ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința nr. 85/CA din 25 mai 2009,

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul

Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice și a respins

acțiunea introdusă de reclamanții M.G., P.M., C.R.M., S.G., B.N., U.G., G.N.,

A.C., F.C. și I.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Ministerul Finanțelor Publice.

A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al

Poliției Române și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru

pretențiile ce privesc perioada anterioară datei de 26 septembrie 2005,

respingând acțiunea reclamanților de a se obliga pârâții la plata sumelor de

bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană nr. 12B,

începând cu data de 1 iunie 2003 și până la data de 26 septembrie 2005 pentru

prescrierea dreptului la acțiune.

A respins ca

neîntemeiată cererea reclamanților de a se obliga pârâții Inspectoratul General

al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași la plata

sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană

nr. 12.B, solicitată pentru perioada 26 septembrie 2005 - 31 decembrie 2006.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul

Finanțelor Publice este întemeiată, deoarece reclamanții își desfășoară

activitatea în cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Iași, în

calitate de agenți de poliție, cei doi pârâți nefiind implicați în procesul

acordării dreptului solicitat, neaflându-se în raporturi juridice directe cu

reclamanții.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al

Poliției Române, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată,

deoarece reclamanții fac parte dintr-o structură organizatorică aflată în

subordinea I.G.P.R., autoritate care are calitatea de ordonator de credite

pentru Direcția Poliției Transporturi Iași.

A mai reținut prima

instanță că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru

perioada anterioară termenului de trei ani calculat de la data introducerii

acțiunii (26 septembrie 2008), întrucât nimic nu a împiedicat pe reclamanți

să-și exercite dreptul de a sesiza instanța, din momentul la care trebuiau și

puteau să cunoască că șeful unității nu a emis ordinul necesar pentru alocarea

normei de hrană nr. 12B.

Pe fondul cererii a

reținut instanța că din conținutul prevederilor H.G. nr. 65/2003 rezultă fără

echivoc faptul că norma nr. 12B se acordă doar polițiștilor aflați în situații

deosebite, ocazionale, precum ar fi participarea la ceremonii, aplicații în

România împreună cu efective din țările membre N.A.T.O. sau participarea la

înlăturarea efectelor unor calamități naturale, nu și pentru activitatea

curentă specifică profesiei, simplul fapt al lucrului operativ 24 de ore din 24

nefiind de natură să le confere un beneficiu suplimentar, pe lângă celelalte

drepturi ce le sunt acordate conform legii.

A concluzionat prima

instanță că împrejurarea că acest drept a fost recunoscut altor funcționari

publici cu statut special, prin hotărâri judecătorești definitive, nu este de

natură să constituie un precedent judiciar obligatoriu de urmat, atâta timp

cât, pe de-o parte, dreptul nu a fost recunoscut în condițiile H.G. nr. 65/2003

și a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. S/440/2003, iar pe

de altă parte pentru că reclamanții nu au dovedit că s-au aflat, în perioada

vizată, în vreuna din situațiile limitativ prevăzute de normele evocate,

instanța neputându-se substitui autorității de reglementare pentru a completa

cadrul normativ stabilit pentru acordarea suplimentului de hrană cunoscut sub

denumirea de Norma nr. 12B.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs reclamanții M.G., P.M., C.R.M., S.G., B.N., U.G.,

G.N., A.C., F.C. și I.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 ind. 1 C. proc.

civ., fără a dezvolta separat motivele de recurs.

Prin criticile aduse

sentinței se susține în esență că dreptul de a li se aloca reclamanților Norma nr.

12 B este un drept care decurge din lege, iar în condițiile în care șeful

unității a refuzat sau a omis să emită un ordin în acest sens, reclamanții au

dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru a-și obține

drepturile.

Recursul este

nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Drepturile pe care le

solicită reclamanții, și anume echivalentul bănesc al Normei de hrană nr. 12 B

sunt acordate polițiștilor aflați în una din situațiile speciale prevăzute de

H.G. nr. 65/2003 (Anexa 1) și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor

nr. 440/2003 (pct. 2 din Tabel nr. 1).

Potrivit Anexei nr. 1

din H.G. nr. 65/2003, Norma de hrană nr. 12 B se acordă unor categorii de

personal printre care și personalului căruia i se aplică statutul polițistului,

care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura

Inspectoratului General al Poliției Române.

În perioada de

referință, reclamanții și-au desfășurat activitatea la Direcția Poliției

Transporturi Iași, unitate care nu face parte din structura Inspectoratului

General al Poliției Române.

Totodată, în

conformitate cu pct. 2 din Tabelul nr. 1 al Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. 440/2003 de suplimentul de hrană nr. 12 B,

beneficiază gratuit polițiștii care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului

efectiv.

Or, reclamanții din

cauză nu au făcut dovada că au lucrat în sistem de tură pentru a li se aplica

dispozițiile menționate.

Dimpotrivă, în

cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții au afirmat că lucrează în

sistem operativ 24 de ore din 24.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul formulat de reclamanți ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.G., P.M., C.R.M., S.G., B.N., U.G., G.N., A.C., F.C. și I.V.,

împotriva Sentinței civile nr. 85/CA din 25 mai 2009 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 februarie 2010.

Procesat

de GGC - CL