ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 282/PI din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul D.V. împotriva rezoluției din 15 martie 2011 dată în Dosar nr. 191/P/2010 și a rezoluției din 16 mai 2011 dată în Dosar nr. 571/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin rezoluția din 15 martie 2011 dată în Dosar nr. 191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.A.A., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul I.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul D.V., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 16 mai 2011 dată în Dosar nr. 571/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Sub număr Dosar 830/59/2011 a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, plângerea formulată de petentul D.V. împotriva rezoluțiilor din 15 martie 2011 dată în Dosar nr. 191/P/2010, respectiv 16 mai 2011 dată în Dosar nr. 571/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Examinând plângerea formulată de petent prin prisma prevederilor art. 278 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța a constatat că plângerea formulată de petentul D.V.

este tardiv formulată, pentru următoarele considerente: Rezoluția din 15 martie 2011 dată în Dosarul nr. 191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost comunicată petentului la data de 01 aprilie 2011, conform filei de comunicare, iar împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, expediind plângerea la data de 18 aprilie 2011 (data poștei), Procurorul general emițând rezoluția din 16 mai 2011 în Dosar nr. 571/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a fost comunicată petentului la 26 mai 2011, conform filei de comunicare de la dosar, iar împotriva acestor rezoluții petentul a formulat plângere, expediind la data de 17.06.2011 (data poștei) plângerea, petentul însă având la dispoziție doar un termen de 20 + 20 = 40 zile începând cu data comunicării rezoluției de către procurorul de caz, respectiv 1 aprilie 2011, acest termen fiind depășit, neavând relevanță termenul în care Procurorul general a soluționat și a comunicat rezoluția emisă de acesta.

Împotriva sentinței penale nr. 282/PI din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs petentul D.V., arătând în motivele de recurs depuse la dosar că apreciază că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât s-a încadrat cu plângerile formulate în termenele legale prevăzute de art. 278 C. proc. pen. La termenul de judecată din data de 16 februarie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. Recursul este inadmisibil.

Analizând sentința recurată prin prisma excepției invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată la data de 29 septembrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționări proceselor, la data de 26 noiembrie 2010. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din această lege „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". Per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv în ceea ce privește calea de atac.

Sub acest ultim aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (10) al art. 278 1 C. proc. pen. a fost modificat prin art. 18 pct. 39 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. Ca atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același Cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.V. împotriva sentinței penale nr. 282/PI din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2012.