ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 1481 din 14 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții T.D., T.G. și L.N. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că atâta vreme cât s-a invocat culpa acestei pârâte în nesoluționarea notificării, există identitate Între pârât și cel care ar putea fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Pe fondul litigiului, tribunalul a constatat că nu s-a produs reclamanților niciun prejudiciu, cu atât mai mult prejudiciul pretins de aceștia, constând în diferența dintre valoarea bunului la momentul naționalizării și valoarea din anul 2008. Apelul reclamanților a fost respins prin decizia nr. 493 A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a făcut o justă interpretare și aplicare a prevederilor Legii 10/2001, respectiv că art. 9 din acest act normativ nu recunoaște foștilor proprietari posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru uzura pe care o suportă imobilul între data preluării abuzive și data depunerii notificării.

Cât privește uzura produsă între data depunerii cererii de restituire și data retrocedării efective, Curtea a reținut că nu s-a dovedit culpa intimatei-pârâte SC S. SA în producerea acesteia, iar raportul de expertiză extrajudiciară, depus la dosar, nu poate proba decât starea de uzură a imobilului, dar nu și fapta ilicită. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârilor instanței de fond și apel, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea în fond a acțiunii. Au invocat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In motivarea recursului reclamanții au reiterat starea de fapt, făcând un istoric al demersurilor întreprinse pentru restituirea bunului și descriind pe larg concluziile expertizei tehnice efectuate în dosarul nr. 11693/1/2006 al Curții de Apel București, din care a rezultat că valoarea morii ce face obiectul litigiului este de 25% din valoarea inițială.

Redând argumentele hotărârilor pronunțate în fond și apel, recurenții-reclamanți concluzionează că din raportul de expertiză citat rezultă existența prejudiciului suferit ca urmarea a folosirii abuzive de către intimata SC S. SA. Aceasta și pentru că în anul 2001 moara era în stare de funcționare, demersurile întreprinse pentru restituire erau cunoscute, iar cei care au folosit imobilul în mod necorespunzător și nu s-au îngrijit de conservarea lui, ar trebui să fie obligați să plătească. Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor Într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario , imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului. In speță, deși recurenții-reclamanți au indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de lege.

Simpla invocare a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a indica în concret legea materială încălcată sau greșit aplicată, nu poate avea semnificația motivării recursului. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Pe cale de consecință, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamanții T.D., T.G. și L.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții T.D., T.G. și L.N. împotriva deciziei nr. 493 A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.