ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3691/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9776 din 18 octombrie 2010 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C.C. SA în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 2.375.680 lei cu titlu de despăgubiri. De asemenea a mai fost obligată pârâta către reclamantă și la plata sumei de 29.894,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 166 din 2 iunie 1999 FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT în calitatea de asociat al reclamantei, a vândut pachetul de acțiuni reprezentând 43,2% din valoarea capitalului subscris al acesteia.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 408 din 25 martie 2004 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, s-a dispus obligarea pârâtei SC C.C. SA la restituirea către reclamanți a VILEI 1 MAI și a terenului aferent în suprafață de 5.800 mp. S-a apreciat că în lipsa unor criterii de despăgubire, chiar dacă obligația de despăgubire s-a prevăzut într-o lege a privatizării și nu în legea prin care se stabilește restituirea în natură a imobilelor către foștii proprietari, despăgubirea se raportează la valoarea de circulație a imobilului retrocedat. În acest sens art. 32 4 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 88/1997 stabilește obligația instituțiilor publice implicate de a plăti societăților comerciale care au suferit un prejudiciu în urma restituirii imobilelor către foștii proprietari, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură.

Această despăgubire se poate stabili de instituțiile publice implicate de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență prin justiție. În lipsa unor dispoziții care să limiteze reparația, aceasta trebuie să fie pe măsura prejudiciului suferit. Valoarea contabilă nu ar asigura o justă despăgubire, iar legiuitorul a făcut distincție între despăgubiri și contravaloarea imobilului chiar în textul art. 32 4 , invocat ca temei al acțiunii, ceea ce înseamnă că echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului reprezintă o despăgubire echitabilă și îndestulătoare. Valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei la care pârâta, ca instituție publică implicată în procesul de privatizare urmează a fi obligată este valoarea de circulație din expertiză.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 235 din 9 mai 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București împotriva sentinței comerciale nr. 9776 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, stabilind că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost corect determinată conform raportului de expertiză tehnică evaluatore. Împotriva deciziei comerciale nr. 235 din 9 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, a admiterii excepțiilor invocate și pe fondul cauzei respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că dispozițiile cuprinse în art. 39 din Legea nr. 137/2002 instituie un termen special de prescripție aplicabil în domeniul privatizării, de 1 lună de zile, din această perspectivă impunându-se respingerea ca prescrisă a acțiunii reclamantei. Din actele depuse de reclamantă în susținerea pretențiilor sale rezultă că aceasta nu a chemat în garanție A.V.A.S.

în litigiul în urma căruia a fost obligată la restituirea în natură a imobilului, în vederea sprijinirii apărării și pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești fiind invocată astfel excepția procesului rău condus „ exceptio mali processus ”. Repararea prejudiciului creat societății comerciale trebuia apreciat raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social ca urmare a diminuării patrimoniului, respectiv la valoarea contabilă a acestuia, astfel cum aceasta a fost menționată în dosarul de privatizare al reclamantei. În final a fost adusă și critica potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 137/2002 și anume că în toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăși, cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător.

Intimata-reclamantă SC C.C. SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, constată că sunt justificate, urmând a admite recursul, în limitele și pentru următoarele considerente. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC C.C. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, obligarea acesteia de a se conforma dispozițiilor art. 32 pct. 1 și 3 din Legea nr. 99/1999 în sensul de a plăti despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâi judecătorești definitive și irevocabile.

Este adevărat că, prin admiterea acțiunii reclamantei, instanțele judecătorești anterioare au avut în vedere dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată, care reglementa că: (1) Instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. (2) Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

(3) Despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție. (6) Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol. În această materie au existat divergențe jurisprudențiale determinate de aplicarea dispozițiilor art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării cu privire la cheltuielile de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, ca urmare a retrocedării unor imobile foștilor proprietari.

Relevanță juridică în speță o reprezintă Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii pronunțată în dosarul nr. 16/2011 și publicată în M.Of. Partea I nr. 892 din 16 decembrie 2011, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și care a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999 despăgubirile acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare ca urmare a retrocedării unor imobile se aportează la valoarea contabilă a imobilului, astfel cum aceasta este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul societății, valoare ce trebuie actualizată cu valoarea indicelui de inflație de la momentul plății despăgubirii.

Din această perspectivă se impune casarea deciziei comerciale nr. 235 din 9 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care cu precădere va examina, față de valoarea contabilă a imobilului în litigiu, așa cum s-a expus anterior prin decizia de admitere a recursului în interesul legii, cărei instanțe judecătorești îi revine competența materială de a soluționa în fond pricina dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București împotriva deciziei comerciale nr. 235 din 9 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 noiembrie 2011.