ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, la data de 5 noiembrie 2007, sub nr. 7708/2/2007, reclamantul E.N.G.

personal și prin mandatar E.D.M., a formulat contestație împotriva deciziei nr.

3348 dată de Colegiul C.N.S.A.S. la data de 4 octombrie 2007, în soluționarea

contestației sale nr. P 3930/07 din 04 septembrie 2007 formulată împotriva

deciziilor nr. 755 din 05 octombrie 2006 emisă în privința intimatului N.A., nr.

172 din 13 iulie 2004 emisă în privința intimaților H.V. și A.S., nr. 171 din 13

iulie 2004 emisă în privința intimatului T.D.I., nr. 1691 din 31 mai 2007 emisă

în privința intimatului V.I., nr. 122 din 10 iunie 2004 emisă în privința

intimatului C.A.I., nr. 170 din 18 mai 2006 emisă în privința intimatului P.T.C.C.A.,

nr. 2023 din 21 iunie 2007 emisă în privința intimatului B.L., nr. 1550 din 17

mai 2007 emisă în privința intimatului B.C., nr. 2016 din 21 iunie 2007 emisă

în privința intimatului P.A. și nr. 222 din 05 octombrie 2004 emisă în privința

intimatului T.C.V., decizii adoptate de Colegiul C.N.S.A.S., în temeiul Legii nr.

187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice

comuniste, prin care s-a stabilit că intimații nu au fost agenți/colaboratori

ai poliției politice comuniste.

Prin încheierea de ședință din data

de 22 mai 2008 cauza a fost scoasă de pe rolul secției a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, și înaintată spre soluționare

secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată

la data de 26 februarie 2009, sub nr. 1744/2/2009. Împotriva încheierii

reclamantul a formulat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr.

7484 pronunțată de către

î

nalta

Curte de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2008 în dosarul nr. 7708/2/2007.

Astfel, învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 317 din 9 octombrie 2009, a respins contestația formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut, în esență, faptul că toate faptele față de care își exprimă

nemulțumirea ori dezaprobarea reclamantul nu se circumscriu faptelor ce fac

obiect al reglementării actelor normative ce s-au succedat, având ca scop

deconspirarea fostei Securități, reclamantul expunând o serie de alegații

referitoare la oameni politici sau care au dețin și/sau mai dețin funcții publice

în legătură cu fapte, atitudini sau poziții publice ale acestora, fără a releva

în vreun fel aspecte ori indicii în baza cărora C.N.S.A.S. să reevalueze

poziția acestor persoane din perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989.

Instanța a apreciat că nemulțumirile

reclamantului față de modul în care au funcționat și funcționează după

revoluție mecanismele politice, economice, sociale sau de înfăptuire a

justiției nu pot face obiect al analizei C.N.S.A.S., pentru aceste nemulțumiri

existând reglementate alte pârghii constituționale și legale, chiar dacă nu

toate oferă și garanții de viabilitate și atingere a scopului pentru care au

fost instituite, și întrucât din cuprinsul contestațiilor reclamantului nu

rezultă aspecte care s-ar putea circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S.,

contestația este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul a declarat recurs în termen legal. Prin cererea de recurs se invocă

prevederile art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 C. proc. civ., fără a se detalia

motivele de recurs pe aceste temeiuri de casare și modificare invocate.

Verificând conținutul cererii de

recurs, Înalta Curte constată că întreaga motivare reia conținutul cererii de

chemare în judecată și a memoriilor ulterioare prin care recurentul - reclamant

susține dreptul său la informare cu privire la existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia în sensul art.

3 lit. a) – z) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru persoanele vizate de deciziile

contestate, emise de pârâtul - intimat C.N.S.A.S.

Un motiv distinct care se încadrează

în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., „când, prin hotărârea dată, instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2)”, a fost formulat de recurent care susține că procedura de citare la fondul

cauzei nu a fost îndeplinită potrivit legii de intimatul B.C.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul - reclamant și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Soluția de respingere a acțiunii,

amplu și detaliat motivată în considerentele sentinței, reflectă interpretarea

și aplicarea corectă a normelor juridice incidente speței în raport cu baza factuală

rezultată din probele cu înscrisuri administrate în cauză.

De altfel, cea mai mare parte a

motivării recursului nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii

pronunțate de curtea de apel, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 304 C. proc. civ., ci reia susținerile din contestația inițială,

notele și punctele de vedere depuse de reclamant în scris la fondul cauzei,

prin care sunt exprimate nemulțumiri, sau dezaprobarea față de deciziile

contestate în raport de care a formulat contestația respinsă prin Decizia nr. 3348

din 04 octombrie 2007 pronunțată de C.N.S.A.S.

Prima instanță a reținut corect

obiectul cererii cu care a fost sesizată și s-a pronunțat în limitele învestirii

cu procedura completă așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului iar o

eventuală lipsă de procedură cu intimatul C.B. putea fi invocată de această

parte, recurentul nedovedind nici o vătămare prin necitarea părții menționate,

în condițiile specificate în cererea de recurs conform prevederilor art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale … se vor

declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate

înlătura decât prin anularea lor”.

Recurentul deși invocă nelegalitatea

hotărârii recurate nu arată în recurs care ar fi pretenția concretă față de

intimații, chemați în judecată iar așa cum a reținut și judecătorul fondului

aspectele relevate de reclamant nu se circumscriu faptelor ce fac obiectul

actelor normative care s-au succedat, ce reglementau deconspirarea fostei

securități și care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S.

Dreptul de informare consacrat de

O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la existența sau inexistența calității de

lucrător al Securității sau de colaborator al Securității nu instituie

premisele unei răspunderi morale și juridice colective fără dovedirea unor

fapte infamante, prin care persoanele care ocupă funcții sau demnități publice

să fi suprimat sau îngrădit prin acțiunile lor, drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului.

Cum prin contestația formulată sub nr.

P 3930/07 din 04 septembrie 2007, nu s-au adus elemente de natură să modifice

deciziile inițiale, și care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S., în mod

corect a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 3348 emisă de Colegiul

C.N.S.A.S.

Sintetizând, Înalta Curte constată

că sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, astfel că neexistând motive de modificare sau casare a

hotărârii, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.N.G.

împotriva sentinței nr. 3176 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2010.