ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1658/2013

Deliberând asupra recursului din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 3344/103/2011, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâtele L.E. și B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. - Sucursala Roman solicitând anularea contractului de ipotecă încheiat între pârâte la 17 iulie 2008, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 1281/COM din 13 decembrie 2011, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.I. în contradictoriu cu pârâtele L.E. și B.R. SA București membră a Grupului Național B.G.

prin Sucursala Roman și a anulat contractul de ipotecă autentificat la 17 iulie 2008 de B.N.P. T.A.A.; a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată și a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 10.234 RON, cu acest titlu. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public D. din Roman, pârâta L.E. a cumpărat un imobil compus din teren în suprafață de 1.676 mp și construcție în suprafață de 89 mp, situat în comuna Horia, județul Neamț, menționându-se starea civilă a acesteia ca fiind divorțată. Prin contractul de ipotecă autentificat la 17 iulie 2008 la B.N.R. T.A.A. pârâta L.E.

în calitate de garant ipotecar a constituit asupra imobilului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 13 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public D. din Roman ipotecă de rangul III în favoarea pârâtei B.R. SA membră a Grupului Național B.G. - Sucursala Roman în calitate de creditor ipotecar pentru garantarea unui credit în sumă de 74.000 euro. În considerarea celor consemnate în adresa nr. 143386 din 24 octombrie 2011 emisă de Serviciul de Stare Civilă Roman în sensul că la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare pârâta L.E. era căsătorită cu reclamanții L.I. și în baza dispozițiilor art. 30 coroborat cu art. 35 alin. (2) din C. fam., tribunalul a reținut că bunul imobil achiziționat de pârâta L.E.

este bun comun al soților guvernat de excepția de la prezumția mandatului tacit reciproc al soților pentru exercitarea drepturilor asupra bunurilor comune, excepție prevăzută pentru actele de dispoziție asupra imobilelor din patrimoniul comun, care nu se pot îndeplini de către un soț decât cu consimțământul expres al celuilalt soț. Dând eficiență prevederilor art. 35 alin. (2) teza a II-a din C. fam., potrivit cărora este interzisă încheierea actelor juridice de dispoziție privitoare la imobilele comune în lipsa consimțământului expres al fiecăruia dintre soți și reținând că, în cauză, s-a făcut dovada că lipsei consimțământul reclamantului la încheierea contractului de ipotecă, prima instanță a admis acțiunea și a anulat contractul, înlăturând apărările pârâtei B.R.

SA cu privire la faptul că reclamantul ar fi avut cunoștință de actul de dispoziție, reținând că în cazul actelor de dispoziție asupra imobilelor, consimțământul soțului neparticipant la realizarea actului juridic nu se presupune, cum se întâmplă în cazul actelor de administrare, de folosință sau de dispoziție oneroasă mobiliară, ci trebuie exprimat în mod expres, cu valoare de condiție a valabilității actului de dispoziție încheiat. Excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată au fost respinse ca nefondate, tribunalul reținând legitimarea procesuala activă a reclamantului ca titular al dreptului afirmat prin acțiune, în raport de faptul că acesta a făcut dovada calității de soț al pârâtei care a ipotecat imobilul proprietate comună și capacitatea procesuala a pârâtei Sucursala Roman, având în vedere că această pârâtă are organe proprii de conducere și ca atare, poate sta în judecată conform dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc.

civ., chiar dacă nu are personalitate juridică. Excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă, tribunalul apreciind că valorificarea imobilului în procedura executării silite nu este de natură să ducă la concluzia că acțiunea nu are obiect, în condițiile în care aceasta vizează anularea unui act juridic anterior procedurii de executare. Împotriva acestei hotărâri a declarat pârâta B.R. SA București, membră a Grupului Național B.G. - Sucursala Roman criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin Decizia nr. 54/2012 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a respins excepțiile invocate de intimatul-reclamant L.I.; a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta B.R.

SA București, membră a Grupului Național B.G., prin Sucursala Roman împotriva Sentinței civile nr. 1281/COM din 13 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3344/103/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L.I. și intimata-pârâtă L.E. și a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant 4.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția primei instanțe este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a normelor legale incidente la situația de fapt riguros stabilită prin interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de apelanta-pârâtă.

Împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta B.R. SA București membră a Grupului Național B.G., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul în care anularea efectelor contractului de ipotecă să privească doar cota parte din bunul ipotecat ce i s-ar cuveni reclamantului în urma unei acțiuni în partaj.

În dezvoltarea criticilor formulate pârâta a reiterat în parte susținerile din memoriul de apel referitoare la faptul că, în opinia sa, instanțele de fond trebuiau să dispună anularea parțială a contractului de ipotecă, respectiv numai cu privire la cota parte din imobil ce i s-ar cuveni intimatului-reclamant și care urma a fi determinată pe calea unei acțiuni de partaj între soți în timpul căsătoriei pornită din inițiativa băncii, în calitate de creditor ipotecar al intimatei-pârâte L.E. În acest sens a susținut că în mod eronat, instanțele de fond au valorificat doar la prevederile art. 35 alin. (2) din C. fam., reținând lipsa consimțământului reclamantului la constituirea ipotecii și ignorând existența consimțământului valabil exprimat al pârâtei L.E.

și faptul că era posibilă determinarea cotei sale părți din dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat pe calea unei acțiuni de partaj. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Față de aceste precizări, se constată că pârâta, în memoriu de recurs depus la dosar, a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fără însă să dezvolte și să structureze criticile formulate subsumat acestuia. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii. Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice.

Pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial - trebuie îndeplinite următoarele condiții: norma încălcată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar acesta să contravină dispozițiilor legale. Pentru a fi în prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie ca instanța, recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită interpretare sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în raport cu exigențele unui anumit text de lege. De asemenea, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este incident și atunci când, în dezlegarea pricinii, instanța face aplicarea unei norme generale nesocotind existența unei norme speciale. În speță, pârâta nu a dezvoltat niciuna dintre ipotezele menționate, limitându-se să reitereze criticile formulate în memoriul de apel, fără a indica în concret vreo normă legală care să fi fost încălcată ori greșit aplicată. În cazul de față, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este permis în această fază procesuală. În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că pârâta prin argumentele aduse a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar criticile pârâtei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de apel, modalitatea în care aceasta a analizat și interpretat probele administrate, nu pot constitui obiectul cenzurii instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, se constată că instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâta B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, să fie respins, ca nefondat În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cum recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală și având în vedere cererea dovedită cu înscrisurile depuse la dosar de către intimatul-reclamat, urmează a fi obligată recurenta-pârâtă B.R. SA București membra a Grupului Național B.G. la plata sumei de 5.418 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatului-reclamant L.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. împotriva Deciziei nr. 54/2012 din 14 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-pârâtă B.R. SA București membră a Grupului Național B.G. să-i achite intimatului-reclamant L.I. suma de 5.418 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS