ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 282/PI din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca tardivă

plângerea formulată de petentul D.V. împotriva rezoluției din 15 martie 2011

dată în Dosar nr. 191/P/2010 și a rezoluției din 16 mai 2011 dată în Dosar nr.

571/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin rezoluția

din 15 martie 2011 dată în Dosar nr. 191/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public D.A.A., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de

art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., neînceperea urmăririi penale față de

numitul I.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals

intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute

de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291

C. pen.

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere petentul D.V., plângere care a fost

respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 16 mai 2011 dată în Dosar nr.

571/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Sub

număr Dosar 830/59/2011 a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, plângerea formulată de petentul D.V. împotriva

rezoluțiilor din 15 martie 2011 dată în Dosar nr. 191/P/2010, respectiv 16 mai

2011 dată în Dosar nr. 571/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Examinând

plângerea formulată de petent prin prisma prevederilor art. 278

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța a constatat că plângerea formulată de

petentul D.V. este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Rezoluția

din 15 martie 2011 dată în Dosarul nr. 191/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara a fost comunicată petentului la data de 01 aprilie

2011, conform filei de comunicare, iar împotriva acestei rezoluții petentul a

formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, expediind plângerea la data de 18 aprilie 2011 (data poștei),

Procurorul general emițând rezoluția din 16 mai 2011 în Dosar nr. 571/II/2/2011

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a fost comunicată

petentului la 26 mai 2011, conform filei de comunicare de la dosar, iar

împotriva acestor rezoluții petentul a formulat plângere, expediind la data de

17.06.2011 (data poștei) plângerea, petentul însă având la dispoziție doar un

termen de 20 + 20 = 40 zile începând cu data comunicării rezoluției de către

procurorul de caz, respectiv 1 aprilie 2011, acest termen fiind depășit,

neavând relevanță termenul în care Procurorul general a soluționat și a

comunicat rezoluția emisă de acesta.

Împotriva

sentinței penale nr. 282/PI din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, a declarat recurs petentul D.V., arătând în motivele de recurs

depuse la dosar că apreciază că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât s-a

încadrat cu plângerile formulate în termenele legale prevăzute de art. 278 C.

proc. pen.

La

termenul de judecată din data de 16 februarie 2012, instanța, din oficiu, a

invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen.

Recursul

este inadmisibil.

Analizând

sentința recurată prin prisma excepției invocată din oficiu, Înalta Curte

constată că aceasta a fost pronunțată la data de 29 septembrie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționări proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din această lege

„hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea

în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". Per a

contrario,

hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei

legi le

vor

fi

aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv în ceea ce privește calea de atac.

Sub

acest ultim aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate

observa că alin. (10) al art. 278

1

C. proc. pen. a fost modificat

prin art. 18 pct. 39 în sensul că

„hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă”.

Ca

atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care

prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel

era menționat și în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu

mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil,

iar în baza art. 192 alin. (2) din același Cod va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul D.V. împotriva sentinței penale nr. 282/PI din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 50

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

februarie 2012.