ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința nr. 85/CA din 25 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea introdusă de reclamanții M.G., P.M., C.R.M., S.G., B.N., U.G., G.N., A.C., F.C. și I.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile ce privesc perioada anterioară datei de 26 septembrie 2005, respingând acțiunea reclamanților de a se obliga pârâții la plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană nr. 12B, începând cu data de 1 iunie 2003 și până la data de 26 septembrie 2005 pentru prescrierea dreptului la acțiune.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de a se obliga pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași la plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană nr. 12.B, solicitată pentru perioada 26 septembrie 2005 - 31 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată, deoarece reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Iași, în calitate de agenți de poliție, cei doi pârâți nefiind implicați în procesul acordării dreptului solicitat, neaflându-se în raporturi juridice directe cu reclamanții.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanții fac parte dintr-o structură organizatorică aflată în subordinea I.G.P.R., autoritate care are calitatea de ordonator de credite pentru Direcția Poliției Transporturi Iași. A mai reținut prima instanță că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară termenului de trei ani calculat de la data introducerii acțiunii (26 septembrie 2008), întrucât nimic nu a împiedicat pe reclamanți să-și exercite dreptul de a sesiza instanța, din momentul la care trebuiau și puteau să cunoască că șeful unității nu a emis ordinul necesar pentru alocarea normei de hrană nr. 12B.

Pe fondul cererii a reținut instanța că din conținutul prevederilor H.G. nr. 65/2003 rezultă fără echivoc faptul că norma nr. 12B se acordă doar polițiștilor aflați în situații deosebite, ocazionale, precum ar fi participarea la ceremonii, aplicații în România împreună cu efective din țările membre N.A.T.O. sau participarea la înlăturarea efectelor unor calamități naturale, nu și pentru activitatea curentă specifică profesiei, simplul fapt al lucrului operativ 24 de ore din 24 nefiind de natură să le confere un beneficiu suplimentar, pe lângă celelalte drepturi ce le sunt acordate conform legii. A concluzionat prima instanță că împrejurarea că acest drept a fost recunoscut altor funcționari publici cu statut special, prin hotărâri judecătorești definitive, nu este de natură să constituie un precedent judiciar obligatoriu de urmat, atâta timp cât, pe de-o parte, dreptul nu a fost recunoscut în condițiile H.G.

nr. 65/2003 și a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. S/440/2003, iar pe de altă parte pentru că reclamanții nu au dovedit că s-au aflat, în perioada vizată, în vreuna din situațiile limitativ prevăzute de normele evocate, instanța neputându-se substitui autorității de reglementare pentru a completa cadrul normativ stabilit pentru acordarea suplimentului de hrană cunoscut sub denumirea de Norma nr. 12B. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M.G., P.M., C.R.M., S.G., B.N., U.G., G.N., A.C., F.C. și I.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ., fără a dezvolta separat motivele de recurs.

Prin criticile aduse sentinței se susține în esență că dreptul de a li se aloca reclamanților Norma nr. 12 B este un drept care decurge din lege, iar în condițiile în care șeful unității a refuzat sau a omis să emită un ordin în acest sens, reclamanții au dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru a-și obține drepturile. Recursul este nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Drepturile pe care le solicită reclamanții, și anume echivalentul bănesc al Normei de hrană nr. 12 B sunt acordate polițiștilor aflați în una din situațiile speciale prevăzute de H.G.

nr. 65/2003 (Anexa 1) și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 440/2003 (pct. 2 din Tabel nr. 1). Potrivit Anexei nr. 1 din H.G. nr. 65/2003, Norma de hrană nr. 12 B se acordă unor categorii de personal printre care și personalului căruia i se aplică statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române. În perioada de referință, reclamanții și-au desfășurat activitatea la Direcția Poliției Transporturi Iași, unitate care nu face parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române. Totodată, în conformitate cu pct. 2 din Tabelul nr. 1 al Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 440/2003 de suplimentul de hrană nr. 12 B, beneficiază gratuit polițiștii care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv.

Or, reclamanții din cauză nu au făcut dovada că au lucrat în sistem de tură pentru a li se aplica dispozițiile menționate. Dimpotrivă, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții au afirmat că lucrează în sistem operativ 24 de ore din 24. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanți ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G., P.M., C.R.M., S.G., B.N., U.G., G.N., A.C., F.C. și I.V., împotriva Sentinței civile nr. 85/CA din 25 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2010. Procesat de GGC - CL