ÎCCJ, Decizia nr. 6/2012

Asupra cererii de contestație în anulare de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 288 din ședința din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea D.M. împotriva deciziei nr. 1670 din 26 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1326/1/2011; a fost obligată recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că prin decizia nr. 1670 din 26 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1326/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M.

împotriva deciziei penale nr. 4555 din 15 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 640/44/2010, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că susținerile contestatoarei nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, contestatoarea D.M. a declarat recurs. Instanța de recurs a reținut că recursul este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 392 C. proc. pen. și ale art. 385 1 din Codul procedură penală, apreciindu-se că recursul declarat de contestatoare este exercitat împotriva unei hotărâri definitive, care nu este supusă acestei căi de atac, în condițiile normelor precitate.

Împotriva acestei încheieri contestatoarea a formulat cerere de contestație în anulare, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie sentința nr. 119/ BF din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Galați solicitând anularea somației din 31 octombrie 2011 și invocând, în drept, dispozițiile art. 197 C. proc. pen. Analizând cererea de contestație în anulare sub aspectul admisibilității în principiu se constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează. Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a)–e) C. proc.

pen. Totodată, legea procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.). Dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., în caz contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă. În cauza dedusă judecății se constată că motivele invocate de către contestatoare nu pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 386 C. proc. pen. Astfel, constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 386 C. proc. pen. va fi respinsă, ca inadmisibilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva încheierii penale nr. 288 din ședința din camera de consiliu de la 26 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 6979/1/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.