ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1658/2013

Deliberând asupra

recursului din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

sub nr. 3344/103/2011, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâtele L.E. și

B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. - Sucursala Roman solicitând

anularea contractului de ipotecă încheiat între pârâte la 17 iulie 2008, cu

cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1281/COM din 13 decembrie 2011, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

L.I. în contradictoriu cu pârâtele L.E. și B.R. SA București membră a Grupului

Național B.G. prin Sucursala Roman și a anulat contractul de ipotecă

autentificat la 17 iulie 2008 de B.N.P. T.A.A.; a admis în parte cererea de

cheltuieli de judecată și a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de

10.234 RON, cu acest titlu.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat la 13 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public

D. din Roman, pârâta L.E. a cumpărat un imobil compus din teren în suprafață de

1.676 mp și construcție în suprafață de 89 mp, situat în comuna Horia, județul

Neamț, menționându-se starea civilă a acesteia ca fiind divorțată.

Prin contractul de

ipotecă autentificat la 17 iulie 2008 la B.N.R. T.A.A. pârâta L.E. în calitate

de garant ipotecar a constituit asupra imobilului dobândit prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat la 13 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public

D. din Roman ipotecă de rangul III în favoarea pârâtei B.R. SA membră a

Grupului Național B.G. - Sucursala Roman în calitate de creditor ipotecar

pentru garantarea unui credit în sumă de 74.000 euro.

În considerarea celor

consemnate în adresa nr. 143386 din 24 octombrie 2011 emisă de Serviciul de

Stare Civilă Roman în sensul că la data încheierii contractului de vânzare-

cumpărare pârâta L.E. era căsătorită cu reclamanții L.I. și în baza

dispozițiilor art. 30 coroborat cu art. 35 alin. (2) din C. fam., tribunalul a

reținut că bunul imobil achiziționat de pârâta L.E. este bun comun al soților

guvernat de excepția de la prezumția mandatului tacit reciproc al soților

pentru exercitarea drepturilor asupra bunurilor comune, excepție prevăzută

pentru actele de dispoziție asupra imobilelor din patrimoniul comun, care nu se

pot îndeplini de către un soț decât cu consimțământul expres al celuilalt soț.

Dând eficiență

prevederilor art. 35 alin. (2) teza a II-a din C. fam., potrivit cărora este

interzisă încheierea actelor juridice de dispoziție privitoare la imobilele

comune în lipsa consimțământului expres al fiecăruia dintre soți și reținând

că, în cauză, s-a făcut dovada că lipsei consimțământul reclamantului la

încheierea contractului de ipotecă, prima instanță a admis acțiunea și a anulat

contractul, înlăturând apărările pârâtei B.R. SA cu privire la faptul că

reclamantul ar fi avut cunoștință de actul de dispoziție, reținând că în cazul

actelor de dispoziție asupra imobilelor, consimțământul soțului neparticipant

la realizarea actului juridic nu se presupune, cum se întâmplă în cazul actelor

de administrare, de folosință sau de dispoziție oneroasă mobiliară, ci trebuie

exprimat în mod expres, cu valoare de condiție a valabilității actului de

dispoziție încheiat.

Excepțiile invocate

de pârâtă prin întâmpinarea formulată au fost respinse ca nefondate, tribunalul

reținând legitimarea procesuala activă a reclamantului ca titular al dreptului

afirmat prin acțiune, în raport de faptul că acesta a făcut dovada calității de

soț al pârâtei care a ipotecat imobilul proprietate comună și capacitatea

procesuala a pârâtei Sucursala Roman, având în vedere că această pârâtă are

organe proprii de conducere și ca atare, poate sta în judecată conform

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă nu are personalitate

juridică.

Excepția lipsei de

obiect a acțiunii a fost respinsă, tribunalul apreciind că valorificarea

imobilului în procedura executării silite nu este de natură să ducă la

concluzia că acțiunea nu are obiect, în condițiile în care aceasta vizează

anularea unui act juridic anterior procedurii de executare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat pârâta B.R. SA București, membră a Grupului Național B.G. -

Sucursala Roman criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia nr.

54/2012 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, instanța învestită cu soluționarea căii

ordinare de atac a respins excepțiile invocate de intimatul-reclamant L.I.; a

respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta B.R. SA București, membră a

Grupului Național B.G., prin Sucursala Roman împotriva Sentinței civile nr.

1281/COM din 13 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3344/103/2011, în

contradictoriu cu intimatul-reclamant L.I. și intimata-pârâtă L.E. și a obligat

apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant 4.000 RON cheltuieli de

judecată.

Pentru a dispune

astfel, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția

primei instanțe este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a

normelor legale incidente la situația de fapt riguros stabilită prin

interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea

cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de apelanta-pârâtă.

Împotriva Deciziei

nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat

recurs pârâta B.R. SA București membră a Grupului Național B.G., invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii

apelului, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul în care

anularea efectelor contractului de ipotecă să privească doar cota parte din

bunul ipotecat ce i s-ar cuveni reclamantului în urma unei acțiuni în partaj.

În dezvoltarea

criticilor formulate pârâta a reiterat în parte susținerile din memoriul de

apel referitoare la faptul că, în opinia sa, instanțele de fond trebuiau să

dispună anularea parțială a contractului de ipotecă, respectiv numai cu privire

la cota parte din imobil ce i s-ar cuveni intimatului-reclamant și care urma a

fi determinată pe calea unei acțiuni de partaj între soți în timpul căsătoriei

pornită din inițiativa băncii, în calitate de creditor ipotecar al

intimatei-pârâte L.E.

În acest sens a

susținut că în mod eronat, instanțele de fond au valorificat doar la

prevederile art. 35 alin. (2) din C. fam., reținând lipsa consimțământului

reclamantului la constituirea ipotecii și ignorând existența consimțământului

valabil exprimat al pârâtei L.E. și faptul că era posibilă determinarea cotei

sale părți din dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat pe calea unei

acțiuni de partaj.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul

în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea

legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări, se constată că pârâta, în memoriu de recurs depus la dosar, a

indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără

însă să dezvolte și să structureze criticile formulate subsumat acestuia.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că acestea

sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii

criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul

de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa

temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a

soluției cu argumente din care să rezulte că din conținutul deciziei atacate,

nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză

se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează

interpretarea eronată a unei norme juridice.

Pentru a fi în

prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial -

trebuie îndeplinite următoarele condiții: norma încălcată să existe și să fie

în vigoare la momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele

și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar

acesta să contravină dispozițiilor legale.

Pentru a fi în

prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice -

trebuie ca instanța, recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită

interpretare sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în raport cu

exigențele unui anumit text de lege.

De asemenea, motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este incident și atunci

când, în dezlegarea pricinii, instanța face aplicarea unei norme generale

nesocotind existența unei norme speciale.

În speță, pârâta nu a

dezvoltat niciuna dintre ipotezele menționate, limitându-se să reitereze

criticile formulate în memoriul de apel, fără a indica în concret vreo normă

legală care să fi fost încălcată ori greșit aplicată.

În cazul de față,

Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a

repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere

concludența lor în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este permis în

această fază procesuală.

În concluzie, cu

referire la motivele invocate se va reține că pârâta prin argumentele aduse a

cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond

și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a

legii.

Altfel spus, situația

de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate

fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea

recursului, iar criticile pârâtei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor

legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

Este de reținut că

simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de

apel, modalitatea în care aceasta a analizat și interpretat probele

administrate, nu pot constitui obiectul cenzurii instanței de recurs în raport

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, se

constată că instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor

formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia

atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta B.R. SA București

membră a Grupului Național B.G. împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, să fie respins, ca nefondat

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., cum recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, fiind în

culpă procesuală și având în vedere cererea dovedită cu înscrisurile depuse la

dosar de către intimatul-reclamat, urmează a fi obligată recurenta-pârâtă B.R.

SA București membra a Grupului Național B.G. la plata sumei de 5.418 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea

intimatului-reclamant L.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. împotriva

Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă

recurenta-pârâtă B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. să-i achite

intimatului-reclamant L.I. suma de 5.418 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS