ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 336/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul D.C. a chemat în judecată pe pârâtul Institutul Național de Statistică solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata diferenței de 25% dintre salariul cuvenit potrivit raporturilor de muncă și salariul efectiv pentru perioada 08 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizată la data plății și la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 194 CA din 30 iunie 2011, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea civilă formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin încheierea din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică București, pentru lipsa părților, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că, deși legal citate pentru termenul din 18 octombrie 2011, părțile au lipsit de la judecata pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat în mod expres ca judecarea cauzei să se facă în lipsa sa, această solicitare expresă regăsindu-se la ultimul paragraf de pe pagina 3 a cererii introductive.

Recurentul arată astfel că, în aceste condiții, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., instanța trebuia să judece pricina chiar în lipsa părților, astfel că solicită admiterea recursului și să se dispună repunerea pe rol a cauzei pentru competentă soluționare. Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, reclamantul D.C. a solicitat, în mod expres, ca, în temeiul art. 242 alin. 2 C. proc. civ., judecarea cauzei să se facă în lipsa sa.

Potrivit art. 242 C. proc. civ.: „(1) Instanța va suspenda judecata: 1. când amândouă părțile o cer; 2. dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. (2) Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă”. Astfel, în cauza de față, instanța era obligată să treacă la judecata pricinii, chiar dacă părțile nu s-au prezentat, dată fiind solicitarea expresă a reclamantului în acest sens. Procedând la suspendarea cauzei pentru lipsa părților, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 242 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de D.C. împotriva încheierii din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.