ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3585/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3585/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
SC A. SA Dumbrăveni a formulat contestație la
executare prin care a solicitat anularea formelor de executare silită
pornită în baza titlului executoriu contractul de concesiune din 24
aprilie 2004, respectiv anularea procesului verbal de sechestru din 10
septembrie 2009 comunicat la data de 23 septembrie 2009, în contradictoriu cu
intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -
Agenția Domeniilor Statului București. A solicitat cheltuieli de
judecată.
Prin sentința comercială nr.
10 din 21 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, a respins ca nefondată contestația la executare
formulată de contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni.
Împotriva acestei sentințe
contestatoarea a formulat recurs prin care a invocat excepția
perimării actelor de executare silită cu ocazia punerii în executare
a contractului de concesiune din 24 aprilie 2004, excepția
prescripției dreptului pârâtei de a cere și efectua executarea
silită, având în vedere îndeplinirea termenului general de
prescripție extinctivă de 3 ani calculat de la data scadentă a
creanțelor, iar pe fond a solicitat în principal constatarea
nulității absolute a procesului verbal de sechestru din 10 septembrie
2009 și a procesului verbal de sechestru din 15 aprilie 2008 ca fiind
încheiate cu fraudarea legii și, în subsidiar, anularea procesului verbal
de sechestru din 10 septembrie 2009 ca fiind neîntemeiat și nelegal
întrucât creanțele nu au caracter cert, lichid și exigibil, motiv
pentru care bunurile societății contestatoarei nu pot fi executare
silit conform art. 279 C. proc. civ.
În acest sens a invocat
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. raportate la art. 389
alin. (1) C. proc. civ., art. 405 alin. (1) C. proc. civ., art. 7 din Decretul
Lege nr. 167/1958, art. 5.2 din contractul de concesiune, art. 411 alin. (3) C.
proc. civ., art. 416 alin. (5) C. proc. civ., art. 496 C. proc. civ., invocând
și interpretarea greșită a art. 390 alin. (1) C. proc. civ.
și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998.
În conformitate cu dispozițiile
art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanța se va pronunța
mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea
în fond a pricinii, Curtea va analiza excepția tardivității
recursului invocată din oficiu pe care o va admite pentru următoarele
considerente:
Conform art. 301 C. proc. civ.
Curtea a procedat la verificarea respectării termenului de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, pentru declararea recursului, constatând că la
data de 20 februarie 2010 a fost comunicată copia hotărârii atacate
către contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni și că recursul a
fost declarat de către aceasta și transmis prin poștă la
data de 7 iunie 2010 (dosar recurs), cu depășirea termenului legal
prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate.
În aceste împrejurări, Curtea
urmează a constata tardivitatea recursului și admițând
excepția invocată va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv formulat recursul
declarat de contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni împotriva sentinței
comerciale nr. 10 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.