ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4151 din 13 martie 2009,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamanta B.I. LTD în contradictor cu pârâta SC U.A.S. SA având ca obiect

anularea hotărârilor nr. 33 și 34 ale A.G.E.A. din 3 iulie 2008, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a

reținut că prin hotărârea A.G.E.A. din 3 iulie 2008 a societății pârâte SC

U.A.S. SA pct. 1 s-a aprobat în sensul art. 241 alin. (1) din Legea nr. 247/2004

vânzarea prin negociere directă a tuturor activelor imobilizate situate în

sector 6.

Pe baza acestei

hotărâri s-a împuternicit Consiliul de Administrație să stabilească condițiile

negocierii pornind de la un preț minim de vânzare stabilit tot de A.G.E.A. și

pe baza unui raport de evaluare să negocieze prețul de vânzare și să facă

demersurile necesare în acest sens, situație în care prevederile art. 241 alin.

(1) din Legea pieței de capital au fost respectate.

Cât privește

modalitatea de vânzare: negocierea directă, aceasta nu este netransparentă și

nu încalcă dispozițiile imperative ale legii, convocatorul, la pct. 6,

menționând și modalitatea de vânzare care în adunarea generală s-a hotărât a fi

aceea a negocierii directe.

Nici prevederile art.

224 alin. (2) din legea pieței de capital nu au fost încălcate câtă vreme

reclamanta a avut posibilitatea consultării raportului de evaluare la sediul

societății, ea neavând un regim preferențial.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 80 din 9 februarie 2010 a

respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta B.I. LTD împotriva sentinței

pe care astfel a menținut-o.

Criticile apelantei

cu privire la încălcarea prevederilor art. 241 și art. 244 din Legea nr. 297/2004

ca și cu privire la caracterul prejudiciabil al vânzării imobilelor la un preț

mai mic decât valoarea lor reală au fost înlăturate de instanța de apel care în

urma reexaminării probelor de la dosar a reținut că vânzarea prin negociere

directă a tuturor activelor imobilizate a fost aprobată prin hotărârea nr. 34

din 3 iulie 2008 a A.G.E.A., iar prin hotărârea nr. 33 din aceeași dată s-a

aprobat programul de redresare și eficientizare a activității pârâtei.

Aprobarea la care

referă art. 241 din Legea pieței de capital a fost dată prin hotărârea nr. 34

din 30 iulie 2008 iar această hotărâre a fost adoptată în condițiile de cvorum

și majoritate prevăzute de lege.

Împrejurarea că nu

s-au analizat în concret ofertele nu conduce la concluzia inexistenței

aprobării pentru vânzare iar susținerile apelantei cu privire la prejudiciul

creat acționarilor s-au apreciat de instanța de apel ca nerealiste.

Cât privește dreptul

la informare al acționarilor acesta s-a considerat respectat de vreme ce

documentele privind evaluarea imobilelor puteau fi consultate la sediul

societății, dreptul de informare la care referă art. 244 alin. (3) din Legea nr.

297/2004 neechivalând cu dreptul de comunicare a documentelor.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare critică:

- interpretarea

greșită a art. 241 din Legea nr. 297/2004 și a actului juridic dedus judecății;

- mandatarea

consiliului de administrație în forma aprobată prin hotărâre care creează

premiza unor abuzuri și fraude la lege, motiv pentru care acționarii ar fi

trebuit să adopte actele de vânzare cu toate elementele acestora;

- mandatul pentru

negocierea contractelor de vânzare nu echivalează cu dreptul de a semna actele

de dispoziție;

- nerespectarea

dreptului la informare reglementat de art. 224 din Legea nr. 297/2004,

recurenta neavând acces la documentele adunării, greșit fiind răsturnată

sarcina probei de către instanța de apel cu privire la dovada accesului.

Recursul nu este

fondat.

din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital trebuie numai aplicat iar nu

interpretat întrucât prevederile sale sunt clare și neechivoce, după cum

urmează: „actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în

garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a

căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu

financiar 20% din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele, vor fi

încheiate de administratorii sau directorii societății numai după aprobarea

prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor”.

recurentul – reclamant prin cererea de chemare în judecată: hotărârea nr. 34/2008

A.G.E.A. a societății pârâte a aprobat vânzarea prin negociere directă a

tuturor activelor imobilizate pe care aceasta le menționează, și prin urmare,

condiția legală a aprobării prin hotărâre A.G.E.A. a fost necontestat

îndeplinită, critica recurentei fiind fără obiect.

privește limitarea împuternicirii dată administratorilor la stabilirea

condițiilor negocierii, nu și la vânzarea efectivă, o atare precizare nu era

necesară față de conținutul art. 241 din Legea nr. 297/2004 care precizează

expres că după aprobarea de către A.G.E.A. a vânzării activelor, actele de

vânzare vor fi încheiate de administratorii sau directorii societății, mandatul

acestora în această privință având un conținut legal.

informare al acționarilor reglementat de art. 224 din aceeași lege nu a fost

încălcat câtă vreme tuturor acționarilor li s-a asigurat un tratament egal conform

alineatului doi sub acest aspect în sensul neîngrădirii accesului la

documentele aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi, recurentul invocând

numai necomunicarea raportului de evaluare.

Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta B.I. LTD Cipru împotriva deciziei nr. 80 din 9

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V–a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.