ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3956/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 1527 din 3 decembrie 2009, Curtea de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul

declarat de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

General al Poliției Române împotriva sentinței nr. 139/CA din 4 februarie 2009

a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

Pe cale de consecință, instanța de recurs a modificat

sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P.S.,

prin care solicita obligarea pârâților la plata primelor de concediu

corespunzător anilor 2002 și 2003.

Invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

împotriva deciziei susmenționate a formulat cerere de revizuire P.S., susținând

că aceasta este potrivnică deciziilor nr. 605 din 22 mai 2008 și nr. 92 din 22

ianuarie 2009 ale Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Cererea de revizuire este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea

unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere

(...)

dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate".

Dispozițiile legale mai sus citate, invocate de

revizuent drept temei al cererii sale, reglementează posibilitatea revizuirii

dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii

lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite,

dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Intr-o asemenea

situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că

fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea

din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza

decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității

lucrului judecat.

In speță, se constată, însă, că revizuentul nu a fost

parte în cauzele în care au fost pronunțate hotărârile pe care le opune

deciziei a cărei revizuire o solicită, hotărârile respective neîntrunind, deci,

condițiile legale referitoare la tripla identitate de cauză, obiect și părți.

Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire

va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de P.S.

împotriva deciziei nr. 1527 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2010.