ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1050/2011

Asupra recursului de față în baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992, republicată a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petiționarul A.I. În temeiul art. 278/1 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva ordonanței din data de 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dispusă în dosarul nr. 1485/P/2008 și a rezoluției din data de 23 februarie 2009 a procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispusă în dosarul nr. 201/II/2/2009.

Analizând conținutul plângerii, precum și actele și lucrările dosarelor, Curtea de apel a reținut că, prin Ordonanța din data de 19 ianuarie 2009, din Dosarul nr. 1485/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228, alin. (6), C. proc. pen., raportat la art.10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii A.I. și A.A.I., pentru infracțiunea de distrugere a unor obiective și însușirea unor bunuri, prevăzută de art. 359 C. pen., cu disjungerea cauzei, în temeiul art.38 C. proc. pen., și declinarea competenței, în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 30 alin. (1), lit. a), C. proc. pen. și la art. 25, C. proc.

pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, București, pentru continuarea cercetărilor penale față de aceeași făptuitori, cu privire la infracțiunile de distrugere, prev. de art. 217 C. pen., de distrugere calificată, prev. de art. 218 C. pen., și de tulburarea de posesie, prev. de art. 220 C. pen. Împotriva acesteia petentul-făptuitor A.I. a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția din data de 23 februarie 2009 din Dosarul nr. 201/II/2/2009, a respins-o, ca neîntemeiată. Totodată, Curtea a reținut că, în ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate ale art. 217 alin. (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc.

pen., precum și a art. 359 alin. (5), C. pen., petentul-făptuitor nu a indicat normele din legea fundamentală încălcate de dispozițiile dreptului material și procesual, pe care doar Ie-a enumerat, fără a arăta motivele, ori, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, partea care invocă excepția de neconstituționalitate are obligația de a-și prezenta punctul de vedere. Simpla susținere a neconstituționalității unor texte legale, fără a fi indicate, cel puțin, normele constituționale încălcate și fără o motivare succintă și coerentă, nu poate constitui un temei serios pentru declanșarea unui control riguros și eficient exercitat de Curtea Constituțională. Soluția de neîncepere a urmăririi penale, pentru infracțiunea de distrugere a unor obiective și însușirea unor bunuri, prevăzute de art. 359, C. pen., care atrage competența curții de apel, potrivit art. 28/1 alin. (1), lit. a 1 , C. proc.

pen., pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, a fost apreciată ca fiind legală și temeinică. S-a constatat, totodată că, între părți există o situație conflictuală privind imobilul situat în București, sectorul IV, București, care nu conducea, nicidecum, la comiterea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționarul A.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale. La termenul din data de 17 martie 2011, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul petiționar A.I. împotriva sentinței penale nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I p enală.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiționar A.I. împotriva sentinței penale nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I p enală, este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 " Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 310 din 30 octombrie 2009 a fost pronunțată de Curtea de Apel București în calitate de instanță de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc.

pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar A.I. împotriva sentinței penale nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.