ÎCCJ, Decizia nr. 63/2012

Asupra contestației

la executare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1670 din 26 aprilie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

1326/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatoarea D.M. împotriva deciziei penale nr. 4555 din 15 decembrie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 640/44/2010, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către

stat,

cu

motivarea că susținerile contestatoarei nu se încadrează în cazurile de

contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe,

contestatoarea

D.M.

a

declarat recurs, recurs care a fost respins, ca inadmisibil, prin încheierea

penală nr. 288 din 26 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Prin

cererea introdusă la data de 11 ianuarie 2012, contestatoarea D.M. a formulat

contestație la executare împotriva

încheierii penale nr. 288 din ședința din

camera de consiliu de la 26 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 6979/1/2011

, solicitând casarea

titlului executoriu și susținând că suma la care a fost obligată, cu titlu de

cheltuieli judiciare, trebuie să rămână în sarcina statului.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestație

la executare formulată de contestatoarea D.M. este inadmisibilă.

Contestația la

executare este un mijloc jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează

anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale

definitive.

Analizându-se

hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că

potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestația contra executării

hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a

pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare;

c) când se

ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo

împiedicare la executare;

d) când se

invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării”.

Se constată

așadar că, în cauză, motivele invocate de contestatoare nu se regăsesc între

cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., astfel că cererea formulată nu are legătură cu dispozițiile legale

privind lămurirea hotărârii, cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) din

același cod.

Totodată, Codul de procedură penală

reglementează posibilitatea contestației privitoare la dispozițiile civile ale

hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv, contestația privitoare la

amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).

Rezultă, așadar, că

în ceea ce privește cheltuielile judiciare, Codul de procedură penală nu

cuprinde dispoziții referitoare la posibilitatea formulării unei contestații la

executare, neputându-se aplica prin analogie dispozițiile art. 463 sau 464 C.

proc. pen., menționate anterior.

În consecință,

contestația la executare formulată de contestatoare este inadmisibilă și

urmează a fi respinsă ca atare.

Înalta Curte

de Casație și Justiție

, completul de

5 judecători, nu a avut în vedere cererea depusă ulterior rămânerii în pronunțare,

întrucât

o

eventuală retragere a recursului formulat trebuie să fie făcută conform

dispozițiilor strict și limitative prevăzute de art. 385

4

raportat

la art. 369 C. proc. pen., adică personal sau prin mandatar special și nu prin

fax, așa încât contestatoarea nu a făcut dovada că este partea care a trimis

cererea.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea D.M.

împotriva încheierii penale nr. 288 din ședința din camera de consiliu de la 26

septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de

5 judecători, în Dosarul nr. 6979/1/2011.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 februarie 2012.