ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 5 noiembrie 2007, sub nr. 7708/2/2007, reclamantul E.N.G. personal și prin mandatar E.D.M., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 3348 dată de Colegiul C.N.S.A.S. la data de 4 octombrie 2007, în soluționarea contestației sale nr. P 3930/07 din 04 septembrie 2007 formulată împotriva deciziilor nr. 755 din 05 octombrie 2006 emisă în privința intimatului N.A., nr. 172 din 13 iulie 2004 emisă în privința intimaților H.V.

și A.S., nr. 171 din 13 iulie 2004 emisă în privința intimatului T.D.I., nr. 1691 din 31 mai 2007 emisă în privința intimatului V.I., nr. 122 din 10 iunie 2004 emisă în privința intimatului C.A.I., nr. 170 din 18 mai 2006 emisă în privința intimatului P.T.C.C.A., nr. 2023 din 21 iunie 2007 emisă în privința intimatului B.L., nr. 1550 din 17 mai 2007 emisă în privința intimatului B.C., nr. 2016 din 21 iunie 2007 emisă în privința intimatului P.A. și nr. 222 din 05 octombrie 2004 emisă în privința intimatului T.C.V., decizii adoptate de Colegiul C.N.S.A.S., în temeiul Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, prin care s-a stabilit că intimații nu au fost agenți/colaboratori ai poliției politice comuniste.

Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2008 cauza a fost scoasă de pe rolul secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, și înaintată spre soluționare secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată la data de 26 februarie 2009, sub nr. 1744/2/2009. Împotriva încheierii reclamantul a formulat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 7484 pronunțată de către î nalta Curte de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2008 în dosarul nr. 7708/2/2007. Astfel, învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 317 din 9 octombrie 2009, a respins contestația formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că toate faptele față de care își exprimă nemulțumirea ori dezaprobarea reclamantul nu se circumscriu faptelor ce fac obiect al reglementării actelor normative ce s-au succedat, având ca scop deconspirarea fostei Securități, reclamantul expunând o serie de alegații referitoare la oameni politici sau care au dețin și/sau mai dețin funcții publice în legătură cu fapte, atitudini sau poziții publice ale acestora, fără a releva în vreun fel aspecte ori indicii în baza cărora C.N.S.A.S.

să reevalueze poziția acestor persoane din perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989. Instanța a apreciat că nemulțumirile reclamantului față de modul în care au funcționat și funcționează după revoluție mecanismele politice, economice, sociale sau de înfăptuire a justiției nu pot face obiect al analizei C.N.S.A.S., pentru aceste nemulțumiri existând reglementate alte pârghii constituționale și legale, chiar dacă nu toate oferă și garanții de viabilitate și atingere a scopului pentru care au fost instituite, și întrucât din cuprinsul contestațiilor reclamantului nu rezultă aspecte care s-ar putea circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S., contestația este neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs în termen legal.

Prin cererea de recurs se invocă prevederile art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 C. proc. civ., fără a se detalia motivele de recurs pe aceste temeiuri de casare și modificare invocate. Verificând conținutul cererii de recurs, Înalta Curte constată că întreaga motivare reia conținutul cererii de chemare în judecată și a memoriilor ulterioare prin care recurentul - reclamant susține dreptul său la informare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia în sensul art. 3 lit. a) – z) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru persoanele vizate de deciziile contestate, emise de pârâtul - intimat C.N.S.A.S. Un motiv distinct care se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”, a fost formulat de recurent care susține că procedura de citare la fondul cauzei nu a fost îndeplinită potrivit legii de intimatul B.C. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Soluția de respingere a acțiunii, amplu și detaliat motivată în considerentele sentinței, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor juridice incidente speței în raport cu baza factuală rezultată din probele cu înscrisuri administrate în cauză. De altfel, cea mai mare parte a motivării recursului nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii pronunțate de curtea de apel, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 304 C. proc.

civ., ci reia susținerile din contestația inițială, notele și punctele de vedere depuse de reclamant în scris la fondul cauzei, prin care sunt exprimate nemulțumiri, sau dezaprobarea față de deciziile contestate în raport de care a formulat contestația respinsă prin Decizia nr. 3348 din 04 octombrie 2007 pronunțată de C.N.S.A.S. Prima instanță a reținut corect obiectul cererii cu care a fost sesizată și s-a pronunțat în limitele învestirii cu procedura completă așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului iar o eventuală lipsă de procedură cu intimatul C.B. putea fi invocată de această parte, recurentul nedovedind nici o vătămare prin necitarea părții menționate, în condițiile specificate în cererea de recurs conform prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale … se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”. Recurentul deși invocă nelegalitatea hotărârii recurate nu arată în recurs care ar fi pretenția concretă față de intimații, chemați în judecată iar așa cum a reținut și judecătorul fondului aspectele relevate de reclamant nu se circumscriu faptelor ce fac obiectul actelor normative care s-au succedat, ce reglementau deconspirarea fostei securități și care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S. Dreptul de informare consacrat de O.U.G.

nr. 24/2008 cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al Securității nu instituie premisele unei răspunderi morale și juridice colective fără dovedirea unor fapte infamante, prin care persoanele care ocupă funcții sau demnități publice să fi suprimat sau îngrădit prin acțiunile lor, drepturi sau libertăți fundamentale ale omului. Cum prin contestația formulată sub nr. P 3930/07 din 04 septembrie 2007, nu s-au adus elemente de natură să modifice deciziile inițiale, și care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S., în mod corect a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 3348 emisă de Colegiul C.N.S.A.S. Sintetizând, Înalta Curte constată că sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, astfel că neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.N.G. împotriva sentinței nr. 3176 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.