ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3585/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: SC A. SA Dumbrăveni a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare silită pornită în baza titlului executoriu contractul de concesiune din 24 aprilie 2004, respectiv anularea procesului verbal de sechestru din 10 septembrie 2009 comunicat la data de 23 septembrie 2009, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Domeniilor Statului București. A solicitat cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 10 din 21 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni.

Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs prin care a invocat excepția perimării actelor de executare silită cu ocazia punerii în executare a contractului de concesiune din 24 aprilie 2004, excepția prescripției dreptului pârâtei de a cere și efectua executarea silită, având în vedere îndeplinirea termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani calculat de la data scadentă a creanțelor, iar pe fond a solicitat în principal constatarea nulității absolute a procesului verbal de sechestru din 10 septembrie 2009 și a procesului verbal de sechestru din 15 aprilie 2008 ca fiind încheiate cu fraudarea legii și, în subsidiar, anularea procesului verbal de sechestru din 10 septembrie 2009 ca fiind neîntemeiat și nelegal întrucât creanțele nu au caracter cert, lichid și exigibil, motiv pentru care bunurile societății contestatoarei nu pot fi executare silit conform art. 279 C. proc.

civ. În acest sens a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. raportate la art. 389 alin. (1) C. proc. civ., art. 405 alin. (1) C. proc. civ., art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958, art. 5.2 din contractul de concesiune, art. 411 alin. (3) C. proc. civ., art. 416 alin. (5) C. proc. civ., art. 496 C. proc. civ., invocând și interpretarea greșită a art. 390 alin. (1) C. proc. civ. și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998. În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea va analiza excepția tardivității recursului invocată din oficiu pe care o va admite pentru următoarele considerente: Conform art. 301 C. proc.

civ. Curtea a procedat la verificarea respectării termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru declararea recursului, constatând că la data de 20 februarie 2010 a fost comunicată copia hotărârii atacate către contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni și că recursul a fost declarat de către aceasta și transmis prin poștă la data de 7 iunie 2010 (dosar recurs), cu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate. În aceste împrejurări, Curtea urmează a constata tardivitatea recursului și admițând excepția invocată va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni împotriva sentinței comerciale nr. 10 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.