Decizia nr. 66/2020 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Să se constate existența, în perioada 24 septembrie 1996 - 8 octombrie 1996, a unui contract de credit nr. 5210 din 24 septembrie 1996, negociat între B., în calitate de creditor și S.C. H. S.R.L. al cărei asociat unic este reclamantul, având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 2.500.000.000 RON (ROL), nesemnat de părți și neonorat de pârâtă, prin neacordarea creditului respectiv;

Să se constate încetarea, la data de 9 octombrie 1996, de comun acord, a efectelor contractului de credit nr. 5210 din 24 septembrie 1996, ca urmare a încheierii și semnării de către ambele părți a noului contract de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996 ce viza acordarea unui nou credit, în cuantum de 1.665.000.000 RON(ROL);

Să se constate stingerea de drept, la data 9 octombrie 1996, a drepturilor reale de ipotecă, accesorii creditului neacordat, în cuantum de 2.500.000.000 RON (ROL), drepturi reale accesorii constituite în favoarea pârâtei B. S.A. prin contractele de garanție imobiliară autentificate sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 și 3654 din 8 octombrie 1996, ca urmare a stingerii obligației principale a B. S.A. de acordare a creditului în cuantum de 2.500.000.000 RON (ROL), prin încetarea de comun acord la data de 9 octombrie 1996 a efectelor contractului nr. x din 24 septembrie 1996;

Să se constate că încheierile de autentificare emise de Notarul Public I. din Piatra Neamț, sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 și 3654 din 8 octombrie 1996, precum și contractele de garanție imobiliară autentificate prin intermediul acestor încheieri, sunt înscrisuri falsificate;

Să se dispună anularea încheierilor de autentificare sus menționate, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de garanție imobiliară autentificate prin intermediul acestor încheieri de autentificare;

Să se constate inopozabilitatea față de terți a inscripțiilor ipotecare înregistrate în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Iași sub nr. x din 26 septembrie 1996 și nr. 5280 din 8 octombrie 1996, referitor la publicitatea imobiliară a contractelor de garanție reală ipotecară, autentificate sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 și 3654 din 8 octombrie 1996, ca urmare a nerespectării prevederilor legale imperative ale art. 1781 C. civ. privitoare la publicitatea înscrierii ipotecii;

Să se constate falsificarea de către pârâta B. S.A. a articolului 9 din contractul de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996, referitor la modul de garantare a creditului acordat, prin înscrierea unor contracte fictive de garanție imobiliară, care nu s-au încheiat niciodată între părți și a altor date fictive referitoare la raporturile juridice dintre părți;

Să se constate inexistența vreunui drept real de ipotecă accesoriu la contractul de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996, ca urmare a nesemnării acestui contract la rubrica garanți, neîncheierii unor contracte de garanție ulterioare sau concomitente încheierii contractului de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996 anterior menționat;

Să se constate nulitatea absolută a investirii cu formulă executorie de către Judecătoria Bicaz a contractelor de garanție imobiliară autentificate de Notarul Public I. din Piatra Neamț, sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 și 3654 din 8 octombrie 1996;

Să se constate inexistența dreptului de a pune în executare, pe calea executării silite, a contractelor de garanție imobiliară sus menționate, autentificate de Notarul Public I. din Piatra Neamț, sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 și 3654 din 8 octombrie 1996, învestite cu formulă executorie de Judecătoria Bicaz;

Să constate nulitatea absolută, precum și inopozabilitatea față de terți a contractului de cesiune de creanță parțială (act sub semnătură privată) nr. 748 din 23 iulie 2003 cu privire la vânzarea titlurilor de creanță: contractele de garanție imobiliară autentificate de Notarul Public I. din Piatra Neamț, sub numerele 3503 din 26 septembrie 1996 și 3504 din 26 septembrie 1996;

Să constate nulitatea absolută și inopozabilitatea față de terți a actelor subsecvente de înstrăinare a acestei creanțe prin contracte de cesiune de creanță succesive, a dreptului real de ipotecă, respectiv: - Contractul de cesiune parțială autentificat sub nr. x din 19 august 2003 de Notarul Public J.; Contractul de cesiune parțială autentificat sub nr. x din 24 octombrie 2003 de Notarul Public J.; - Contractul de cesiune parțială autentificat sub nr. x din 24 octombrie 2003 de Notarul Public J.; - Încheierea de rectificare nr. 8581 din 17 noiembrie 2003 emisă de Notarul Public J., prin care se rectifică contractul de cesiune parțială autentificat sub nr. x din 19 august 2003 de același notar; - Încheierea de rectificare nr. 9543 din 5 decembrie 2003 emisă de Notarul Public J.;

Să constate că încheierea de rectificare nr. 9543 din 5 decembrie 2003 emisă de Notarul Public J. reprezintă un înscris falsificat. Prin sentința civilă nr. 448/COM din 13 mai 2010, Tribunalul Neamț a respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale pasive, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes. A admis excepția de inadmisibilitate și autoritate de lucru judecat, respingând capetele de cerere nr. x și 2 privind constatarea existenței/încetării contractului de credit nr. 5210 din 24 septembrie 1996 ca inadmisibile, iar capetele de cerere nr. x și 8 privind art. 9 din contractul de credit și constatare inexistență drept ipotecă, ca existând autoritate de lucru judecat. A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A., a respins ca nefondate capetele de cerere nr. x, 4, 5 și 6 privind constatare stingere ipotecă și inopozabilitate act, constatare fals și anulare act. A luat act de renunțarea reclamantului la judecata capetelor de cerere nr. x și 10 privind investirea și executarea contractelor de garanție imobiliară. A respins ca nefondat capătul de cerere nr. x privind constatare nulitate absolută act. A admis capătul de cerere nr. x, respectiv a constatat nulitatea absolută a contractelor de cesiune de creanță nr. x rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 de BNP J., nr. 1863/2003 și nr. 1864/2003 rectificat prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J.. A respins capătul de cerere nr. x pentru constatare fals, ca nefondat. Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamantul A. și pârâții E. și F.. Prin decizia civilă nr. 47 din 17 mai 2011, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de apelanții F. și E. împotriva sentinței nr. 448/COM din 13 mai 2010 a Tribunalului Neamț. A schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității contractelor nr. x/2003, rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 a BNP J., nr. 1863/2003 și nr. 1864/2003 rectificat prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J., ca nefondate. Totodată, a respins apelul declarat de reclamantul A., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat pe apelantul A. să plătească apelanților F. și E. suma de 7.462,03 RON (ROL), cheltuieli de judecată, din care 6.177,74 RON (ROL) către F.. Prin decizia nr. 1271 din 8 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2009, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 47 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Bacău; a casat decizia, a trimis cauza pentru rejudecare, reținându-se, în esență, că instanța de apel nu a cercetat fondul apelului și nu s-a pronunțat asupra criticilor aduse sentinței tribunalului. În rejudecare, apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub număr de dosar x/2009 Prin decizia civilă nr. 111 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de pârâții F. și E., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capetele de cerere privind constatarea nulității contractelor nr. x/2003, rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 a BNP J., nr. 1863/2003 și nr. 1864/2003 rectificate prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J., ca nefondate. Totodată, a respins apelul declarat de reclamantul A., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, obligând pe apelantul A. să plătească apelantului F. suma de 5.093 RON (ROL) cheltuieli de judecată, iar apelantului E. suma de 2.370 RON (ROL) cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei civile nr. 111 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, dar și împotriva încheierii de ședință din 23 octombrie 2012, reclamantul A. a declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 679 din 25 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul împotriva încheierii de ședință din 23 octombrie 2012 și a admis recursul reclamantului formulat împotriva deciziei civile nr. 111/2012 a Curții de Apel Bacău, aceasta fiind casată și cauza trimisă pentru rejudecare. S-a reținut, în esență, că dezlegările în drept pe care le conține decizia de casare nu au fost respectate de instanța de apel. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub număr de dosar x/2009 Prin decizia nr. 162 din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantului A. declarat împotriva sentinței civile nr. 448/COM din 13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2009, și a dispus anularea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește soluția pronunțată asupra capetelor de cerere nr. x și 8 din acțiune. A respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat privind aceste cereri. A respins ca nefondate capetele de cerere nr. x și 8 din acțiune. Totodată, a admis apelurile declarate de pârâții F. și E. împotriva aceleiași sentinței civile și, în consecință, a dispus schimbarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește soluția pronunțată asupra capătului de cerere nr. x din acțiune, în sensul că a fost respinsă ca nefondată cererea nr. x privind constatarea nulității și inopozabilității contractelor x/2003, rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 a BNP J., 1863/2003 și 1864/2003 rectificate prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J.. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A obligat apelantul A. să plătească apelanților F. și E. suma de 7.462,03 RON (ROL) cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 6.177,74 RON (ROL) către F.. Prin decizia nr. 2507 din 9 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul A., cu consecința casării în parte a deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind menținută soluția de respingere a excepției puterii de lucru judecat. În ceea ce privește dispoziția din decizia atacată cu recurs, menținută, instanța supremă a constatat că prin cererea de recurs nu s-au adus critici modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele 7 și 8 ale acțiunii. Așa fiind, modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat este definitiv. Soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a fost motivată pe aspecte legate de încălcarea dezlegărilor în drept, cuprinse în decizia de casare, obligatorii pentru instanța de rejudecare, reținându-se incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și insuficienta motivare a deciziei adoptate de instanța de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, sub număr de dosar x/2009, iar prin încheierea din 27 octombrie 2016 a fost scoasă cauza de pe rol și înaintată Curții de Apel Suceava. Prin decizia nr. 56 din 3 februarie 2017, Curtea de Apel Suceava a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 448/COM din 13 mai 2010 a Tribunalului Neamț, pe care a anulat-o în parte cu privire la soluția dată capetelor nr. 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, a respins excepția inadmisibilității acestor capete de cerere, iar pe fond au fost respinse ca nefondate și a respins apelul formulat de reclamant cu privire la capătul nr. 6 de cerere, ca fiind nefondat. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul A., iar prin decizia nr. 1135 din 20 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia nr. 56 din 3 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța supremă a motivat că instanța de apel a stabilit în mod greșit limitele învestirii, analizând doar modul de soluționare a petitelor 1, 2 și 6 ale acțiunii și, mai mult, rejudecarea cauzei trebuia să vizeze și apelul pârâților, așa încât a pronunțat o hotărâre nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca, în rejudecare, instanța de apel să examineze criticile formulate de reclamant și de pârâți cu privire la modul de soluționare a capetelor de cerere nr. x și 11-13 din acțiune, având în vedere că prin decizia nr. 2507/09.12.2015 instanța de recurs a menținut doar soluția de respingere a excepției puterii de lucru judecat. Prin decizia nr. 432 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava a respins apelurile declarate de pârâții F. și E.. A admis apelul reclamantului A. cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 448/COM din 13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț, în sensul că: A respins ca nefondate capetele de cerere 1, 2 și 7 din acțiune. A admis capetele de cerere 5, 6, 8 și 11 din acțiune. A păstrat soluția de respingere a excepțiilor prescripției dreptului la acțiune, lipsei calității procesuale pasive, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes. A păstrat dispoziția de admitere în parte a acțiunii. A păstrat dispoziția de respingere a acțiunii cu privire la capetele de cerere 3, 4, 13 din acțiune. A păstrat dispoziția de admitere a capătului de cerere nr. x din acțiune. A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 437,30 RON (ROL) cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei nr. 432 din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, au declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar K.. și recurenții-pârâți E. și F.. Prin decizia nr. 2926 din 19 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II - civilă au fost admis recursurile declarate de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar K.. și de recurenții-pârâți E. și F. împotriva deciziei nr. 432 din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă. A fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că au fost admise apelurile declarate de apelanții-pârâți E. și F. împotriva sentinței civile nr. 448/COM din 13 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ și în consecință: Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificate sub nr. x, 3503 și 3504 din 26 septembrie 1996 și nr. 3654 din 8 octombrie 1996 și anularea încheierilor de autentificare, să se constate inopozabilitatea față de terți a inscripțiilor ipotecare înregistrate în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Iași sub nr. x din 26 septembrie 1996 și nr. x din 8 octombrie 1996, să se constate inexistența vreunui drept real de ipotecă accesoriu la contractul de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996, să se constate nulitatea absolută, precum și inopozabilitatea față de terți a contractului de cesiune de creanță parțială nr. 748 din 23 iulie 2003, precum și a actelor subsecvente, respectiv a contractelor de cesiune parțială autentificate sub nr. x din 19 august 2003, nr. 1863 din 24 octombrie 2003 și nr. 1864 din 24 octombrie 2003 de notarul public J., așa cum au fost rectificate. A fost înlăturată dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate și ale sentinței primei instanțe, care nu contravin prezentei. Împotriva deciziei nr. 2926 din 19 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II - civilă, A. a formulat contestație în anulare. Prin încheierea din 7 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 6 decembrie 2019, contestatorul A. a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei. La termenul din 17 ianuarie 2020, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 223 din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 248 alin. (3) C. proc. civ., în vigoare la data declanșării litigiului, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării contestației în anulare asupra căreia reține următoarele: Prin art. 219 pct. 3 C. proc. civ. din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. s-a abrogat art. 248 alin. (3) C. proc. civ. Cu toate acestea, prin art. 223 din aceeași lege s-a prevăzut că în situația în care această lege nu prevede altfel: "procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite". Dispozițiile legale mai sus enunțate consacră în materia succesiunii legilor procesuale, principiul neretroactivității legii noi, conform căruia legea veche, chiar dacă este abrogată de legea nouă, se aplică proceselor în curs, afară de cazul în care prin lege s-ar prevede altfel. Pe cale de consecință, litigiul a fost declanșat anterior abrogării art. 248 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la 14 septembrie 2009, situație în care această normă de procedură rămâne aplicabilă, deoarece era în vigoare la data începerii procesului. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". În temeiul art. 248 alin. (3) C. proc. civ. "în materie comercială, termenul de perimare este de șase luni". În cauză, prin încheierea din 7 decembrie 2018 s-a dispus suspendarea judecării contestației în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin cererea formulată la 6 decembrie 2019, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol. Înalta Curte constată că de la 7 decembrie 2018, când s-a pronunțat încheierea de suspendare și până la data de 6 decembrie 2019, când s-a efectuat primul act de procedură după suspendarea cauzei, au trecut mai mult de șase luni, interval de timp în care cererea a rămas în nelucrare din vina contestatorului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ. pentru a aplica sancțiunea perimării contestației în anulare. Se constată astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni de la data suspendării, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249-251 C. proc. civ. În cauză, perimarea a operat de drept anterior formulării cererii de repunere pe rol a cauzei, astfel că după acest moment nu mai poate fi analizată o asemenea cerere. În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.: "perimarea se constată din oficiu…". Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) și (3) și la art. 252 C. proc. civ., urmează să constate perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2926 din 19 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009.