ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2011

Deliberând, în condițiile

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.

1481 din 14 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanții T.D., T.G. și L.N.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că atâta vreme cât s-a invocat culpa acestei pârâte în

nesoluționarea notificării, există identitate Între pârât și cel care ar putea

fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății. Pe fondul litigiului,

tribunalul a constatat că nu s-a produs reclamanților niciun prejudiciu, cu

atât mai mult prejudiciul pretins de aceștia, constând în diferența dintre

valoarea bunului la momentul naționalizării și valoarea din anul 2008.

Apelul reclamanților a

fost respins prin decizia nr. 493 A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că tribunalul a făcut o justă interpretare și

aplicare a prevederilor Legii 10/2001, respectiv că art. 9 din acest act

normativ nu recunoaște foștilor proprietari posibilitatea de a solicita

despăgubiri pentru uzura pe care o suportă imobilul între data preluării

abuzive și data depunerii notificării. Cât privește uzura produsă între data

depunerii cererii de restituire și data retrocedării efective, Curtea a reținut

că nu s-a dovedit culpa intimatei-pârâte SC S. SA în producerea acesteia, iar

raportul de expertiză extrajudiciară, depus la dosar, nu poate proba decât

starea de uzură a imobilului, dar nu și fapta ilicită.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârilor

instanței de fond și apel, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea în

fond a acțiunii. Au invocat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

In motivarea recursului

reclamanții au reiterat starea de fapt, făcând un istoric al demersurilor

întreprinse pentru restituirea bunului și descriind pe larg concluziile

expertizei tehnice efectuate în dosarul nr. 11693/1/2006 al Curții de Apel

București, din care a rezultat că valoarea morii ce face obiectul litigiului

este de 25% din valoarea inițială. Redând argumentele hotărârilor pronunțate în

fond și apel, recurenții-reclamanți concluzionează că din raportul de expertiză

citat rezultă existența prejudiciului suferit ca urmarea a folosirii abuzive de

către intimata SC S. SA. Aceasta și pentru că în anul 2001 moara era în stare

de funcționare, demersurile întreprinse pentru restituire erau cunoscute, iar

cei care au folosit imobilul în mod necorespunzător și nu s-au îngrijit de

conservarea lui, ar trebui să fie obligați să plătească.

Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c)

coroborate cu

dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată

nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) prevede

că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor Într-unui din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario

, imposibilitatea

încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate

prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului.

In speță, deși

recurenții-reclamanți au indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poată fi încadrate, din

oficiu, în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de lege.

Simpla invocare a cazului

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a indica în

concret legea materială încălcată sau greșit aplicată, nu poate avea

semnificația motivării recursului.

Succesiunea de fapte și

afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de

vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de

nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată

în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate

exercita controlul judiciar în recurs.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamanții T.D.,

T.G. și L.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanții T.D., T.G. și L.N. împotriva deciziei nr. 493 A din 23 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.