ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3956/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1527 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței nr. 139/CA din 4 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ. Pe cale de consecință, instanța de recurs a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P.S., prin care solicita obligarea pârâților la plata primelor de concediu corespunzător anilor 2002 și 2003. Invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., împotriva deciziei susmenționate a formulat cerere de revizuire P.S., susținând că aceasta este potrivnică deciziilor nr. 605 din 22 mai 2008 și nr. 92 din 22 ianuarie 2009 ale Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Dispozițiile legale mai sus citate, invocate de revizuent drept temei al cererii sale, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Intr-o asemenea situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. In speță, se constată, însă, că revizuentul nu a fost parte în cauzele în care au fost pronunțate hotărârile pe care le opune deciziei a cărei revizuire o solicită, hotărârile respective neîntrunind, deci, condițiile legale referitoare la tripla identitate de cauză, obiect și părți. Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de P.S. împotriva deciziei nr. 1527 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.