ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1920/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția maritimă și fluvială, reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC B.T. SRL, Autoritatea Națională Vamală și Direcția Regională a Vămilor Constanța, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la ridicarea din containerele reclamantei a mărfurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator și depunerea mărfurilor în depozitele vamale. Containerele ocupate au fost identificate. Prin Sentința civilă nr. 7229 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Națională Vamală și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Acțiunea formulată de reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva Sentinței civile nr. 7279/2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a declarat apel reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a reținut că mărfurile ce ocupă cele trei containere ale reclamantei constituie obiectul Dosarului penal nr. 1253/P/2007 fiind lăsate în custodia reclamantei N.C.L. LTD Hong Kong până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, măsură dispusă prin Ordonanța nr. 1253/P/2007.

Împotriva măsurilor asiguratorii luate de Parchet, în condițiile art. 163 - 170 C. proc. pen., pot fi formulate de persoanele interesate plângere la procuror sau instanța de judecată în orice fază a procesului penal. După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile. Apelanta reclamantă, în calitate de proprietar al containerelor în care se găsește marfa sechestrată poate formula plângere împotriva ordonanței de înființare a măsurii asiguratorii, aceasta fiind calea legală ce poate fi valorificată de reclamantă conform dispozițiilor Codului de procedură penală.

Mărfurile indisponibilizate prin măsura asiguratorie dispusă în cadrul dosarului penal au fost lăsate în custodia apelantei reclamante N.C.L. LTD Hong Kong astfel încât intimatele pârâte Autoritatea Națională Vamală și Direcția Regională a Vămilor Constanța nu au calitate procesuală neavând posesia mărfurilor ori măsurile asiguratorii nu a fost dispusă de cele două pârâte. Împotriva Deciziei civile 105 din 9 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța a formulat recurs reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtelor la ridicarea din containerele reclamantei a mărfurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurat de către Parchet.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii în condițiile în care marfa sechestrată a fost lăsată în custodia autorității vamale și nu în custodia N.C.L. LTD Hong Kong, fapt ce rezultă din adresa emisă de organele de urmărire penală la data de 28 septembrie 2007. Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea deoarece prin măsura dispusă de organele de urmărire penală au fost sechestrate doar mărfurile din container, iar indisponibilizarea mijloacelor de transport cu consecința imposibilității de a contracta alte comenzi pentru efectuarea transportului pe mare, nu are nici un temei legal.

În mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale a Vămilor cât și a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța deoarece organul vamal deține spații de depozitare fapt ce rezultă din probatoriul administrat. Dispozițiile art. 642 alin. (2) și (3) din HG 707/2006 prevăd ca mărfurile să fie păstrate sub supraveghere vamală cel mult 120 zile, context în care oragnul vamal are calitate procesuală în acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 438 C. com. Intimata pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prin Ordonanța emisă la 25 iulie 2007 în dosarul penal nr. 1253/P/2007, mărfurile aparținând SC B.T.

SRL au fost lăsate în custodia SC N.A. LTD SRL, autoritatea vamală nefiind implicată în raportul juridic vizând custodia mărfurilor sechestrate. Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate de recurentă, se constată că recursul este nefondat. Primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut în condițiile în care instanța de apel a motivat hotărârea în raport de criticile formulate în apel, ținând cont de dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., instanța de apel menționând în mod expres și explicit, care au fost argumentele avute în vedere pentru susținerea soluției pronunțate iar faptul că instanța a prezentat pe larg succesiunea actelor efectuate de organele de urmărire penală în dosarul penal nr. 1253/P/2007 nu duce la nelegalitatea hotărârii în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În mod corect instanța a reținut că prin Ordonanța de la data de 27 iulie 2007 în dosarul nr. 1253/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, mărfurile aflate în containere au fost lăsate în custodia SC N.A. LTD SRL, agenții economici menționați în ordonanță fiind obligați să ia măsurile legale, asigurând custodia mărfurilor, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în cauză.

Recurenta a criticat decizia pronunțată de instanța de apel și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii în raport de dispozițiile legale evocate precizând generic că instanța a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale. Astfel, în baza conosamentelor semnate la data de 13 aprilie 2007 recurenta a transportat în containerele proprii, marfă - destinatarul fiind intimata pârâtă SC B.T. SRL. În dosarul penal nr. 1253/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus, prin Ordonanța emisă la data de 19 iulie 2007, instituirea măsurii indisponibilizării în vederea confiscării și distrugerii a mărfurilor lăsate în custodia transportatorilor maritimi de linie printre care și SC N.A.

LTD SRL, până la clarificarea situației juridice a acestora, iar ulterior prin Ordonanța din data de 25 iulie 2007 emisă în același dosar nr. 1253/P/2007 mărfurile indisponibilizate, cât și mărfurile impuse sechestrului asigurator care constituie obiectul ordonanței nr. 1253/P/2007 din 19 iulie 2007 au fost lăsate în custodia mai multor agenți economici printre care și SC N.A. LTD SRL, cu obligația de a fi luate măsurile necesare pentru asigurarea custodiei mărfurilor până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Ca urmare, împotriva măsurii dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, recurenta reclamantă are la îndemână mijloacele procedurale prevăzute de Codul de procedură penală, – aspect reținut corect de instanța de fond.

Corect a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Națională Vamală și Direcția Regională Vamală Constanța întrucât cele două pârâte nu pot fi obligate să ridice din containerele pârâtei mărfurile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator, ridicarea mărfurilor presupunând înlăturarea efectelor ordonanței emise în dosarul penal nr. 1253/P din 27 iulie 2007, în condițiile în care măsura asiguratorie nu a fost contestată de reclamantă conform Codului de procedură penală. Între recurenta reclamantă și cele două intimate pârâte nu există un raport juridic din care să rezulte obligațiile solicitate, măsura indisponibilizării mărfurilor în containerele proprietatea reclamantei fiind dispusă de organele de cercetare penală.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 438 C. com. și nu există identitate între Autoritatea Naționlă Vamală – Direcția Regională Vamală Constanța și persoana despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus din art. 438 C. com. Ca urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, constată că hotărârea recurată este legală, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nefiind incidente, motiv pentru care recursul declarat de reclamanata N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL împotriva Deciziei civile nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta N.C.L. LTD Hong Kong prin SC N.A. LTD SRL împotriva Deciziei civile nr. 105/ COM din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.