ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8641/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8641/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai

2009, reclamanții T.S. și C.A., minor reprezentat de mama sa, C.M., au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.O.G.D. SA Târgu Mureș, obligarea

acesteia la plata sumei de 463.100 RON (echivalentul a 110.000 euro) și la

plata către prima reclamantă a unei rente lunare în cuantum de 43% din câștigul

lunar al acesteia, de la data introducerii acțiunii și până la schimbarea

condițiilor, având în vedere eforturile pe care trebuie să le facă pentru a

presta activități, asemenea unui om neafectat fizic.

Prin Sentința civilă

nr. 322/2011, prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la

plata către reclamanta de ordinul 1 a sumei de 4.270 RON, c/val 1.000 euro și a

sumei de 2.135 RON, c/val 500 euro pentru reclamantul de ordinul 2, cu titlu de

despăgubiri și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata către prima

reclamantă a unei rente lunare în cuantum de 43% din câștigul lunar al

acesteia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 9 mai 2006, după mai

multe sesizări ale reclamantei referitor la emanații de gaze, aceasta a suferit

un accident, datorat infiltrațiilor de gaz metan, care a produs avarierea

locuinței acesteia și arsuri pe fața și corpul reclamantei și a nepotului

acesteia.

Leziunile suferite au

necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale pentru reclamantă, fapt confirmat

de expertiza efectuată în cauză, fără niciun indiciu referitor la perioada de 5

luni de convalescență pretinsă.

Prima instanță a

constatat că reclamanta T. prezintă urme ale arsurilor pe corp, fără impact

vizibil asupra aspectului normal al reclamantei, fără a fi vorba de handicap,

infirmitate permanentă sau urme invalidante sau rușinoase, pe față pielea fiind

absolut normală.

În cauză a fost

efectuată o expertiză medico-legală privind starea actuală de sănătate a

reclamantei și măsura în care problemele cauzate de accident au putut sau pot

să fie compensate, instanța reținând că reclamanta nu prezintă deficite

estetice de natură a impune intervenții chirurgicale în acest scop și, cu excepția

modificărilor cicatriciale, nu se poate susține că înfățișarea reclamantei a

suferit modificări legate cauzal de evenimentul din data de 9 mai 2006.

Instanța de fond a

făcut o analiză teoretică a condițiilor legale pentru atragerea răspunderii

civile delictuale, în conformitate cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. și a

apreciat că în speță, în ce privește prejudiciul, impactul său asupra

persoanelor a fost minim, întrucât urme vizibile, invalidante nu există,

reclamanta prezentând ușoare urme ale accidentului, fără infirmități sau

lipsa/afectarea unui membru, fără reducerea capacității de muncă (reclamanta a

prestat activitate neîntrerupt, în condiții identice celor dinainte de

accident), astfel că, în acest context, cererea de despăgubiri pare excesivă.

Cu privire la

prejudiciul viitor, s-a reținut că, potrivit concluziilor expertizei efectuată

de specialiști în materie, nu s-a stabilit existența unui handicap, nici a unei

infirmități permanente, fiind invocat doar aspectul fizic, care a părut instanței

aproape normal (ușoare urme de traumă pe dosul brațelor și picioarelor, lipsa

oricăror urme pe față și gât), care, în ipoteza că ar fi văzut de public, nu ar

provoca nicio reacție de surpriză și nu ar pune-o pe reclamantă într-o poziție

neplăcută.

Prejudiciul eventual

nu este cert, deoarece nu este sigur. În lipsa prejudiciului, răspunderea

civilă delictuală nu poate fi angajată, deoarece aceasta este o condiție

esențială și necesară a acesteia, astfel că nu a fost considerat prejudiciu

împrejurarea că uneori iarna, timp de câte 10 minute, când reclamanta este

obligată să iasă afară, simte zonele lezate tensionate, stare care nu a fost

constatată obiectiv.

Referitor la

determinarea cuantumului prejudiciului, instanța de fond a constatat că în

cauză nu s-a produs diminuarea capacității de muncă a reclamantei, aceasta

ocupând același loc de muncă, astfel că renta lunară în cuantum de 43% din

câștigul lunar al acesteia, de la data introducerii acțiunii și până la

schimbarea condițiilor, având în vedere eforturile pe care trebuie să le facă

pentru a presta activități, asemenea unui om neafectat fizic, nu are suport

testimonial și nici temei legal.

Reținând, față de

cele expuse, și faptul că pârâta a acoperit întreg prejudiciul material produs

și a oferit sprijin reclamantei și nepotului acesteia cu ocazia tratamentului

ulterior accidentului, instanța a apreciat acțiunea întemeiată doar în parte.

Prin Decizia nr. 124

din 13 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei și a

majorat cuantumul despăgubirilor la 150.000 euro cuvenite reclamantei T.S. și

la 3.000 euro către nepotul acesteia C.A., restul dispozițiilor fiind

menținute.

Instanță de apel a

reținut următoarele.

În urma exploziei de

gaz metan din data de 09 mai 2006, reclamantul minor C.A., în vârstă de 3 ani,

a suferit arsuri de gradul II pe semifața dreaptă, mâna dreaptă și gamba

dreaptă, fiind internat în perioada 09 mai 2006 - 19 mai 2006, conform

scrisorii medicale. După externare, minorul a necesitat îngrijire locală, prin

pansamente locale la două zile.

În aceeași

împrejurare, reclamanta T.S. a suferit arsuri de gradul II - III - IV pe 43%

din suprafața totală a corpului, la nivelul feței, toracelui și membrelor

superioare, astfel cum rezultă din biletul de ieșire din spital. Reclamanta a

fost internată în perioada 09 mai 2006 - 02 iunie 2006, după care a rămas în

concediu medical până în 30 septembrie 2006, astfel cum rezultă din

certificatele medicale depuse la dosar, eliberate pentru perioada 24 mai 2006 -

03 septembrie 2006, toate pentru același diagnostic, codificat sub nr. 957.

În cauză a fost

efectuată o expertiză medico-legală, iar în urma examinării reclamantei T.S. de

către medicul legist din cadrul S.M.L. Sibiu, s-a stabilit diagnosticul de

„sechele traumatice post combustionale ambele membre superioare, trunchi

posterior. Cicatrici retractile hipertrofice antebraț și mână dreaptă cu

limitarea mobilității articulare.” Prin raportul de expertiză s-a reținut că nu

se poate obține recuperarea integrală a mobilității articulare la mâna dreaptă,

rămânând sechele morfo-funcționale și estetice definitive la acest nivel.

La nivel facial s-a

constatat că reclamanta nu prezintă arii cicatriceale, însă la expunerea la

soare apar arii hiperpigmentate brun pe locul fostelor arsuri.

În concluziile

raportului de expertiză medico-legală se arată că, urmare a tratamentului de

specialitate și a procesului natural de vindecare, aria tegumentare afectate de

cicatrici a scăzut de la 43% la 24% din suprafața corporală totală, iar

dispariția acestora în timp nu este posibilă.

Toate aceste probe

relevă faptul că explozia de gaz metan din 09 mai 2006 le-a produs

reclamanților atât suferințe fizice, fiind necesară internarea lor și supunerea

la tratamente îndelungate, precum și daune morale, în special reclamantei T.,

care a rămas cu cicatrici permanente pe aproape un sfert din suprafața corpului

și cu deficiențe permanente de motricitate a articulației mâinii drepte.

Reclamanții au

încercat să rezolve amiabil chestiunea daunelor morale, invitând-o pe pârâtă la

conciliere, dar acest demers nu a fost finalizat, pârâta considerând că s-a

acordat o despăgubire care acoperă integral prejudiciul suferit.

Față de cele

reținute, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile pentru atragerea

răspunderii civile delictuale a pârâtei, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., așa

cum corect a reținut și prima instanță.

În ce privește însă

cuantumul daunelor morale, s-a reținut că sumele stabilite de instanța de fond

nu sunt proporționale cu prejudiciul suferit de reclamanți în condițiile în

care suferințele fizice au fost foarte intense (arsuri de gradul II pe partea

dreaptă, în zona feței, mâinii și gambei în ce-l privește pe reclamantul minor,

respectiv arsuri de gradul II - III - IV, pe aproape jumătate din suprafața corpului,

în ce-o privește pe reclamanta T.). Aceste traume fizice au necesitat perioade

lungi de tratare și vindecare, iar în privința reclamantei T. au rămas sechele

permanente, atât estetice, pe 42% din suprafața corpului, cât și de mobilitate

- articulația mâinii drepte.

Aceste sechele produc

în mod evident și traume psihice, fiind iremediabile, reclamanta rămânând cu

cicatrici pe o suprafață mare a corpului, cu o sensibilitate la expunerea la

soare și cu un prejudiciu estetic permanent, chiar dacă cicatricile sunt la

nivelul membrelor superioare și pe fața posterioară a trunchiului și nu sunt

tot timpul vizibil.

În ce privește

soluționarea de către instanța de fond a capătului vizând obligarea pârâtei la

plata către reclamanta T. a unei rente lunare în cuantum de 43% din câștigul

lunar al acesteia, Curtea a constatat, pe de-o parte, că reclamanta nu arată în

mod concret care sunt criticile aduse sub acest aspect hotărârii primei

instanțe, iar pe de altă parte, că această pretenție nu e dovedită, din nicio probă

nerezultând că reclamanta trebuie să depună un efort suplimentar pentru a

presta activitățile pe care le efectua înainte de incidentul din 09 mai 2006.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri au declarat recurs reclamantele T.S. și C.M., în

calitate de reprezentantă a minorului C.A., criticând-o pentru nelegalitate,

sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 110.000 euro sau

echivalentul în lei, reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și

psihice îndurate și la 24% din salariul de bază al reclamantei T.S.,

reprezentând spor de efort pentru desfășurarea activităților pe care le-ar

desfășura o persoană fără handicap, începând cu data introducerii acțiunii - 29

aprilie 2009 până la zi și apoi în continuare până la dispariția stării de

nevoie.

Au învederat că

instanța de apel a stabilit corect că sumele stabilite de prima instanță cu

titlu de despăgubiri nu sunt proporționale cu prejudiciul suferit reținând

corect situația de fapt, însă în procesul de cuantificare a despăgubirilor ar

fi trebuit să admită integral cererea dedusă judecății, inclusiv pe componenta

despăgubirilor periodice.

În acest sens a

învederat că este dovedită în cauză existența unor leziuni permanente pe o

suprafață mare a corpului, ca și existența unor defecte de mobilitate

(articulația mâinii drepte).

Imobilitatea mâinii

drepte este permanentă, aspect relevat de expertiza medico-legală efectuată în

cauză, arsurile și cicatricile existente pe corpul reclamantei împiedicând-o să

facă mișcări firești, normale, pentru orice activitate fiind nevoită să facă

eforturi suplimentare corespunzător procentului suprafeței corporale afectate

de explozie.

A solicitat admiterea

recursului și modificarea deciziei Curții de Apel în sensul admiterii acțiunii

în integralitatea sa, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

efectuate în cauză.

Recursul este fondat,

pentru considerentele ce succed:

Deși a reținut o

corectă situație de fapt, în procesul de cuantificare a despăgubirilor morale

solicitate, instanța de apel nu a dat eficiență criteriilor legale de

determinare a prejudiciului astfel cum sunt acestea prevăzute de dispozițiile

art. 998, 999 C. civ.

Astfel, în speță, s-a

dovedit necontestat atât fapta ilicită a pârâtei, care deși sesizată în

repetate rânduri de reclamantă cu privire la existența unor emanații de gaze,

nu a luat nicio măsură, ceea ce a determinat ca datorită infiltrațiilor de gaz

metan, să se producă un accident ce a avut drept consecință avarierea locuinței

reclamantei și producerea unor leziuni - arsuri - pe fața și corpul reclamantei

de gradul II - III - IV pe 43% din suprafața totală a corpului, respectiv de

gradul II pe semifața dreaptă, mâna dreaptă și gamba dreaptă produse lui C.A.

Pentru vindecarea

acestor leziuni, a fost necesară internarea reclamantei pe o durată cuprinsă

între 9 mai 2006 - 2 iunie 2006, respectiv 9 mai 2006 - 19 mai 2006 pentru

cealaltă victimă, părțile fiind nevoite să continue tratamentul - îngrijire

locală corespunzătoare și după externare, o perioadă îndelungată.

Expertiza

medico-legală administrată în cauză a stabilit că reclamanta a rămas cu sechele

morfo-funcționale și estetice definitive la nivelul mâinii drepte și că nu se

poate obține recuperarea integrală a mobilității articulare la acest nivel.

Deși reclamanta nu

prezintă, la nivel facial, arii cicatriceale, la expunerea la soare apar arii

hiperpigmentate brun pe locul fostelor arsuri.

S-a concluzionat că,

urmare a tratamentului de specialitate și procesului natural de vindecare, aria

tegumentară afectată de cicatrici a scăzut de la 43% la 24% din suprafața

corporală totală și că dispariția acestora în timp nu este posibilă.

Or, în contextul

evocat, se reține că, deși instanța de apel a procedat legal la recuantificarea

despăgubirilor reținând gravitatea traumelor produse reclamanților, de o

puternică intensitate concretizată în natura leziunilor produse, în această

operațiune legală, nu a asigurat proporționalitatea pretinsă de lege între

prejudiciul produs și daunele acordate.

Deosebit de

suferințele intense produse la momentul deflagrației, reclamanții au fost

supuși și unor traume fizice ulterioare și de durată concretizate în lungi

perioade de tratament și vindecare, reclamanta T.S. rămânând cu sechele

permanente, atât estetice, pe 24% din suprafața corpului, cât și de mobilitate

- articulația mâinii drepte.

Aceste sechele sunt

de natură a produce în mod evident traume psihice, dat fiind caracterul lor

permanent și iremediabil, cu sensibilitate la expunere la soare și cu un

prejudiciu estetic permanent.

Or, toate aceste

elemente demonstrează temeinicia pretențiilor reclamanților și impun

redimensionarea cuantumului daunelor în sensul majorării acestora, instanța de

recurs apreciind în funcție de toate datele reținute că o sumă de 50.000 de

euro către reclamantă, respectiv de 10.000 de euro către cealaltă victimă ar fi

de natură a asigura proporționalitatea pretinsă de textul art. 998 - 999 C.

civ. și de natură a asigura acoperirea integrală a prejudiciului produs

victimelor prin fapta ilicită a pârâtei.

Restul pretențiilor

constând în plata unei despăgubiri periodice lunare se vădesc a nu fi fondate,

aspect corect dezlegat de judecătorii fondului, întrucât expertiza

medico-legală a concluzionat în sensul inexistenței unor elemente obiective de

ordin medico-legal care să permită cuantificarea efectului leziunilor produse

asupra derulării unor activități de genul celor desfășurate de reclamantă,

astfel cum au fost acestea indicate de parte.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus

judecății urmează să fie admis în limita celor reținute în dispozitivul

prezentei decizii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

către reclamanți corespunzătoare valorii pretențiilor admise.

În conformitate cu

prevederile Legii nr. 146/1997 art. 1 și art. 20 C. proc. civ., se va dispune

ca reclamanții-recurenți să fie dați în debit cu contravaloarea taxelor

judiciare de timbru datorate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții T.S. și C.A. împotriva Deciziei nr. 124 din 13 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Modifică în parte

decizia atacată în ceea ce privește cuantumul daunelor morale și a

cheltuielilor de judecată în sensul că:

Obligă pârâta SC

E.G.D. SA Târgu Mureș să plătească reclamantei T.S. suma de 50.000 euro și

reclamantului C.A. suma de 10.000 euro, ambele în echivalent în lei la data

plății, cu titlu de despăgubiri morale.

Obligă pârâta să

achite reclamanților și suma de 18.961 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține restul

dispozițiilor deciziei și sentinței.

Dă în debit

recurenții reclamanți T.S. și C.A. cu suma de 3.365 RON reprezentând taxa

judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar aferente cererii de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2011.