ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul Brașov,

secția penală, pentru minori și familie Brașov, prin sentința penală nr. 138/S

din 22 mai 2002 - alături de coinculpații B.R., B.I., B.D. și B.N. - a

condamnat și pe inculpatul O.V., pentru săvârșirea în participație în calitate

de coautor a infracțiunilor de tâlhărie, vătămare corporală, violare de

domiciliu și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

prevăzută de art. 311 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 181 C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (2) C.

pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedepsele de 7 ani închisoare, 1

an închisoare, 3 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare, aplicându-i-se

în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de

detenție, în condițiile art. 71, art. 64 C. pen. [din durata căreia i-a fost

computată reținerea și arestarea preventivă în cursul urmăririi penale de la 28

ianuarie 2000 și până la 2 februarie 2000].

Instanța a reținut în

fapt că inculpații sunt locuitori ai Satului Nou din comuna Hălchiu județul

Brașov și aparțin etniei rromilor. Aceștia sunt cunoscuți în sat ca persoane

care încalcă legea, efectuează acte de braconaj la pescăria din zonă aparținând

SC D.P. SA se sustrag frecvent toamna, recoltele populației locale.

În seara zilei de 28

ianuarie 2000 în jurul orelor 19

00

partea vătămată M.I. inginer, I.N.,

S.P. și C.P. - lucrători la ferma piscicolă aparținând SC D.P. SA și-au primit

în centrul satului, rația de pește cuvenită pe luna în curs, pe care au

încărcat-o în saci de naylon și în rucsac. Partea vătămată M.I. avea asupra sa

și o stație Motorola, pentru comunicare primită de la serviciu. Cele 4 părți

vătămate însoțite de martorii M.G. și C.V. s-au deplasat pe strada principală

spre strada M. la locuința părții vătămate C.I.

În dreptul casei

inculpatului O.V. - situate la distanță de cca. 30 metri de centrul satului

părțile vătămate au fost acostate de inculpatul B.I. care văzând că transportă

pește le căuta motiv de ceartă. Părțile vătămate cunoscând conduita anterioară

reprobabilă a celui în cauză l-au ignorat. Enervat, inculpatul a însoțit grupul

de pescari până în apropierea intersecției străzilor P. și M. unde a observat

că se îndreaptă spre locuința familiei C.I.

Inculpatul B.I. a

revenit în locuința inculpatului O.V. - unde se mai aflau coinculpații B.I., B.D.

și B.N.

Incitați, susținând

că a fost insultat de pescari de inculpați au plecat în fugă spre locuința

părții vătămate C.I.

Primul care a ajuns

și a introdus fără drept în curtea locuinței părții vătămate a fost inculpatul B.I.

care s-a îndreptat spre partea vătămată M.I. și l-a lovit.

În acest timp a sosit

și inculpatul O.V. care a lovit la rândul său partea vătămată M.I. și a

deposedat-o imediat și de stația Motorola pentru a nu putea solicita ajutor.

La rândul lor

coinculpații B.N., B.I. și B.D. - ultimii doi înarmați cu bâte - au aplicat

lovituri părții vătămate I.N.. La agresarea acestei părți vătămate au

contribuit ulterior și primii inculpați.

În aceleași

împrejurări inculpații B.N., B.I. și B.D. au exercitat violențe fizice și

împotriva părții vătămate D.D., pe care au și deposedat-o de rucsacul cu pește.

În urma actelor de agresiune amintite părțile vătămate au suferit leziuni

fizice ce au necesitat pentru vindecare ¾ zile îngrijiri medicale partea

vătămată S.P. 21/22 zile îngrijiri medicale partea vătămată I.N. și respectiv

11/12 zile îngrijiri medicale partea vătămată M.I.

Partea vătămată C.P.

proprietarul imobilului împreună cu familia acestuia au urcat de teamă în podul

locuinței, inculpații au strigat la aceștia „să-i scoată și pe ceilalți doi

rumâni” iar inculpatul B.R. le-a spart un geam la locuință.

Prin scandalul produs

inculpații au adus atingere liniștii comunității, înspăimântată și revoltată de

comportarea acestuia. Au fost sesizate organele de poliție din localitate iar

acestea la rândul lor realizând amploarea și gravitatea faptelor petrecute și

cunoscând comportamentul violent anterior al inculpaților au informat I.P.J. Brașov

ce a deplasat la fața locului Forțele de Intervenție Rapidă.

Inculpatul O.V. a

fost reținut și arestat preventiv în cursul urmăririi penale în perioada 28

ianuarie 2000 - 2 februarie 2000, ocazie cu care a fost audiat la data de 29

ianuarie 2000 de către organul de cercetare penală și procuror în prezența

apărătorului ales avocat M.S., potrivit împuternicirii avocațiale fila 118 de

procuror în cursul urmăririi penale, inculpatul declarând că nu a participat la

faptele penale ce au avut loc în seara zilei de 28 ianuarie 2000 pe raza

Satului Nou din comuna Halchiu, fiind nevinovat (fila 136-139).

La data de 19 aprilie

2000 inculpatului O.V., aflat în stare de libertate, în aceleași condiții procedurale

sus-menționate privind asigurarea dreptului la apărare, i-a fost prezentat de

procuror materialul de terminarea urmăririi penale, reiterând poziția

procesuală avută inițial în sensul că nu recunoaște nici una din faptele de

care este acuzat și nu mai are alte probe de propus ori cereri în apărare de

formulat (fila 219).

După sesizarea

instanței și declanșarea cercetării judecătorești inculpatul a fost prezent

personal, asistat de apărător din oficiu avocat V.L. doar la termenele de

judecată din 7 septembrie 2000 și 19 septembrie 2000, dar nu a putut fi audiat,

cauza fiind amânată în ambele cazuri din motive procedurale privind pregătirea

apărării - la cererea celorlalți coinculpați - și respectiv lipsă de procedură

cu părțile vătămate (fila 102,106 dosar instanță). Ulterior, inculpatul a

lipsit la toate celelalte termen de judecată, dezbateri și pronunțarea

sentinței, fiind reprezentat la desfășurarea activităților procedurale și

procesuale amintite de către apărătorul din oficiu sus-menționat.

Sentința penală nr. 138

din 22 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală, a rămas definitivă prin

neapelare față de inculpatul O.V.

Curtea de Apel Brașov,

secția penală, prin decizia penală nr. 233/A din 22 octombrie 2002 în apelurile

declarate de Parchet și inculpatul B.R. a desființat în parte sentința față de

toți inculpații în cauză cu privire la aplicarea art. 13 C. pen. privind

intervenirea unei legi mai favorabile în legătură cu infracțiunile comise de

aceștia, menținându-se însă pedepsele aplicate de prima instanță.

Curtea Supremă de

Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2241 din 14 mai 2003 în

recursul în termen legal declarat de inculpatul B.R. - ale cărui efecte au fost

extinse și cu privire la ceilalți coinculpați în cauză - a constatat că

pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate acestora pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și respectiv

de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. sunt

grațiate integral în baza art. 1 din Legea nr. 843/2002 astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, atrăgându-li-se atenția acestora asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea amintită privind revocarea grațierii

condiționate aplicate acestora [în final prin recontopirea celorlalte pedepse

executorii în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu

inculpatul O.V. rămânând să execute în regim de detenție aceeași pedeapsă

principală rezultantă de 7 ani închisoare / recursul declarat de inculpatul O.V.

- în condițiile în care nu a atacat sentința cu apel - cale de atac examinată

în lipsa acestuia pe baza concluziilor orale ale apărătorului său ales avocat G.M.

(f.25) fiind respins ca inadmisibil în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

a) raportat la art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen.].

II. La data de 16

iunie 2010 numitul O.V. deținut în Secția 4 de Poliție București în baza

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2002 emis la 7 mai 2009

de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Brașov, a formulat APEL

PESTE TERMEN, împotriva sentinței penale nr. 138/S din 22 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală, în motivarea căreia a arătat că sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate din art. 365 alin. (1) C. proc. pen. întrucât a

lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțarea sentinței, iar

cererea pendinte este făcută nu mai târziu de 10 zile de la data încarcerării

acestuia, astfel încât prin rejudecarea acestei căi de atac la fel ca și un

recurs ordinar făcut în termen să se adopte soluția prevăzută de art. 379 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. în sensul desființării sentinței și trimiterii cauzei

pentru o nouă judecată în fond pe motivul neîndeplinirii procedurii de citare

în conformitate cu dispozițiile art. 177, art. 178 C. proc. pen.

Referitor la

admisibilitatea acestei căi de atac în raport cu cerințele art. 365 C. proc.

pen.în expunerea cererii amintite s-a învederat că „sunt realizate exigențele

normelor de procedură penală în sensul că după ce a fost pus în libertate (.) a

plecat la muncă în Spania” astfel că „nu a cunoscut de proces și nu a fost

prezent la nici un termen de judecată și nici la pronunțare”.

Curtea de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 53/Ap. din 26

iulie 2010, a respins apelul peste termen sus-menționat ca fiind tardiv

introdus, cu motivarea în esență că după rămânerea definitivă prin neapelare a

sentinței penale nr. 138/S din 22 mai 2002 și emiterea de către Tribunalul

Brașov a M.E.P.I. nr. 230 din 27 mai 2003 (f.303 dosar fond) inculpatul a fost

depistat în Spania fiind preluat de o escortă de polițiști români de pe

Aeroportul din Madrid la data de 27 mai 2010 și depus în aceiași zi în Arestul

Direcției Generale de Poliție a municipiului București iar în raport cu această

dată termenul legal obligatoriu de 10 pentru declararea apelului peste termen

s-a împlinit la 7 iunie 2010, cererea inculpatului fiind înregistrată la

interval de 10 zile ulterior, la data de 16 iunie 2010.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 3973 din 9

noiembrie 2010 a admis recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei

penale nr. 52/Ap din 26 iulie 2010, a casat decizia atacată și a trimis cauza

pentru judecarea apelului peste termen la aceeași instanță, Curtea de Apel

Brașov.

Decizând astfel,

instanța supremă a reținut și argumentat justificativ că „din procesul verbal

de predare primire întocmit la data de 7 iunie 2010, orele 19,30 în București,

la sediul Arestului D.G.P.M.B. rezulta că, „cu ocazia predării din Spania”, s-a

făcut predarea-primirea, inculpatului O.V. și s-a luat măsura introducerii în

arest în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2002 emis

la 7 mai 2009 de Tribunalul Brașov.

Actul fiind depus, în

copie neautentificată, de către recurent, Înalta Curte a cerut, telefonic,

relații de la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul

Național Interpol.

Potrivit transmisiei

fax nr. din 28 octombrie 2010, rezultă că recurentul inculpat O.V., a fost

preluat la data de 07 iunie 2010, de o escortă de ofițeri de poliție români, de

pe Aeroportul Internațional din Madrid (Spania) și depus în aceeași zi în

Arestul D.G.P.M.B și nu la 27 mai 2010, cum din eroare s-a comunicat.

Rezultă deci că data

la care a început executarea pedepsei închisorii este 7 iunie 2010 și nu 27 mai

2010.

Potrivit art. 365 alin.

(1) C. proc . pen. cu titlu marginal „APELUL PESTE TERMEN” - partea care a

lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara

apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii

executării pedepsei, sau a începerii executării dispozițiilor privind

despăgubirile civile.

Instanța de apel, a

făcut o greșită aplicarea a legii, determinată de o eroare de comunicare din

partea Biroului Național Interpol, socotind că apelul peste termen este tardiv,

atâta vreme cât, recurentul a început executarea pedepsei la 7 iunie 2010, iar

apelul peste termen a fost declarat la 16 iunie 2010.”

III. Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 7/Ap

din 19 ianuarie 2011 cu ocazia rejudecării cauzei, a dispus respingerea

apelului peste termen declarat de inculpatul O.V. împotriva sentinței penale

nr. 138/S din 22 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 829/2000,

pe care a menținut-o ca fiind temeinică și legală.

În motivarea soluției

amintite, Curtea, arată că „în cauza de față nu se pune problema lipsei

inculpatului la toate termenele de judecată la fond, acesta fiind prezent,

figurând cu termen în cunoștință începând cu data de 7 septembrie 2000,

prezentând chiar și concluzii scrise după închiderea dezbaterilor” astfel încât

pe baza lucrărilor dosarului se poate concluziona că „nu sunt întrunite

cumulativ în cauză cerințele prevăzute de art. 364 ori art. 365 C. proc. pen.”

Recursul în termen

legal împotriva deciziei penale nr. 7/Ap. din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, declarat de inculpatul O.V.

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (17)

2

C. proc. pen. [„când hotărârea este contrară legii ori s-a făcut o greșită

aplicare a legii penale”] rap. la art. 340, art. 341 și art. 301 C. proc. pen.

și art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil este fondat urmând a

fi admis ca atare în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cu

consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru considerente arătate în continuare.

Din partea

introductivă a deciziei atacate rezultă că obiectul dezbaterilor s-a limitat la

judecarea în fond a apelului peste termen făcut de inculpat, concluziile orale

ale acestuia și ale apărătorului ales precum și ale procurorului de ședință

vizând exclusiv modalitatea de rezolvare a acțiunii penale în raport cu

dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen., fără ca instanța de

rejudecare în apel să fi repus în discuția părților îndeplinirea condițiilor

din art. 365 alin. (1) C. proc. pen. și mai ales a celei de a doua condiții

cumulative stabilite prin decizia de casare referitoare la lipsa părții la

toate termenele de judecată cât și la pronunțare.

Omisiunea instanței

de apel de a pune în discuția părților îndeplinirea cerințelor de

admisibilitate a apelului peste termen declarat de inculpat, în condițiile în

care soluția adoptată este întemeiată exclusiv pe aceste considerente, având

caracterul unei cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze dreptul

la apărare al acestuia și să influențeze soluția procesului constituie o

încălcare a dispozițiilor art. 340, art. 341 și art. 301 C. proc. pen. și art. 6

din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, de natură a atrage nulitatea

deciziei amintite.

Ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul inculpatului

casându-se decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru reluarea dezbaterilor cu respectarea dispozițiilor legale

precitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 7/Ap din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Constată că

inculpatul se află în executarea pedepsei.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 19 aprilie 2011.