ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanții A.M., ș.a., au solicitat obligarea pârâților Ministerul Internelor

și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Economiei și

Finanțelor la plata echivalentului bănesc al normei de hrană nr. 12 B pentru

perioada 1 aprilie 2004 – 31 decembrie 2005, actualizată cu rata inflației de

la data nașterii dreptului până la plata efectivă, precum și la plata drepturilor

salariale reprezentând diferența de 10 puncte cu care a fost diminuat sporul

pentru condiții de pericol deosebit, pentru perioada ianuarie – decembrie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că în calitate de angajați ai Ministerului Internelor și Reformei

Administrative au dreptul la alocație de hrană, potrivit art. 28 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 360/2002 și H.G. nr. 65/2007 iar sporul pentru condiții deosebite

de care beneficiază în baza art. 21 din O.G. nr. 38/2003 a fost diminuat în mod

nejustificat.

Prin întâmpinări, pârâții Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București și Inspectoratul General al

Poliției Române au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul, Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinare a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la

acțiune pentru anul 2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1142 din 09

aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Internelor și Reformei Administrative și a prescripției dreptului la acțiune

pentru anul 2004 și a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a

Ministerul Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea față de acest pârât.

Pe fond, prima instanță a respins

acțiunea reclamanților față de ceilalți pârâți, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A apreciat că excepția prescripției

dreptului la acțiune privind drepturile bănești pe anul 2004 este neîntemeiată,

întrucât plata acestor drepturi urma să fie efectuată în anul 2005, împrejurare

în care dreptul la acțiune a fost exercitat înlăuntrul termenului general de

prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

A considerat că nici excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei

Administrative nu este întemeiată, în raport cu calitatea acestui pârât de ordonator

de credite și de angajator al reclamanților.

În ce privește fondul cauzei prima

instanță a reținut că potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002

și a dispozițiilor H.G. nr. 65/2003, de norma de hrană nr. 12 B nu beneficiază toți

polițiștii, reclamanții nefăcând dovada că fac parte din categoria polițiștilor

cărora li se cuvine acest drept.

Cu privire la diferența de 10 procente cu

care a fost diminuat sporul pentru condiții de pericol deosebit, instanța de fond

a constatat că diminuarea s-a efectuat printr-o dispoziție cu putere de lege (O.G.

nr. 8/2004) fără ca ulterior să se revină la situația anterioară printr-o normă

asemănătoare.

Totodată, prima instanță a observat că

Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici calitatea de ordonator de

credite și nici pe cea de angajator față de reclamanți, nu poate avea nici

calitatea procesuală de pârât în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În conținutul recursului, reclamanții au

arătat că nu există nici un motiv ca sumele de bani reprezentând echivalentul normei

de hrană să fie acordate numai unor polițiști, iar altora nu, ca urmare a dispoziției

zilnice a șefului unității.

Recurenții reclamanți au mai susținut că

diferența de 10 procente reținută de pârâți din sporul pentru pericol deosebit nu

are o justificare temeinică, fiind un drept fundamental care se încadrează în

dispoziția constituțională privind dreptul la muncă și protecția socială a

muncii.

Pârâtul, Ministerul Internelor și

Reformei Administrative a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

reclamanților ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și

temeinică.

A menționat că norma nr. 12 B reprezintă un

supliment care se acordă pentru eforturi deosebite sau în situații speciale ori

polițiștilor încadrați în unitățile și

subunitățile de poliție din structura Inspectoratului

General al Poliției Române și că sporul pentru pericol deosebit a fost diminuat

cu 10 puncte procentuale prin O.G. nr. 8/2004.

La rândul său, pârâta Direcția Generală

de Poliție a Municipiului București, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului

reclamanților ca nefondat, arătând, în esență că, pe de o parte, sumele

reprezentând norma de hrană nr. 12 B se acordă numai anumitor categorii de polițiști

iar reclamanții nu au dovedit că ar face parte din aceste categorii și că, pe

de altă parte, sporul pentru condiții de pericol deosebite a fost diminuat cu

10%, în mod legal, prin O.G. nr. 8/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, din

perspectiva motivelor de recurs și din oficiu, potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, din considerentele

ce urmează.

În ceea ce privește criticile din recurs

potrivit cărora nu ar exista nici o justificare ca sumele reprezentând norma de

bază nr. 12 B să fie acordate discriminatoriu doar anumitor categorii de polițiști,

Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Prima instanță a reținut în mod corect că

din art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului

și din prevederile H.G. nr. 65/2993 rezultă fără echivoc împrejurarea că nu

toți polițiștii, fără distincție, beneficiază de drepturile bănești

reprezentând norma de hrană 12 B, ci numai cei care fac parte din categoriile

de personal prevăzute în anexa H.G. nr. 65/2003.

Or, recurenții-reclamanți nu au precizat nici

în ce categorie se înscriu și nici nu au administrat probe care să ateste

faptul că fac parte din categoria polițiștilor care desfășoară activitate de

natură să le confere dreptul de a li se acorda sumele reprezentând suplimentul

de hrană prevăzut de norma nr. 12 B.

În același mod, Înalta Curte observă că

nici motivul de recurs relativ la împrejurarea că diminuarea sporului pentru

condiții de pericol deosebit n-ar avea o justificare temeinică, nu poate fi

reținut.

Diminuarea cu 10 procente a sporului

pentru pericol deosebit s-a dispus prin O.G. nr. 8 din 22 ianuarie 2004, act

normativ cu putere de lege, și întrucât ulterior nu s-a revenit printr-o normă

cu putere egală, în sensul restituirii diferențelor, după diminuarea menționată,

pârâții nu pot fi obligați la plata diferențelor pretinse de reclamanți, cum a reținut

în mod corect prima instanță.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de A.M., ș.a.,

împotriva sentinței civile nr. 1142 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

noiembrie 2008.