- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 22 iunie 2010
Decizia nr. 2374/2010 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 4151/2009 a Tribunalului București
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4151 din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.I. LTD în contradictor cu pârâta SC U.A.S. SA având ca obiect anularea hotărârilor nr. 33 și 34 ale A.G.E.A. din 3 iulie 2008, ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. din 3 iulie 2008 a societății pârâte SC U.A.S. SA pct. 1 s-a aprobat în sensul art. 241 alin. (1) din Legea nr. 247/2004 vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate situate în sector 6. Pe baza acestei hotărâri s-a împuternicit Consiliul de Administrație să stabilească condițiile negocierii pornind de la un preț minim de vânzare stabilit tot de A.G.E.A.
și pe baza unui raport de evaluare să negocieze prețul de vânzare și să facă demersurile necesare în acest sens, situație în care prevederile art. 241 alin. (1) din Legea pieței de capital au fost respectate. Cât privește modalitatea de vânzare: negocierea directă, aceasta nu este netransparentă și nu încalcă dispozițiile imperative ale legii, convocatorul, la pct. 6, menționând și modalitatea de vânzare care în adunarea generală s-a hotărât a fi aceea a negocierii directe. Nici prevederile art. 224 alin. (2) din legea pieței de capital nu au fost încălcate câtă vreme reclamanta a avut posibilitatea consultării raportului de evaluare la sediul societății, ea neavând un regim preferențial. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 80 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta B.I.
LTD împotriva sentinței pe care astfel a menținut-o. Criticile apelantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 241 și art. 244 din Legea nr. 297/2004 ca și cu privire la caracterul prejudiciabil al vânzării imobilelor la un preț mai mic decât valoarea lor reală au fost înlăturate de instanța de apel care în urma reexaminării probelor de la dosar a reținut că vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate a fost aprobată prin hotărârea nr. 34 din 3 iulie 2008 a A.G.E.A., iar prin hotărârea nr. 33 din aceeași dată s-a aprobat programul de redresare și eficientizare a activității pârâtei. Aprobarea la care referă art. 241 din Legea pieței de capital a fost dată prin hotărârea nr. 34 din 30 iulie 2008 iar această hotărâre a fost adoptată în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege.
Împrejurarea că nu s-au analizat în concret ofertele nu conduce la concluzia inexistenței aprobării pentru vânzare iar susținerile apelantei cu privire la prejudiciul creat acționarilor s-au apreciat de instanța de apel ca nerealiste. Cât privește dreptul la informare al acționarilor acesta s-a considerat respectat de vreme ce documentele privind evaluarea imobilelor puteau fi consultate la sediul societății, dreptul de informare la care referă art. 244 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 neechivalând cu dreptul de comunicare a documentelor. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în a căror dezvoltare critică: - interpretarea greșită a art. 241 din Legea nr. 297/2004 și a actului juridic dedus judecății; - mandatarea consiliului de administrație în forma aprobată prin hotărâre care creează premiza unor abuzuri și fraude la lege, motiv pentru care acționarii ar fi trebuit să adopte actele de vânzare cu toate elementele acestora; - mandatul pentru negocierea contractelor de vânzare nu echivalează cu dreptul de a semna actele de dispoziție; - nerespectarea dreptului la informare reglementat de art. 224 din Legea nr. 297/2004, recurenta neavând acces la documentele adunării, greșit fiind răsturnată sarcina probei de către instanța de apel cu privire la dovada accesului. Recursul nu este fondat.
Textul art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital trebuie numai aplicat iar nu interpretat întrucât prevederile sale sunt clare și neechivoce, după cum urmează: „actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar 20% din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele, vor fi încheiate de administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor”.
Cum afirmă chiar recurentul – reclamant prin cererea de chemare în judecată: hotărârea nr. 34/2008 A.G.E.A. a societății pârâte a aprobat vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate pe care aceasta le menționează, și prin urmare, condiția legală a aprobării prin hotărâre A.G.E.A. a fost necontestat îndeplinită, critica recurentei fiind fără obiect.
În ceea ce privește limitarea împuternicirii dată administratorilor la stabilirea condițiilor negocierii, nu și la vânzarea efectivă, o atare precizare nu era necesară față de conținutul art. 241 din Legea nr. 297/2004 care precizează expres că după aprobarea de către A.G.E.A. a vânzării activelor, actele de vânzare vor fi încheiate de administratorii sau directorii societății, mandatul acestora în această privință având un conținut legal.
Nici dreptul la informare al acționarilor reglementat de art. 224 din aceeași lege nu a fost încălcat câtă vreme tuturor acționarilor li s-a asigurat un tratament egal conform alineatului doi sub acest aspect în sensul neîngrădirii accesului la documentele aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi, recurentul invocând numai necomunicarea raportului de evaluare.
Așa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.I. LTD Cipru împotriva deciziei nr. 80 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V–a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010.