ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 336/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul D.C. a

chemat în judecată pe pârâtul Institutul Național de Statistică solicitând ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata

diferenței de 25% dintre salariul cuvenit potrivit raporturilor de muncă și

salariul efectiv pentru perioada 08 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată

la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 194 CA din 30 iunie 2011, Tribunalul Neamț, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis excepția de necompetență materială, invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea

civilă formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâtul Institutul

Național de Statistică, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin încheierea din

18 octombrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei privind acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu

pârâtul Institutul Național de Statistică București, pentru lipsa părților,

conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut că, deși legal citate pentru termenul

din 18 octombrie 2011, părțile au lipsit de la judecata pricinii și nici nu au

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul D.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat în

mod expres ca judecarea cauzei să se facă în lipsa sa, această solicitare

expresă regăsindu-se la ultimul paragraf de pe pagina 3 a cererii introductive.

Recurentul arată

astfel că, în aceste condiții, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ.,

instanța trebuia să judece pricina chiar în lipsa părților, astfel că solicită

admiterea recursului și să se dispună repunerea pe rol a cauzei pentru

competentă soluționare.

Examinând cauza și

încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de

chemare în judecată formulată în cauză, reclamantul D.C. a solicitat, în mod

expres, ca, în temeiul art. 242 alin. 2 C. proc. civ., judecarea cauzei să se

facă în lipsa sa.

Potrivit art. 242 C.

proc. civ.: „(1) Instanța va suspenda judecata:

părțile o cer;

părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.

(2) Cu toate acestea

pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în

lipsă”.

Astfel, în cauza de

față, instanța era obligată să treacă la judecata pricinii, chiar dacă părțile

nu s-au prezentat, dată fiind solicitarea expresă a reclamantului în acest

sens.

Procedând la

suspendarea cauzei pentru lipsa părților, cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 242 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond a pronunțat o

hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată, cu consecința

trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) -

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată

și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de D.C. împotriva încheierii din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel

Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.