ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1920/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția maritimă și fluvială, reclamanta

N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL a chemat în judecată pe pârâtele

SC B.T. SRL, Autoritatea Națională Vamală și Direcția

Regională a Vămilor Constanța, solicitând instanței să

dispună obligarea pârâtelor la ridicarea din containerele reclamantei a

mărfurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator și

depunerea mărfurilor în depozitele vamale. Containerele ocupate au fost

identificate.

Prin Sentința

civilă nr. 7229 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța,

secția comercială, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea

Națională Vamală și Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Constanța, acțiunea în

contradictoriu cu aceste pârâte fiind respinsă pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Acțiunea

formulată de reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL în

contradictoriu cu pârâta SC B.T. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 7279/2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a

declarat apel reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL apel ce a

fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În motivarea deciziei

pronunțate, instanța de apel a reținut că mărfurile ce

ocupă cele trei containere ale reclamantei constituie obiectul Dosarului

penal nr. 1253/P/2007 fiind lăsate în custodia reclamantei N.C.L. LTD Hong

Kong până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză,

măsură dispusă prin Ordonanța nr. 1253/P/2007.

Împotriva

măsurilor asiguratorii luate de Parchet, în condițiile art. 163 - 170

C. proc. pen., pot fi formulate de persoanele interesate plângere la procuror

sau instanța de judecată în orice fază a procesului penal.

După

soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a

făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurilor

asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile.

Apelanta

reclamantă, în calitate de proprietar al containerelor în care se

găsește marfa sechestrată poate formula plângere împotriva

ordonanței de înființare a măsurii asiguratorii, aceasta fiind

calea legală ce poate fi valorificată de reclamantă conform

dispozițiilor Codului de procedură penală.

Mărfurile

indisponibilizate prin măsura asiguratorie dispusă în cadrul

dosarului penal au fost lăsate în custodia apelantei reclamante N.C.L. LTD

Hong Kong astfel încât intimatele pârâte Autoritatea Națională

Vamală și Direcția Regională a Vămilor Constanța

nu au calitate procesuală neavând posesia mărfurilor ori

măsurile asiguratorii nu a fost dispusă de cele două pârâte.

Împotriva Deciziei

civile 105 din 9 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Constanța a formulat recurs reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A.

LTD SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în

sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtelor la

ridicarea din containerele reclamantei a mărfurilor asupra cărora s-a

instituit sechestrul asigurat de către Parchet.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată cuprinde

motive contradictorii în condițiile în care marfa sechestrată a fost

lăsată în custodia autorității vamale și nu în

custodia N.C.L. LTD Hong Kong, fapt ce rezultă din adresa emisă de

organele de urmărire penală la data de 28 septembrie 2007.

Instanța de apel

a interpretat și aplicat greșit legea deoarece prin măsura

dispusă de organele de urmărire penală au fost sechestrate doar

mărfurile din container, iar indisponibilizarea mijloacelor de transport

cu consecința imposibilității de a contracta alte comenzi pentru

efectuarea transportului pe mare, nu are nici un temei legal.

În mod nelegal a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

Autorității Naționale a Vămilor cât și a

Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța deoarece organul vamal deține spații de depozitare fapt

ce rezultă din probatoriul administrat.

Dispozițiile art.

642 alin. (2) și (3) din HG 707/2006 prevăd ca mărfurile să

fie păstrate sub supraveghere vamală cel mult 120 zile, context în

care oragnul vamal are calitate procesuală în acțiunea

întemeiată pe dispozițiile art. 438 C. com.

Intimata pârâtă

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat întrucât prin Ordonanța emisă la 25 iulie 2007

în dosarul penal nr. 1253/P/2007, mărfurile aparținând SC B.T. SRL au

fost lăsate în custodia SC N.A. LTD SRL, autoritatea vamală nefiind

implicată în raportul juridic vizând custodia mărfurilor sechestrate.

Analizând decizia

recurată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept

invocate de recurentă, se constată că recursul este nefondat.

Primul motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi

reținut în condițiile în care instanța de apel a motivat

hotărârea în raport de criticile formulate în apel, ținând cont de

dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea

recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină,

conform cerințelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., instanța de apel menționând în mod expres și explicit,

care au fost argumentele avute în vedere pentru susținerea soluției

pronunțate iar faptul că instanța a prezentat pe larg

succesiunea actelor efectuate de organele de urmărire penală în

dosarul penal nr. 1253/P/2007 nu duce la nelegalitatea hotărârii în raport

de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În mod corect

instanța a reținut că prin Ordonanța de la data de 27 iulie

2007 în dosarul nr. 1253/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, mărfurile aflate în containere au fost lăsate în

custodia SC N.A. LTD SRL, agenții economici menționați în

ordonanță fiind obligați să ia măsurile legale,

asigurând custodia mărfurilor, până la pronunțarea unei

hotărâri judecătorești definitive în cauză.

Recurenta a criticat decizia

pronunțată de instanța de apel și din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a arăta în

ce constă nelegalitatea hotărârii în raport de dispozițiile

legale evocate precizând generic că instanța a aplicat și interpretat

greșit dispozițiile legale.

Astfel, în baza conosamentelor

semnate la data de 13 aprilie 2007 recurenta a transportat în containerele

proprii, marfă - destinatarul fiind intimata pârâtă SC B.T. SRL.

În dosarul penal nr. 1253/P/2007

al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus, prin

Ordonanța emisă la data de 19 iulie 2007, instituirea măsurii

indisponibilizării în vederea confiscării și distrugerii a

mărfurilor lăsate în custodia transportatorilor maritimi de linie

printre care și SC N.A. LTD SRL, până la clarificarea situației

juridice a acestora, iar ulterior prin Ordonanța din data de 25 iulie 2007

emisă în același dosar nr. 1253/P/2007 mărfurile

indisponibilizate, cât și mărfurile impuse sechestrului asigurator

care constituie obiectul ordonanței nr. 1253/P/2007 din 19 iulie 2007 au

fost lăsate în custodia mai multor agenți economici printre care

și SC N.A. LTD SRL, cu obligația de a fi luate măsurile necesare

pentru asigurarea custodiei mărfurilor până la pronunțarea unei

hotărâri judecătorești definitive.

Ca urmare, împotriva

măsurii dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, recurenta reclamantă are la îndemână mijloacele

procedurale prevăzute de Codul de procedură penală, – aspect

reținut corect de instanța de fond.

Corect a fost

admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtelor Autoritatea Națională Vamală și Direcția

Regională Vamală Constanța întrucât cele două pârâte nu pot

fi obligate să ridice din containerele pârâtei mărfurile asupra

cărora s-a instituit sechestrul asigurator, ridicarea mărfurilor

presupunând înlăturarea efectelor ordonanței emise în dosarul penal nr.

1253/P din 27 iulie 2007, în condițiile în care măsura asiguratorie nu

a fost contestată de reclamantă conform Codului de procedură

penală.

Între recurenta

reclamantă și cele două intimate pârâte nu există un raport

juridic din care să rezulte obligațiile solicitate, măsura

indisponibilizării mărfurilor în containerele proprietatea

reclamantei fiind dispusă de organele de cercetare penală.

În cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 438 C. com. și nu există identitate

între Autoritatea Naționlă Vamală – Direcția Regională

Vamală Constanța și persoana despre care se pretinde că

este obligată în raportul juridic dedus din art. 438 C. com.

Ca urmare, în raport

de considerentele expuse, Înalta Curte, constată că hotărârea

recurată este legală, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. nefiind incidente, motiv pentru care recursul

declarat de reclamanata N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL împotriva Deciziei

civile nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL împotriva Deciziei

civile nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.