ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3190/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 3641 din 4 martie 2009, Tribunalul București, secția a

VI a comercială, a respins acțiunea formulată de SC C.T. SRL în contradictoriu

cu pârâtele SC T. SA și A.V.A.S. București.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, în

conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004,

activele disponibile ale societăților cu capital de stat sau cu capital

majoritar de stat (din categoria acestora face parte prima pârâtă) pot fi

vândute "la prețul negociat" între vânzător și cumpărător. Pentru ca

instanța să poată obliga prima pârâtă la încheierea contractului de vânzare

cumpărare ar fi necesar, în consecință, ca prețul să fie deja negociat la data

sesizării instanței. In lipsa stabilirii unui preț prin negociere și având în

vedere că prețul este element esențial al contractului de vânzare cumpărare, nu

sunt îndeplinite cerințele legii pentru admiterea acțiunii, iar hotărârea

solicitată de reclamantă nu numai că ar fi contrară textului de lege menționat

mai sus, dar ar fi imposibil de pus în aplicare.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei A.V.A.S.

să aprobe vânzarea, tribunalul a constatat că niciun text de lege nu prevede o

asemenea aprobare. Cel mult, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr.

346/2004, A.V.A.S. trebuie să fie informat cu privire la adoptarea unei

hotărâri a SC T. SA privind vânzarea.

Curtea de Apel București, secția a V a comercială, prin

decizia comercială nr. 176 de la 11 martie 2010, a respins ca nefondat apelul formulat

de reclamanta SC C.T. SRL, reținând că cererile reclamantei privind cumpărarea

activului nu s-au întemeiat pe Legea nr. 346/2004 (inclusiv cu prezentarea

documentației de atestare a regimului juridic cerut de articolele 3 și 4 din

lege) și nici nu pot fi considerate ca fiind solicitări exprese (așa cum

prevede art. 12 alin. (1) lit. b ), ci mai degrabă echivoce; în aceste

condiții, susținerile întemeiate pe articolele 1303 - 1304 C. civ. și

argumentele apelantei reclamante, sprijinite pe înscrisurile examinate în

precedent, nu sunt de natură a face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de

lege pentru obligarea pârâtei SC T. SA la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare a activului, cel puțin sub aspectul existenței unui raport de

evaluare, a prețului activului și a adoptării unei hotărâri a Adunării generale

și Consiliului de administrație.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul

admiterii cererii de chemare astfel cum a fost formulată. Motivul de

nelegalitate invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta arată

că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

respectiv a articolului 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 364/2004.

înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea

înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, întreprinderile

mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome,

societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital

majoritar de stat, în următoarele condiții: (…)

b) activele disponibile utilizate de întreprinderile

mici și mijlocii în baza contractului de închiriere,

(..),

încheiate (..) cu societățile comerciale cu capital

majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului (..), la prețul

negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert

acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către

locatar/ asociat.

(...)

în cazul

depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea

unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către

beneficiarii prezentelor dispoziții, care utilizau activul în baza unui

contract de închiriere, cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea

contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea

contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru

rezolvarea formalităților legate de încheierea contractului de

vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare.

Noțiunea de activ disponibil la care se referă articolul

anterior menționat este descris la art. 13 din același act normativ, fiind

considerate active unitățile de producție, subunitățile, secțiile, spațiile

comerciale, spațiile de cazare ori alte bunuri de același gen din patrimoniul

unei regii autonome, societăți/companii naționale, precum și al unei societăți

comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate să funcționeze

independent (alin. (1)), iar, în înțelesul aceleiași legi, se consideră active

disponibile activele care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

a) nu sunt utilizate de regiile autonome,

societățile/companiile naționale sau de societățile comerciale cu capital

majoritar de stat care le dețin pentru o perioadă de cel puțin 3 luni;

b) se află în conservare pentru o perioadă mai mare de un an;

c) activele închise operațional, numai în cazul prevăzut la art.

12 alin. (1) lit. e).

Dreptul prioritar, așa cum a fost stabilit de Legea nr. 346/2004,

are un domeniu de aplicare bine determinat în sensul că:

- actul juridic proiectat să fie o vânzare-cumpărare;

- vânzarea-cumpărarea să privească un activ disponibil

al unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat;

- activul disponibil să fie proprietatea unei societăți cu

capital majoritar de stat.

La momentul depunerii solicitării de cumpărare a

activului Restaurant Cernica de către locatarul SC C.T. SRL, respectiv 19

decembrie 2005, intimata - pârâtă SC T. SA era societate comercială cu capital

majoritar de stat, figurând în planul de privatizare al A.V.A.S. cu o cotă de

participare a Statului de 69,27% (fila 38 dosar fond).

Activul Restaurant Cernica, situat în cadrul Complexului

Cernica, comuna Pantelimon, proprietatea intimatei SC T. SA, a fost dat în

folosința recurentei - reclamante prin contractul de închiriere nr. 13200 de la

11 decembrie 1990 pentru o perioadă de 5 ani ( fila 10 dosar fond), prelungit

la data de 01 ianuarie 1996 pentru o perioadă de 10 ani (fila 11 dosar fond )

și ulterior pentru o perioadă de 5 ani, începând cu 1 iulie 2006 până la data

de 30 iunie 2011 (filele 13-15 dosar fond).

Față de data încheierii contractului de închiriere, este

evident că activul Restaurant Cernica nu a fost utilizat de SC T. SA încă din

anul 1990, fiind, astfel, îndeplinită condiția prevăzută de art. 13 litera a

din Legea nr. 346/2004, condițiile impuse de acest articol fiind alternative și

nu cumulative.

Rezultă, așadar, că societatea reclamantă a probat

îndeplinirea situației premisă relevată de actul normativ menționat, dovedind

apartenența sa la categoria întreprinderilor mici și mijlocii, caracterul

disponibil al activului (acesta fiind închiriat reclamantei, nefiind folosit de

pârâtă), calitatea pârâtei de societate comercială cu capital majoritar de stat

( aceasta nefiind contestată), fiind, astfel, îndeplinite cele trei condiții

cumulativ impuse de Legea nr. 346/2004, art. 12 instituind obligația

locatorului de a înstrăina activul la solicitarea locatarului și nu un drept de

opțiune.

În ceea ce privește prețul

la care urmează a fi vândut activul, Înalta

Curte reține că acesta este

determinabil și se va stabili prin negociere conform raportului de evaluare

întocmit de SC I. SA (filele 20-

40 dosar

fond), cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) lit. b) din

Legea nr.

346/2004.

Transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor în

cadrul

procesului de privatizare la nivelul

2010 nu aduce atingere patrimoniului

SC T. SA, aceasta având obligația

de a curs solicitării reclamantei și în prezent, deoarece data nașterii

obligației de înstrăinare este anterioară declanșării procesului de

privatizare.

Față de prevederile art. 14 alin. (1) din legea nr.

346/2004, potrivit cărora „adunările generale și consiliile de administrație

ale regiilor autonome, precum și ale societăților comerciale cu capital

majoritar de stat vor adopta hotărâri privind vânzarea activelor aflate în

situația

prevăzută la art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 346/2004” și față de faptul că

dovada plății integrale a

acțiunilor deținute de A.V.A.S. la SC T. SA nu face și dovada finalizării

procesului de privatizare (a se vedea în acest sens și adresa nr. 1923 de la 3

februarie 2010 din care rezultă menținerea în derulare a contractului până la

îndeplinirea tuturor clauzelor contractuale), Înalta Curte va dispune admiterea

acțiunii și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului.

Constatând că instanța de apel a nesocotit dispozițiile

legale (art. 12 și art. 13 din Legea nr. 34672004), Înalta Curte reține

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc. civ.,

motiv pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ.,

admite recursul

declarat de

reclamanta SC C.T. SRL București împotriva

deciziei nr. 176 din 11

martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

modifică decizia recurată, admite apelul, schimbă în tot sentința nr. 3641 din

4 martie 2009 a Tribunalului București, secția comercială și, pe fond, admite

acțiunea, obligă pârâtele să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru

activul imobil, Spațiu Restaurant Cernica, situat în cadrul Complexului

Cernica, comuna Pantelimon, județ Ilfov la prețul ce urmează a fi negociat

conform raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea intimatelor la plata sumei de

6.662,33 lei cheltuieli de judecată

în favoarea SC C.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL București

împotriva deciziei nr. 176 din 11 martie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

modifică decizia

recurată, admite apelul, schimbă în tot sentința nr. 3641

din 4 martie 2009 a Tribunalului București, secția comercială, și, pe fond,

admite acțiunea, obligă pârâtele să încheie contract de vânzare-cumpărare

pentru activul imobil, Spațiu Restaurant Cernica, situat în cadrul Complexului

Cernica, comuna Pantelimon, județ Ilfov la prețul ce urmează a fi negociat

conform raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei. Obligă intimatele la

plata sumei de 6.662,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2010.