ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4434/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13 septembrie 2007,

reclamanții A.G., ș.a., au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A.,

respectiv Inspectoratul General al Poliției Române, obligarea la plata

echivalentului bănesc a normei de hrană pentru perioada septembrie

2004-decembrie 2006, actualizat în raport de rata inflației.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

360/2002 reglementează dreptul polițiștilor la alocații pentru hrană, iar

potrivit Anexei nr. 1 la H.G. nr. 65/2003 norma de hrană denumită Norma nr. 12

B se acordă polițiștilor din unitățile și subunitățile de poliție din structura

Inspectoratului General al Politiei Române.

Prin sentința civilă

nr. 325 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând

obligarea pârâților la plata coeficientului normei de hrană pentru perioada

septembrie 2004-decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflație.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că reclamanții sunt

îndrituiți la acordarea normei de hrană potrivit prevederilor Anexei nr. 1 la H.G.

nr. 65/2003, în înțelesul cărora apartenența la unitățile sau subunitățile de

poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române constituie o

situație specială care justifică acordarea normei de hrană.

Totodată prima

instanță a mai reținut că Ordinul MAI nr. 440/2003 are o valoare inferioară H.G.

nr. 65/2003 și, în consecință, prin acest ordin nu se puteau reglementa

condiții noi pentru acordarea normei de hrană ci doar procedura de acordare,

astfel încât dreptul la norma de hrană nu poate fi anulat și nici nu poate fi

condiționat de existența unui ordin de zi pe unitate sau de dispoziția zilnică

a șefului unității.

În ce privește

calitatea persoanelor obligate la alocarea normei de hrană prima instanță a

apreciat că I.G.P.R. ar fi trebuit să acorde norma de hrană reclamanților dar,

în același timp, M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite și ar

fi trebuit să asigure fonduri pentru executarea obligației.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs M.I.R.A. criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, reiterând excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Astfel, a

precizat recurentul, atribuțiile de alocare a intimaților-reclamanți la

drepturile pretinse revin, potrivit normelor legale, șefului I.G.P.R. sau D.G.P.M.B.

Pe fondul

cauzei, recurentul opinează că acțiunea este întemeiată, întrucât în raport cu

prevederile Anexei nr. 1 la H.G. nr. 65/2003 și art. 11 din Legea nr. 218/2002,

reclamanții pot să beneficieze de drepturile pretinse numai în condițiile în

care în perioada 2004-2006 au fost încadrați în vreuna din unitățile sau

subunitățile din structura I.G.P.R., astfel încât aceștia ar fi trebuit să facă

dovada că Institutul de Criminalistică, în care își desfășoară activitatea, este

o unitate sau subunitate din structura organizatorică a Inspectoratului.

Recursul este

tardiv declarat.

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, se constată că pârâtului M.I.R.A., i-a fost

comunicată hotărârea recurată la data de 29 mai 2008 și că aceasta a declarat

recurs la data de 17 iunie 2008.

Cum, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este

de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a

fost declarat cu depășirea acestui termen.

Având în vedere

natura imperativă a termenului prevăzut de lege, rezultă că nerespectarea

acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103

alin. (1) teza I C. proc. civ.

Constatând că

recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai

sus indicate și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge recursul declarat de M.I.R.A.

împotriva sentinței civile nr. 325 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2008.