanței supreme ca procedură jurisdicțională ce a forma obiectul dosarului nr. 1326/1/2011 – petenta D.M. a formulat CONTESTAȚIE ÎN ANULRAE împotriva deciziei penale nr. 4555din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în calitate de instanță de recurs și având efectul rămânerii definitive la data pronunțării nr. 640/44/2010 [prin decizia amintită cererea fiind nemotivată în concret cu referire la cazurile de contestație limitativ prevăzute de legiuitor prin art. 386 lit. a)-e) C. proc.

pen. a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentă împotriva sentinței penale nr. 119/F din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, prin care a fost respinsă plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. împotriva unei rezoluții a procurorului de neîncepere a urmăririi penale și obligată petenta la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului]. Anexat cererii de contestație s-au depus în copii xerox titlul executoriu nr. 173010011416038 din 26 iunie 2011 pentru obligația fiscală a cheltuielilor judiciare în sumă de 450 lei și somația de plată aferentă. 2. Înalta Curte, verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație pendinte pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele: Conform art. 386 C. proc.

pen.[având titlul marginal „cazurile de contestație în anulare”] „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a parții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta”.

De asemenea potrivit art. 391 C. proc. pen. judecarea contestației în anulare include ca etapă premergătoare admiterea în principiu în cadrul căreia “(1 ) instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c), fără citarea parților; (2) instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate”. În speță, cererea formulată de petentă nu cuprinde motivul pe care se sprijină contestația cu referire la cazurile limitativ prevăzute de legiuitor prin art. 386 C. proc.

pen., astfel încât lipsind una din condițiile cumulative obligatorii prevăzute în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare va fi respins ca inadmisibilă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva deciziei penale nr. 4555 din 15 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 640/44/2010. Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.