ÎCCJ, Decizia nr. 6/2012
ÎCCJ, Decizia nr. 6/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
contestație în anulare de față;
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 288 din ședința
din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a fost respins, ca inadmisibil,
recursul declarat de contestatoarea D.M. împotriva deciziei nr. 1670 din 26
aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în Dosarul nr. 1326/1/2011; a fost obligată recurenta contestatoare la plata
cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța
această soluție instanța a reținut, în esență, că prin decizia nr. 1670 din 26
aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în Dosarul nr. 1326/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în
anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva deciziei penale nr. 4555 din
15 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, în Dosarul nr. 640/44/2010, cu obligarea acesteia la plata
cheltuielilor judiciare către stat,
cu motivarea că susținerile contestatoarei nu
se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și
limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei
sentințe,
contestatoarea
D.M.
a
declarat recurs.
Instanța de recurs a
reținut că recursul
este
inadmisibil, având în vedere dispozițiile
art. 392 C. proc. pen. și ale
art. 385
1
din Codul procedură penală, apreciindu-se că
recursul declarat de contestatoare
este exercitat împotriva unei hotărâri definitive, care nu este supusă acestei
căi de atac, în condițiile normelor precitate.
Împotriva acestei
încheieri contestatoarea a formulat cerere de contestație în anulare, criticând
pentru nelegalitate și netemeinicie sentința nr. 119/ BF din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Galați solicitând anularea somației din 31 octombrie 2011 și invocând, în
drept, dispozițiile art. 197 C. proc. pen.
Analizând cererea de
contestație în anulare sub aspectul admisibilității în principiu se constată că
aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum
rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art.
391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac
poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de
dispozițiile art. 386 lit. a)–e) C. proc. pen.
Totodată, legea
procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală
activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C.
proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).
Dispozițiile art. 391
alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată
în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în
anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate
(care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și
necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației.
Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune îndeplinirea
cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz
contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În cauza dedusă
judecății se constată că motivele invocate de către contestatoare nu pot fi
circumscrise cazurilor expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 386
C. proc. pen.
Astfel,
constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește cumulativ
condițiile de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 386 C. proc.
pen. va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M.
împotriva încheierii penale nr. 288 din ședința din camera de
consiliu de la 26 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 6979/1/2011.
Obligă contestatoarea
la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.