ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4030/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4030/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 8 decembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 6767/com/2010 din data de 23 noiembrie 2010, pronunțată în

dosarul nr. 2810/118/2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Constanța, secția

comercială, a hotărât următoarele: a admis excepții lipsei calității procesuale

pasive invocate de pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI

FINANȚELOR, prin D.G.F.P. CONSTANȚA și SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE

MUNTENIA SA și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC H.L.F. SA în

contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive; a

admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA

PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a obligat pârâta la plata sumei de

1.380.000 lei, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului suferit prin

restituirea în natură către fostul proprietar a imobilului situat în Constanța.

În considerentele

sentinței, judecătorul fondului a apreciat lipsa calității procesuale pasive a

pârâților STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin D.G.F.P.

CONSTANȚA și SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA, raportat la

dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, potrivit cărora

instituțiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor

cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin

restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În

baza acestei prevederi legale, judecătorul a apreciat că doar AUTORITATEA

PENTRU VALIRIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (A.V.A.S.) este singura ce are

legitimare procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei a

reținut că activul Farmacia nr. 6 situată în Constanța, a făcut parte din

activele societății reclamante la data privatizării prin vânzarea pachetului de

acțiuni. Ulterior privatizării acest activ a fost restituit foștilor

proprietari, reclamanta dovedind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997. În ce privește cuantumul despăgubirilor, judecătorul a

valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, acordând

contravaloarea de piață a activului.

Sentința de fond a

fost apelată de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,

aceasta invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța,

solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul

București; a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, față de

temeiul de drept arătat de aceasta în cererea de chemare în judecată, respectiv

art. 29 din Legea nr. 137/2002, text care acordă calitatea procesuală

cumpărătorului pachetului de acțiuni; a invocat și lipsa calității sale

procesuale, motivat de faptul că obiectul contractului de privatizare l-au

constituit acțiunile, iar nu imobilul – activ al societății, obligația

vânzătoarei vizând doar garanția asupra acțiunilor și nu asupra bunurilor din

patrimoniu; a criticat respingerea excepției prescripției dreptului material la

acțiune, apreciind că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 luni

reglementat de art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997, invocând în apel

termen de prescripție de o lună astfel cum a fost reglementat prin Legea nr.

137/2002; pe fond a apreciat că nu se poate acorda valoarea de circulație a

imobilului ce a ieșit din patrimoniul societății.

Prin decizia civilă

nr. 30/COM din 3 martie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: a

înlăturat critica pârâtei referitoare la competența teritorială, reținând

incidența prevederilor art. 8 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât a constatat

existența competenței alternative între instanța de la sediul pârâtei și cea de

la sediul reclamantei, posibilitatea de alegere aparținând reclamantei.

A înlăturat critica

vizând lipsa calității procesuale active a reclamantei, reținând că în cererea

de chemare în judecată s-au invocat și dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, iar

prevederile acestei ordonanțe sunt aplicabile în speță, prin raportare la data

încheierii contractului de vânzare cumpărare acțiuni, precum și la dispozițiile

art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002.

A înlăturat și

critica vizând lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, prin raportare la

părțile contractului de vânzare cumpărare acțiuni și la dispozițiile art. 3

lit. g) din O.U.G. nr. 88/1997.

Nu a reținut termenul

de prescripție de 3 luni, invocat de pârâtă, apreciind că acest termen se

aplică doar în cazul atacării operațiunilor și actelor privind procesul de

privatizare, nefiind aplicabil în cazul acțiunii în despăgubire; pentru

aceleași considerente a înlăturat și apărarea vizând aplicarea termenului

special de prescripție de o lună.

Pe fondul cauzei, a

apreciat că acordarea valorii de piață a imobilului retrocedat foștilor

proprietari este în acord cu principiul reparării integrale a prejudiciului,

această valoare fiind cea care trebuie acordată.

Decizia de apel a

fost recurată de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,

care a formulat următoarele critici:

- greșita respingere

a excepției necompetenței teritoriale, apreciind incidența în cauză a

dispozițiilor art. 5 teza 1 și art. 10 C. proc. civ., criticând reținerea de

către judecătorii apelului a prevederilor art. 8 C. proc. civ.; a apreciat

competența în cauză a Tribunalului București;

- greșita respingere

a excepției de prescripției, raportat la termenele de 3 luni și de o lună

reglementate de legislația în domeniul privatizării, apreciind că prin acțiune

se solicită valorificarea unui drept prevăzut de această legislație;

- greșita aplicare a

legii din perspectiva cuantumului despăgubirilor, apreciind că dispozițiile

legale nu indică acordarea despăgubirii la valoarea de circulație a bunului

retrocedat.

În baza acestor

critici, pârâta a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei de apel.

Pârâta a solicitat

suspendarea executării deciziei de apel, în ședința din data de 19 mai 2011,

cererea pârâtei fiind respinsă ca nefondată.

Reclamanta SC H.L.F.

SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel.

Nu au fost

administrate înscrisuri noi în recurs.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se rețin următoarele:

Este înlăturată

critica pârâtei vizând soluționarea cauzei cu încălcarea normelor de competență

teritorială, apreciind legalitatea deciziei de apel sub aspectul reținerii

incidenței în cauză a prevederilor art. 8 C. proc. civ., text care stabilește

competența alternativă între instanța de la sediul pârâtei cu cea de la sediul

reclamantei, opțiunea alegerii fiind a reclamantei, fără posibilitatea pârâtei

de a contesta.

Este înlăturată și

critica vizând aplicarea termenelor de prescripție specială reglementate de O.U.G.

nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, judecătorii apelului statuând în mod corect

cu privire la aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani, cererea în

despăgubire pentru prejudiciile cauzate prin restituirea imobilelor către

foștii proprietari neputând fi încadrată în actele și operațiunile privind

privatizare ce sunt supuse celor două termene de prescripție specială.

Este reținută critica

pârâtei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul

cuantumului despăgubirilor acordate, apreciindu-se că judecătorii apelului au

aplicat greșit legea, pentru următoarele considerente:

Apreciem că obligația

de reparare a prejudiciului suferit de societatea comercială, din al cărei

patrimoniu a fost retrocedat imobilul, se limitează la valoarea de inventar

(valoarea contabilă), actualizată în raport de indicele de inflație.

Se reține necesitatea

unei corespondențe în modalitatea de evaluare a patrimoniului societății

comerciale atât la momentul privatizării, cât și la momentul ieșirii unui

imobil din patrimoniu. Astfel, la momentul vânzării acțiunilor, în cadrul

dosarului de prezentare, patrimoniul societății comerciale este evaluat, conform

normelor de evaluare în vigoare, valoarea acestui patrimoniu fiind reflectată

în valoarea acțiunilor ce urmează a fi vândute, respectiv în capitalul social

al societății comerciale ce urmează a fi privatizată.

Ca regulă generală,

capitalul social cuprinde aporturile în numerar și în natură ale asociaților

care participă la constituirea societății. În bilanțul societății, capitalul

social este evidențiat la pasiv, ca o obligație a societății față de asociați.

În schimb, bunurile efective, care constituie aporturile asociaților, figurează

în bilanțul societății, deoarece intrând în patrimoniul societății, ele aparțin

acesteia.

Capitalul social

nominal este fix pe toată durata societății, în sensul că valoarea activului

patrimoniului societății trebuie să fie cel puțin la nivelul capitalului

social, legiuitorul prevăzând obligația reîntregirii sau reducerii acestuia

(art. 207 și art. 212 și urm. din Legea nr. 31/1990 rep. și modificată).

Deosebit de aceste

modalități de reducere și majorare a capitalului social, legiuitorul a mai

prevăzut o modalitate specifică de majorare a capitalului social, prin

reevaluarea activelor societății. Astfel, legislația promovată după anul 1990 a

avut în vedere efectuarea unor reevaluări a activelor din patrimoniul

întreprinderilor, Reevaluarea contabilă a fost făcută la decizia autorității –

Ministerul Finanțelor Publice, fiind o activitate administrativă prin care se

urmărea reactualizarea valorilor contabile ale imobilizărilor corporale

(mijloace fixe), înregistrate la costuri istorice, la valorile actuale,

influențate de procesul inflaționist. Activitatea de reevaluare contabilă a

fost un proces obligatoriu în urma publicării H.G. nr. 945/1990, H.G. nr.

26/1992 și H.G. nr. 500/1994, respectiv un proces aflat la îndemâna societăților

comerciale astfel cum a fost reglementat prin H.G. nr. 983/1998 modificată prin

H.G. nr. 95/1999, respectiv H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2004.

Conform dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1553/2004 reevaluarea imobilizărilor corporale se

efectuează în vederea determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama

de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci

când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

De asemenea, H.G. nr.

500/1994, stabilește obligativitatea reevaluării imobilizărilor corporale și

înregistrarea diferențelor în capitalul social al regiilor autonome sau al

societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat.

Deci, societățile

comerciale, ulterior procesului de privatizare prin vânzarea pachetului de

acțiuni (indiferent dacă a avut loc o vânzare totală sau parțială a pachetului

de acțiuni deținut de stat), au fost obligate la reevaluarea continuă a

activelor sale patrimoniale, noile valori fiind reflectate la nivelul

bilanțului la capitolul activ.

În consecință,

apreciem, pe o linie de consecvență în evaluarea patrimoniului societăților

comerciale privatizate, că societatea comercială prejudiciată prin restituirea

unor imobile către foștii proprietari trebuie despăgubită cu valoarea cu care

aceste imobile figurau în bilanțul societății, în condițiile în care,

respectând dezideratul fixității capitalului social, în locul imobilului

retrocedat trebuie înscrisă valoarea acestuia rezultată în urma procesului

obligatoriu de reevaluare. La această valoare trebuie adăugată rata inflației,

calculată prin raportare la momentul plății despăgubirii.

Nu poate fi apreciată

legalitatea deciziei de apel care a statuat în sensul plății unor despăgubiri

la valoarea de circulație a imobilului retrocedat, pentru următoarele

considerente: așa cum s-a arătat deja, capitalul social este fix, el

corespunzând valorii aporturilor în numerar și în natură aduse de asociați, cu

mențiunea că aporturile în natură, în lipsă de stipulație contrară, intră în

patrimoniul societății (în situația societăților comerciale privatizate, foste

unități de stat, nici nu există aporturi în natură ale asociaților la

constituirea lor, patrimoniul acestora fiind format din bunurile date în

administrare sau folosință în perioada anterioară anului 1990). În măsura în

care despăgubirile ar fi achitate la nivelul valorii de piață al activului

retrocedat, societatea nu ar putea înscrie în capitalul său social decât

valoarea de înlocuire a imobilului, respectiv valoarea sa contabilă, pentru a

menține în acest fel capitalul social. Pentru suma ce excede acestei valori

contabile, societatea ar trebui să declanșeze procedura de majorare a

capitalului social, cu consecința legală a emiterii de noi acțiuni. Or, scopul

legiuitorului în reglementarea posibilității de plată a despăgubirilor nu a

fost acela de determinare a majorării capitalului social, conform prevederilor

Legii nr. 31/1990, ci acela de a păstra neschimbată valoarea capitalului

social, astfel cum aceasta este reflectată în activele societății.

În consecință, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va

fi admis. Întrucât nu se poate stabili în faza recursului valoarea contabilă pe

care a avut-o imobilul la momentul ieșirii din patrimoniul societății

reclamante, valoare la care trebuie adăugată rata inflației raportată între

momentul deposedării și cel al plății despăgubirii, decizia de apel va fi

casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E:

Admite recursul

formulat de pârâta A.V.A.S., împotriva deciziei Secției comerciale, maritime,

fiscale, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța nr. 30

din 3 martie 2011, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

8

decembrie 2011.