ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul Brașov, secția penală, pentru minori și familie Brașov, prin sentința penală nr. 138/S din 22 mai 2002 - alături de coinculpații B.R., B.I., B.D. și B.N. - a condamnat și pe inculpatul O.V., pentru săvârșirea în participație în calitate de coautor a infracțiunilor de tâlhărie, vătămare corporală, violare de domiciliu și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 311 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

la pedepsele de 7 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare, aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, în condițiile art. 71, art. 64 C. pen. [din durata căreia i-a fost computată reținerea și arestarea preventivă în cursul urmăririi penale de la 28 ianuarie 2000 și până la 2 februarie 2000]. Instanța a reținut în fapt că inculpații sunt locuitori ai Satului Nou din comuna Hălchiu județul Brașov și aparțin etniei rromilor. Aceștia sunt cunoscuți în sat ca persoane care încalcă legea, efectuează acte de braconaj la pescăria din zonă aparținând SC D.P.

SA se sustrag frecvent toamna, recoltele populației locale. În seara zilei de 28 ianuarie 2000 în jurul orelor 19 00 partea vătămată M.I. inginer, I.N., S.P. și C.P. - lucrători la ferma piscicolă aparținând SC D.P. SA și-au primit în centrul satului, rația de pește cuvenită pe luna în curs, pe care au încărcat-o în saci de naylon și în rucsac. Partea vătămată M.I. avea asupra sa și o stație Motorola, pentru comunicare primită de la serviciu. Cele 4 părți vătămate însoțite de martorii M.G. și C.V. s-au deplasat pe strada principală spre strada M. la locuința părții vătămate C.I. În dreptul casei inculpatului O.V. - situate la distanță de cca. 30 metri de centrul satului părțile vătămate au fost acostate de inculpatul B.I.

care văzând că transportă pește le căuta motiv de ceartă. Părțile vătămate cunoscând conduita anterioară reprobabilă a celui în cauză l-au ignorat. Enervat, inculpatul a însoțit grupul de pescari până în apropierea intersecției străzilor P. și M. unde a observat că se îndreaptă spre locuința familiei C.I. Inculpatul B.I. a revenit în locuința inculpatului O.V. - unde se mai aflau coinculpații B.I., B.D. și B.N. Incitați, susținând că a fost insultat de pescari de inculpați au plecat în fugă spre locuința părții vătămate C.I. Primul care a ajuns și a introdus fără drept în curtea locuinței părții vătămate a fost inculpatul B.I. care s-a îndreptat spre partea vătămată M.I. și l-a lovit. În acest timp a sosit și inculpatul O.V.

care a lovit la rândul său partea vătămată M.I. și a deposedat-o imediat și de stația Motorola pentru a nu putea solicita ajutor. La rândul lor coinculpații B.N., B.I. și B.D. - ultimii doi înarmați cu bâte - au aplicat lovituri părții vătămate I.N.. La agresarea acestei părți vătămate au contribuit ulterior și primii inculpați. În aceleași împrejurări inculpații B.N., B.I. și B.D. au exercitat violențe fizice și împotriva părții vătămate D.D., pe care au și deposedat-o de rucsacul cu pește. În urma actelor de agresiune amintite părțile vătămate au suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare ¾ zile îngrijiri medicale partea vătămată S.P. 21/22 zile îngrijiri medicale partea vătămată I.N.

și respectiv 11/12 zile îngrijiri medicale partea vătămată M.I. Partea vătămată C.P. proprietarul imobilului împreună cu familia acestuia au urcat de teamă în podul locuinței, inculpații au strigat la aceștia „să-i scoată și pe ceilalți doi rumâni” iar inculpatul B.R. le-a spart un geam la locuință. Prin scandalul produs inculpații au adus atingere liniștii comunității, înspăimântată și revoltată de comportarea acestuia. Au fost sesizate organele de poliție din localitate iar acestea la rândul lor realizând amploarea și gravitatea faptelor petrecute și cunoscând comportamentul violent anterior al inculpaților au informat I.P.J. Brașov ce a deplasat la fața locului Forțele de Intervenție Rapidă.

Inculpatul O.V. a fost reținut și arestat preventiv în cursul urmăririi penale în perioada 28 ianuarie 2000 - 2 februarie 2000, ocazie cu care a fost audiat la data de 29 ianuarie 2000 de către organul de cercetare penală și procuror în prezența apărătorului ales avocat M.S., potrivit împuternicirii avocațiale fila 118 de procuror în cursul urmăririi penale, inculpatul declarând că nu a participat la faptele penale ce au avut loc în seara zilei de 28 ianuarie 2000 pe raza Satului Nou din comuna Halchiu, fiind nevinovat (fila 136-139).

La data de 19 aprilie 2000 inculpatului O.V., aflat în stare de libertate, în aceleași condiții procedurale sus-menționate privind asigurarea dreptului la apărare, i-a fost prezentat de procuror materialul de terminarea urmăririi penale, reiterând poziția procesuală avută inițial în sensul că nu recunoaște nici una din faptele de care este acuzat și nu mai are alte probe de propus ori cereri în apărare de formulat (fila 219). După sesizarea instanței și declanșarea cercetării judecătorești inculpatul a fost prezent personal, asistat de apărător din oficiu avocat V.L. doar la termenele de judecată din 7 septembrie 2000 și 19 septembrie 2000, dar nu a putut fi audiat, cauza fiind amânată în ambele cazuri din motive procedurale privind pregătirea apărării - la cererea celorlalți coinculpați - și respectiv lipsă de procedură cu părțile vătămate (fila 102,106 dosar instanță).

Ulterior, inculpatul a lipsit la toate celelalte termen de judecată, dezbateri și pronunțarea sentinței, fiind reprezentat la desfășurarea activităților procedurale și procesuale amintite de către apărătorul din oficiu sus-menționat. Sentința penală nr. 138 din 22 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală, a rămas definitivă prin neapelare față de inculpatul O.V. Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia penală nr. 233/A din 22 octombrie 2002 în apelurile declarate de Parchet și inculpatul B.R. a desființat în parte sentința față de toți inculpații în cauză cu privire la aplicarea art. 13 C. pen. privind intervenirea unei legi mai favorabile în legătură cu infracțiunile comise de aceștia, menținându-se însă pedepsele aplicate de prima instanță.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2241 din 14 mai 2003 în recursul în termen legal declarat de inculpatul B.R. - ale cărui efecte au fost extinse și cu privire la ceilalți coinculpați în cauză - a constatat că pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate acestora pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și respectiv de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. sunt grațiate integral în baza art. 1 din Legea nr. 843/2002 astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003, atrăgându-li-se atenția acestora asupra dispozițiilor art. 7 din Legea amintită privind revocarea grațierii condiționate aplicate acestora [în final prin recontopirea celorlalte pedepse executorii în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu inculpatul O.V. rămânând să execute în regim de detenție aceeași pedeapsă principală rezultantă de 7 ani închisoare / recursul declarat de inculpatul O.V. - în condițiile în care nu a atacat sentința cu apel - cale de atac examinată în lipsa acestuia pe baza concluziilor orale ale apărătorului său ales avocat G.M. (f.25) fiind respins ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) raportat la art. 385 1 alin. (4) C. proc.

pen.]. II. La data de 16 iunie 2010 numitul O.V. deținut în Secția 4 de Poliție București în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2002 emis la 7 mai 2009 de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Brașov, a formulat APEL PESTE TERMEN, împotriva sentinței penale nr. 138/S din 22 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală, în motivarea căreia a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate din art. 365 alin. (1) C. proc. pen. întrucât a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțarea sentinței, iar cererea pendinte este făcută nu mai târziu de 10 zile de la data încarcerării acestuia, astfel încât prin rejudecarea acestei căi de atac la fel ca și un recurs ordinar făcut în termen să se adopte soluția prevăzută de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. în sensul desființării sentinței și trimiterii cauzei pentru o nouă judecată în fond pe motivul neîndeplinirii procedurii de citare în conformitate cu dispozițiile art. 177, art. 178 C. proc. pen. Referitor la admisibilitatea acestei căi de atac în raport cu cerințele art. 365 C. proc. pen.în expunerea cererii amintite s-a învederat că „sunt realizate exigențele normelor de procedură penală în sensul că după ce a fost pus în libertate (.) a plecat la muncă în Spania” astfel că „nu a cunoscut de proces și nu a fost prezent la nici un termen de judecată și nici la pronunțare”. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 53/Ap. din 26 iulie 2010, a respins apelul peste termen sus-menționat ca fiind tardiv introdus, cu motivarea în esență că după rămânerea definitivă prin neapelare a sentinței penale nr. 138/S din 22 mai 2002 și emiterea de către Tribunalul Brașov a M.E.P.I.

nr. 230 din 27 mai 2003 (f.303 dosar fond) inculpatul a fost depistat în Spania fiind preluat de o escortă de polițiști români de pe Aeroportul din Madrid la data de 27 mai 2010 și depus în aceiași zi în Arestul Direcției Generale de Poliție a municipiului București iar în raport cu această dată termenul legal obligatoriu de 10 pentru declararea apelului peste termen s-a împlinit la 7 iunie 2010, cererea inculpatului fiind înregistrată la interval de 10 zile ulterior, la data de 16 iunie 2010. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 3973 din 9 noiembrie 2010 a admis recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 52/Ap din 26 iulie 2010, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru judecarea apelului peste termen la aceeași instanță, Curtea de Apel Brașov.

Decizând astfel, instanța supremă a reținut și argumentat justificativ că „din procesul verbal de predare primire întocmit la data de 7 iunie 2010, orele 19,30 în București, la sediul Arestului D.G.P.M.B. rezulta că, „cu ocazia predării din Spania”, s-a făcut predarea-primirea, inculpatului O.V. și s-a luat măsura introducerii în arest în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2002 emis la 7 mai 2009 de Tribunalul Brașov. Actul fiind depus, în copie neautentificată, de către recurent, Înalta Curte a cerut, telefonic, relații de la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol. Potrivit transmisiei fax nr. din 28 octombrie 2010, rezultă că recurentul inculpat O.V., a fost preluat la data de 07 iunie 2010, de o escortă de ofițeri de poliție români, de pe Aeroportul Internațional din Madrid (Spania) și depus în aceeași zi în Arestul D.G.P.M.B și nu la 27 mai 2010, cum din eroare s-a comunicat.

Rezultă deci că data la care a început executarea pedepsei închisorii este 7 iunie 2010 și nu 27 mai 2010. Potrivit art. 365 alin. (1) C. proc . pen. cu titlu marginal „APELUL PESTE TERMEN” - partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei, sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Instanța de apel, a făcut o greșită aplicarea a legii, determinată de o eroare de comunicare din partea Biroului Național Interpol, socotind că apelul peste termen este tardiv, atâta vreme cât, recurentul a început executarea pedepsei la 7 iunie 2010, iar apelul peste termen a fost declarat la 16 iunie 2010.” III.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 7/Ap din 19 ianuarie 2011 cu ocazia rejudecării cauzei, a dispus respingerea apelului peste termen declarat de inculpatul O.V. împotriva sentinței penale nr. 138/S din 22 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 829/2000, pe care a menținut-o ca fiind temeinică și legală. În motivarea soluției amintite, Curtea, arată că „în cauza de față nu se pune problema lipsei inculpatului la toate termenele de judecată la fond, acesta fiind prezent, figurând cu termen în cunoștință începând cu data de 7 septembrie 2000, prezentând chiar și concluzii scrise după închiderea dezbaterilor” astfel încât pe baza lucrărilor dosarului se poate concluziona că „nu sunt întrunite cumulativ în cauză cerințele prevăzute de art. 364 ori art. 365 C. proc.

pen.” Recursul în termen legal împotriva deciziei penale nr. 7/Ap. din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, declarat de inculpatul O.V. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (17) 2 C. proc. pen. [„când hotărârea este contrară legii ori s-a făcut o greșită aplicare a legii penale”] rap. la art. 340, art. 341 și art. 301 C. proc. pen. și art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru considerente arătate în continuare.

Din partea introductivă a deciziei atacate rezultă că obiectul dezbaterilor s-a limitat la judecarea în fond a apelului peste termen făcut de inculpat, concluziile orale ale acestuia și ale apărătorului ales precum și ale procurorului de ședință vizând exclusiv modalitatea de rezolvare a acțiunii penale în raport cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen., fără ca instanța de rejudecare în apel să fi repus în discuția părților îndeplinirea condițiilor din art. 365 alin. (1) C. proc. pen. și mai ales a celei de a doua condiții cumulative stabilite prin decizia de casare referitoare la lipsa părții la toate termenele de judecată cât și la pronunțare.

Omisiunea instanței de apel de a pune în discuția părților îndeplinirea cerințelor de admisibilitate a apelului peste termen declarat de inculpat, în condițiile în care soluția adoptată este întemeiată exclusiv pe aceste considerente, având caracterul unei cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze dreptul la apărare al acestuia și să influențeze soluția procesului constituie o încălcare a dispozițiilor art. 340, art. 341 și art. 301 C. proc. pen. și art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, de natură a atrage nulitatea deciziei amintite. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul inculpatului casându-se decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru reluarea dezbaterilor cu respectarea dispozițiilor legale precitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 7/Ap din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Constată că inculpatul se află în executarea pedepsei. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 aprilie 2011.