ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 596/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 673/2006 a

Tribunalului Sibiu a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată

formulată de A.I. și P. în contradictoriu cu SC D.G.N. Târgu Mureș care a fost

obligată la 8900 lei contravaloarea a două proteze auditive și 2000 lei daune

morale pentru reclamantul A.I. și la plata daunelor morale de 25.000 lei către

reclamanta A.P.

S-a reținut de instanță, că la 28

iulie 2003 în locuința reclamanților a avut loc o explozie cauzată de

infiltrațiile de gaz metan și ca urmare, reclamanta A.P. a suferit arsuri de

gradul II – IV pe aproximativ 28% din suprafața corpului și față, reclamantului

A.I. i-a fost diminuat auzul, iar locuința și bunurile acestora au suferit degradări.

La data de 28 august 2008 între

părți a intervenit o convenție prin care pârâta i-a despăgubit pe reclamanți

pentru distrugerea imobilului, pentru bunurile materiale și cheltuielile de

spitalizare, rămânând în discuție despăgubirile cuvenite reclamantei pentru

însănătoșire, și daunele morale cuvenite reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 346 A/2006 a

Curții de Apel Alba Iulia a fost admis apelul reclamantelor împotriva sentinței

nr. 673/2006 care a fost schimbată în parte numai sub aspectul daunelor morale acordate

reclamanților, care au fost stabilite la 20.000 lei pentru A.I. și la 50.000

lei pentru A.P. și a cheltuielilor de judecată stabilite la 18.259 lei.

Celelalte dispozițiuni ale sentinței fiind menținute, Curtea a respins ca nefondat

apelul pârâtei, care a fost obligată și la cheltuieli de judecată în apel.

În considerentele deciziei s-a

reținut că reclamantul a rămas în urma accidentului cu o infirmitate de 30% a

acuității auditive și a suferit o puternică traumă psihică, despăgubirile

morale acordate de instanța de fond nereprezentând o reparație echitabilă.

La acordarea daunelor morale fixate

reclamantei s-a avut în vedere suferințele fizice și psihice suportate de

acesta în cele 110 zile de îngrijiri medicale, infirmitatea permanentă de 20%,

prejudiciul estetic și necesitatea compensării frustrărilor impuse de

imposibilitatea participării la viața socială în aceleași condiții ca acelea

dinaintea accidentului.

Celelalte motive de apel ale

reclamanților cât și apelul pârâtei au fost respinse, concluzionându-se că

instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și aplicare a

dispozițiunilor legale.

Prin decizia nr. 3324 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile reclamanților și

al societății pârâte împotriva deciziei nr. 344/2006 a Curții de Apel Alba

Iulia care a fost casată cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a constatat că repararea prejudiciului trebuie să asigure celui vătămat

o acoperire integrală a daunelor suferite, restabilindu-i-se situația

anterioară faptei prejudiciabile iar în cazul în care victima trebuie să depună

un efort suplimentar, este necesar să primească un echivalent al acestui efort la

care a fost obligată prin fapta culpabilă.

S-a apreciat că în speță partea

vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar și în situația în

care ulterior realizează aceleași venituri sau chiar mai mari, dacă se

dovedește ca datorită infirmității este nevoită să facă un efort suplimentar

care în final conduce la accelerarea uzurii fizice și la cheltuieli

suplimentare.

În speță, instanțele au refuzat

reclamantului acordarea unor despăgubiri periodice, cu motivarea că acesta a

realizat după accident venituri sporite, fără a se fi preocupat să stabilească

dacă aceste venituri sunt rodul unui efort suplimentar al reclamantului și nici

dacă infirmitatea reclamantei A.P. este de natură să impună un efort

suplimentar pentru activitatea în gospodărie ori dacă nu cumva aceasta este

nevoită să recurgă la ajutorul altor persoane. În privința daunelor materiale

pentru intervențiile chirurgicale la care reclamanta urmează a fi supusă, s-a

apreciat că probatoriile sunt contradictorii și că instanțele fără nicio

motivație au adoptat punctul de vedere al institutului de medicină legală,

refuzând acordarea despăgubirilor solicitate și lipsind-o astfel de speranța

remedierii prejudiciului estetic, înainte de adâncirea probatoriilor, eventual

prin efectuarea unei expertize de către o comisie medicală, din care să facă

parte și specialiști în chirurgia plastică.

S-a considerat de asemenea că

instanțele fără un suport probator solid au refuzat reclamanților acordarea

despăgubirilor aferente medicației și materialelor sanitare și au respins

petitul privind suma de 8.000 Euro și 1.500 lei reprezentând economii aflate în

casă la momentul producerii incendiului.

După rejudecarea cauzei, Tribunalul

Sibiu, prin sentința civilă nr. 340/2008 a admis în parte acțiunea

reclamanților și a obligat SC E.O.N.G. să plătească reclamantei A.P. contravaloarea

în lei a sumei de 1.200 Euro la data plății efective, reprezentând medicamente,

100.000 lei daune morale și suma de 250 lei lunar despăgubire, începând cu data

hotărârii și până la încetarea stării de incapacitate de a munci.

Aceeași pârâtă a fost obligată să

plătească reclamantului A.I. a 30.000 lei daune morale și suma de 250 lei

lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea

incapacității de a munci de 30%.

Celelalte cereri formulate de

reclamanți au fost respinse, pârâta fiind obligată la plata sumei de 25.141 lei

cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.

Tribunalul a reținut că în minuta

încheiată la 28 august 2003 împreună cu reprezentanții pârâtei și ai A. SA nu

se face referire la existența vreunei sume de bani ce s-ar fi aflat în

locuință, iar la 21 octombrie 2003, reclamantul a încasat despăgubirile,

declarând că nu mai are pretenții decât pentru daunele morale, astfel că au

fost considerate nedovedite pretențiunile privitoare la banii avuți.

Despăgubirile materiale solicitate

au fost acordate, după cum au fost dovedite și s-a reținut ca fiind parțial

întemeiată cererea referitoare la despăgubirile periodice – la nivelul unui

salariu minim stabilit pe economie, pentru angajarea unei persoane care să-i ajute

la muncile necalificate pe care nu le pot efectua ori le efectuează cu

dificultate.

Prin decizia nr. 174 A din 31 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamanții A.I. și A.P.

împotriva sentinței nr. 340 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu – pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării SC E.O.N.G.D. SA la

plata sumei de 8.000 euro în lei la valoarea plății efective și a sumei de

1.500 lei reprezentând banii săi plus suma de 15.000 lei contravaloarea

intervențiilor chirurgicale ale reclamantei A.P.

Menținând celelalte dispozițiuni ale

sentinței, instanța de apel a respins ca nefondat apelul SC E.O.N.G.D. SA pe

care a obligat-o să plătească reclamanților și suma de 5.000 lei cheltuieli de

judecată în recurs.

Instanța de apel având în vedere

recomandările instanței de recurs precum și probele administrate în completare,

a reținut că într-adevăr reclamanții aveau la momentul exploziei economii cash

în casă 1.500 lei și 8.000 Euro, care au fost arși – parte din acestea

destinate restituirii unui împrumut.

S-a apreciat totodată că în

condițiile în care prejudiciul estetic al reclamantului este probat, iar adresa

medicului primar în chirurgie plastică avea suficiente argumente asupra

posibilității ameliorării prejudiciului estetic al reclamantei prin intervenții

chirurgicale seriate, al căror cost a fost apreciat la 10.000 – 15.000 lei,

avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală INM București nu este concludent,

deoarece înlătura orice speranță legitimă a reclamantei de a înlătura sau

diminua prejudiciul estetic.

Instanța de apel a înlăturat

motivele de apel ale societății pârâte referitoare la caracterul exagerat al

daunelor morale acordate reclamanților – considerând că acestea sunt echitabile

și rezonabile în raport de urmările accidentului atât sub aspectul suferințelor

la care au fost supuși cât și a imposibilității de a mai reveni la situația

anterioară, datorită infirmităților estetice și a efortului suplimentar pe care

trebuie să-l depună, de natură a accelera uzura fizică.

Aceleași argumente au stat și la

baza acordării despăgubirilor periodice, instanța înlăturând ca fiind

irelevantă împrejurarea potrivit căreia explozia ar fi fost urmarea unei culpe

levissima și nu a unei fapte ilicite.

Împotriva deciziei nr. 174 A/2008 a

declarat recurs SC E.O.N.G.D. SA motivat în drept potrivit art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

În susținerea recursului societatea

pârâtă afirmă că acordarea sumei de 8.000 Euro și 1.500 lei ca fiind bani arși

este lipsită de temei legal, deoarece nu s-a probat existența lor în imobil,

iar probele administrate în cel de al doilea ciclu procesual nu au confirmat

acest aspect. În aceste condiții societatea a solicitat cenzurarea deciziei nr.

3234/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Probele administrate nu au confirmat

cheltuielile pentru medicamente, pentru materialele sanitare și suma aferentă

intervențiilor chirurgicale plastice pentru reclamanta A.P., acordate de

instanța de trimitere Tribunalul Sibiu. În timp de 5 ani de la accident reclamanta

nu a făcut niciuna din aceste intervenții pentru a putea fi despăgubită, iar

dacă le va efectua ea poate reveni cu o acțiune pentru recuperarea

cheltuielilor.

Mai mult, prin demararea

procedurilor de încheiere a unui act prin care ambele părți renunță la calea de

atac a apelului, se prezumă că sumele acordate de tribunal sunt îndestulătoare.

Recursul se constată a fi în cauză

nul.

Deși pârâta își întemeiază formal

recursul pe dispozițiunile art. 304 pct. 7 și 9 în realitate criticile din

motivarea acestuia vizează greșeli grave de fapt, decurgând dintr-o

interpretare eronată a probelor pe care se întemeiază hotărârea și care formau

obiectul de reglementare al pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. în prezent

abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr.

219/2005.

În raport de motivele de casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. – astfel cum au fost limitate prin O.U.G.

nr. 138/2000 și Legea nr. 219/2005 recursul este o cale extraordinară de atac

prin care se exercită un control de legalitate a hotărârii și nu cale de atac

devolutivă care să permită rejudecarea fondului, de vreme ce niciuna din

ipotezele art. 304 C. proc. civ. nu permite acest lucru.

În speță, motivele de recurs

invocate de societatea pârâtă, se raportează la reaprecierea probelor existente

în dosar, punând astfel în discuție aspectele de netemeinicie a hotărârilor

pronunțate – care însă exced limitele controlului pe care instanța de recurs –

în soluționarea unei căi extraordinare de atac îl poate exercita, față de

prevederile art. 304 C. proc. civ.

Întrucât motivele de recurs

formulate de societatea pârâtă SC E.O.N.G.D. SA nu se încadrează în

dispozițiunile art. 304 pct. 7 și 9 invocate și în nicio altă ipoteză prevăzută

de art. 304 C. proc. civ., care toate pun în discuție problemele de

nelegalitate și nu de netemeinicie a hotărârilor, în cauză urmează a se face

aplicarea art. 306 C. proc. civ. – constatându-se nul recursul declarat de

societatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Constată nul recursul declarat de

pârâta E.O.N.G.D. SA împotriva deciziei nr. 174 A din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

3 februarie 2010

.