ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1066/2011

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta I.V. și a constatat stinsă ipoteca instituită prin contractul de

ipotecă din 22 ianuarie 2007, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli

de judecată, așa cum rezultă din sentința nr. 1783/COM din 27 noiembrie 2009.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că față de cererea formulată de

reclamanta I.V., care a solicitat să se constate stinsă ipoteca instituită prin

contractul de ipotecă din 22 ianuarie 2007, pârâta SC B.R.D.G.S.G. SA -

Sucursala Iași în calitate de debitor ipotecar nu poate invoca propria culpă în

susținerea prelungirii efectelor contractului de ipotecă și în raport de actul

adițional din 27 decembrie 2007 atâta timp cât la momentul încheierii actului

adițional nu a solicitat extinderea și a efectului contractului de ipotecă,

propria turpitudine a băncii comerciale pârâte în nerespectarea unor prevederi

legale imperative, cum este și cea referitoare la încheierea în formă autentică

a contractului de ipotecă, neputând constitui drept temei al extinderii

efectelor contractului de ipotecă , ipoteca convențională fiind astfel stinsă

din culpa acestei pârâte.

Împotriva sentinței

instanței de fond pârâta SC B.R.D.G.S.G. SA - Sucursala Iași a declarat apel

care a fost admis de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 38

din 10 mai 2010, conform căreia sentința atacată a fost schimbată în tot în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Instanța de apel a

reținut în considerentele deciziei atacate că părțile au încheiat un contract

de împrumut pentru o anumită sumă, o anumită perioadă și o anumită modalitate

de rambursare a creditului și, ulterior, prin acte adiționale s-a majorat suma

acordată cu titlu de împrumut, s-a prelungit perioada de creditare și s-a

modificat graficul de rambursare, însă întreaga sumă cât și eventualele

reînnoiri subsecvente consecutive, au fost garantate cu cele două ipoteci,

(apartament și teren) pe întreaga perioadă a acordării creditului, astfel că,

apărarea pârâtei este corectă, contractul de împrumut inițial nepresupunând

existența a două înscrisuri diferite, a două manifestări de voință separate,

care să atragă încheierea unui nou contract de ipotecă în forma autentică.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta I.V. solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea

sentinței atacate și precizând ca temei de drept a recursului dispozițiile art.

304 pct. 7, 9 C. proc. civ.

A susținut că

instanța de apel a încălca dispozițiile legale privitoare la obligația de a

motiva hotărârea, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, drept recunoscut

și garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

Curtea de Apel Iași neoferindu-i un răspuns față de niciuna din apărările de

fond invocate în cuprinsul întâmpinării, împrejurare de natură a valida atât

existența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cât și

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A susținut în

continuare că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, considerând în acest sens că statuarea instanței

privitoare la împrejurarea că ipoteca instituită prin contractul de ipotecă din

22 ianuarie 2007 s-ar fi extins din punct de vedere temporal și asupra

intervalului de 12 luni prevăzut în actul adițional din 27 decembrie 2007 la

contractul de credit, este nelegală fiind rezultatul aplicării greșite a

dispozițiilor art. 1171, art. 1772 C. civ. privind forma autentică a

contractelor de ipotecă.

Este de reținut că la

10 martie 2011 recurenta prin reprezentant a precizat că pct. 7 din art. 304 C.

proc. civ. este indicat greșit, toate motivele fiind circumscrise pct. 9 al art.

304 C. proc. civ. precizând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1171,

art. 1172 C. civ.

Conform art. 137 C.

proc. civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din

oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2), (3)

C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele

legale menționate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu

conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, în recursul său nefiind

dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art.

304 C. proc. civ., invocarea art. 1171 și art. 1172 C. civ. neavând legătură cu

prezenta cauză cunoscând fiind faptul că aceste articole cuprind dispoziții

referitoare la înscrisurile autentice, iar instanța de apel reține în principal

că întreaga sumă cât și eventualele reînnoiri subsecvente consecutive au fost

garantate cu cele două ipoteci (apartament și teren) pe întreaga perioadă de

acordare a creditului.

Simpla nemulțumire a

părții cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel

fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii nu pot

face obiectul analizei de recurs, în raport de art. 304 și art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Afirmația recurentei

prin teoretizarea formei autentice a contractului de ipotecă nu poate fi

încadrată în motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta

constituind de fapt o analiză a contractului de ipotecă, deci o apreciere a

probei cu înscrisuri.

Cum casarea sau

modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304

C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod,

cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor

exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de

ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că

motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului

conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta I.V. împotriva deciziei nr. 38 din 10

mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2011.