ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 06 martie 2009, în dosarul nr. 21536/3/2007 al Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurenții-reclamanți M.L. și C.A. au invocat excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005, eliberat de intimata Primăria sectorului 5 pe numele intimaților D.R.M. și E.D.C. În motivare, au arătat că acest certificat de urbanism este cel pe baza căruia s-a emis ulterior autorizația de construire atacată, nr. 655/D/17 octombrie 2006 și pe care îl consideră nelegal. La termenul de judecată din 15 iunie 2009, instanța de recurs a pus în discuția părții prezente admisibilitatea excepției de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, modificată.

Prin Încheierea de ședință din 15 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Tribunalului București cu excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005 și a fixat termen pentru continuarea judecății recursului. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească cerințele impuse expres de lege și anume, să fie unilateral, cu caracter individual, iar de acest act administrativ să depindă soluționarea cauzei. S-a apreciat că nu sunt îndeplinite aceste condiții, certificatul de urbanism neavând caracterul unui act administrativ individual, în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind conform art. 6 din Legea nr. 50/1991, un act de informare.

Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Prin urmare, certificatul de urbanism, ca și operațiune administrativă care a stat la baza emiterii autorizației de construire, este cenzurat de către instanța care judecă acțiunea privind anularea autorizației de construire. De asemenea, s-a apreciat că de soluționarea excepției nu depinde soluționarea cauzei pe fond. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, recurenții-reclamanții M.L. și C.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8, pct. 9 art. 304 1 , art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., art. 2 lit. c) și art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Au punctat următoarele critici: Excepția de nelegalitate a fost soluționată în lipsa recurenților, care ceruseră un termen pentru lipsă de apărare, fiind pusă numai în discuția părții prezente la acel termen ; încălcarea dreptului la apărare; nu se menționează în încheierea atacată că s-a răspuns la întâmpinarea pârâtelor și s-au depus planurile proprietăților; instanța a calificat greșit certificatul de urbanism; nu s-a dorit de către instanță a se vedea legătura de indisolubilitate dintre certificatul de urbanism și autorizația de construire.

Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare. La termenul de judecată din 11 februarie 2010, instanța de control judiciar a pus în discuție admisibilitatea recursului, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată. Deliberând cu prioritate asupra acestei excepții, care face de prisos cercetarea fondului, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil, pentru considerentele arătate în continuare. Încheierea din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Tribunalului București cu excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 542/D/2005 și s-a fixat termen pentru continuarea judecății recursului, este o încheiere premergătoare deoarece nu s-a întrerupt cursul judecății.

Potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ, aplicabil și în faza recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, cu excepția cazului în care, prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Aceste norme procesuale de drept comun sunt incidente și în cauza de față, deoarece art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată nu instituie un regim derogatoriu pentru încheierile pronunțate de instanța în fața căreia s-a ridicat o excepție de nelegalitate, atunci când consideră că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de alin. 1 al articolului menționat și respinge cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă, continuând judecarea cauzei.

Astfel de încheieri nu întrerup cursul judecății și, prin urmare nu pot fi atacate cu recurs. În speță, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate este o instanță de contencios administrativ. Potrivit art. 4 alin. (1) din din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, „(...) Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.” Pentru că Legea nr. 554/2004, modificată, nu prevede și posibilitatea atacării separate a încheierii prin care s-a refuzat sesizarea instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate, rezultă că Încheierea din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București nu poate fi atacată decât odată cu fondul, iar critica vizând modul de soluționare a acestei cereri poate constitui motiv de recurs odată cu atacarea soluției pe fond.

În raport de cele expuse anterior, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.L. și C.A. împotriva Încheierii din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.