ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4842/2005

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2002, pe rolul Judecătoriei Sebeș, reclamantul L.G.D. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați, în solidar, pârâții SC T. SRL Bucuresti, sucursala Târgu Mureș, D.A., G.A., R.V. și V.C. la plata sumei de 400 milioane lei, reprezentând 200 milioane lei daune materiale și 200 milioane lei daune morale, ca urmare a accidentului de muncă suferit de reclamant în data de 26.09.2000. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat la data de 5 octombrie 2000, culpa pentru producerea accidentului aparține pârâților, care nu au semnalizat cu panglici grătarele demontate din planșeu, loc prin care reclamantul a căzut de la o înălțime de cca.

20 m, suferind leziuni corporale ce au necesitat îngrijiri medicale de 55 zile, conform certificatului medico-legal nr. 4012/F/173 din 8 octombrie 2000. De asemenea, reclamantul a mai precizat că daunele materiale constau în cheltuielile ocazionate de internarea și tratamentele medicale, cele de îngrijire ulterioară și cele de alimentare suplimentară, iar acordarea daunelor morale se impune ca urmare a prejudiciului estetic și locomotor suferit, reclamantul rămânând cu o infirmitate permanentă, motiv pentru care îi este foarte greu să se deplaseze. Judecătoria Sebeș, prin sentința civilă nr. 144 din 12 martie 2003, a respins acțiunea, reținând că pârâții au depus la dosar declarația autentificată de B.N.P.

B.O., sub nr. 1431 din 19 iunie 2002, prin care reclamantul a renunțat la dreptul pretins cu privire la despăgubirile materiale și morale solicitate, pierzând astfel posibilitatea de a se mai adresa instanței pentru valorificarea dreptului respectiv. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamantul L.G.D., susținând că, datorită suferințelor cauzate de producerea accidentului, a fost constrâns și a acceptat suma de 5 milioane lei de la pârâta SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, dar cheltuielile necesitate de producerea accidentului au fost mult mai mari decât aceasta sumă minimă încasată. Tribunalul Alba, prin decizia civilă nr. 204 din 21 mai 2003, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând că renunțarea reclamantului la drept a fost rezultatul unei erori materiale, partea revenind asupra acestei manifestări de voință, așa cum reiese din conținutul acțiunii și din motivele de recurs.

Judecătoria Sebeș a reînregistrat dosarul și, rejudecând cauza, a admis în parte acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, împotriva SC P.C. SRL Cluj-Napoca și, prin sentința civila nr. 29 din 16 ianuarie 2004, a obligat în solidar pârâții și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 200 milioane lei cu titlu de daune morale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că din actele dosarului rezultă că, pârâții nu au respectat prevederile legale ce reglementează lucrul la înălțime, ceea ce a condus la producerea accidentului, în cauză fiind întrunite toate condițiile cerute de art. 998-999 C. civ.

și de art. 1000 alin. (3) C. civ., iar cu privire la chemata în garanție, instanța a arătat că aceasta nu a efectuat reclamantului instructajul privind protecția muncii și, mai mult, i-a permis lucrul la înălțime, deși reclamantul nu avea examenul neuro-psihiatric efectuat, acesta prezentând afecțiuni psihice, ce îi interziceau lucrul la înălțime, așa cum rezultă din actele depuse la dosar. Cu privire la cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor materiale, s-a reținut în motivarea sentinței, că aceste daune nu au fost dovedite, reclamantul neproducând probe la dosar în acest sens. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, și V.C.

și chemata în garanție SC P.C. SRL Cluj-Napoca, solicitând desființarea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1697/A din 5 noiembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile, reținând că, din procesul-verbal încheiat la 5 octombrie 2000 rezultă cauzele producerii accidentului, iar persoanele responsabile au fost nominalizate ca fiind pârâții persoane fizice, SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, fiind responsabilă, de asemenea, pentru că a permis reclamantului să execute lucrări la înălțime, unde existau goluri nesemnalizate, ce prezentau pericol de cădere pentru lucrători, iar SC P.C.

SRL Cluj-Napoca este persoana juridică ce avea obligația să înregistreze și să raporteze accidentul de muncă. Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului pârâta SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, și chemata în garanție SC P.C. SRL Cluj-Napoca. Pârâta SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, a apreciat ca netemeinică hotărârea atacată, deoarece instanța de apel a respins ca neconcludentă proba privind efectuarea unui raport de expertiză tehnică în protecția muncii, care ar fi putut să dovedească împrejurările concrete care au determinat producerea accidentului, având în vedere și înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că accidentatului nu i s-a facut instructajul de protecție a muncii la angajare și că acesta era o persoană handicapată neuro psihic, ce nu putea primi aviz de a lucra la înălțime.

În recursul său, chemata în garanție SC P.C. SRL Cluj-Napoca a invocat faptul că : decizia atacată a fost pronunțată fără citarea legală a pârâtului G.A., care a fost citat doar prin afișare la ușa instanței, nu și prin publicitate într-un ziar de circulație națională, obligație dispusă de instanță în sarcina pârâtei SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș; în mod greșit s-au respins excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de chemare în garanție; pe fondul cauzei, din probatoriul administrat rezultă că instructajul de protecția muncii a fost făcut reclamantului anterior producerii accidentului, iar solicitarea reclamantului de a lucra la înălțime a fost făcută de către reprezentanții pârâtei SC T. SRL.

Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente : Motivul de recurs invocat de pârâta SC T. SRL privind neefectuarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică în protecția muncii este neîntemeiat. În acest sens, este de reținut faptul că, din probatoriul administrat în cauză (procesul-vebal din 5 octombrie 2000, ce cuprinde cercetarea privind producerea accidentului și declarațiile de martori) rezultă cauzele producerii accidentului, respectiv, nesemnalizarea golurilor din planșeu și nerespectarea prevederilor legale privind lucrul la înălțime, care este permis numai dacă locul de muncă este amenajat și dotat din punct de vedere tehnic și organizatoric, astfel incât să se prevină caderea de la înălțime a lucrătorilor.

În același proces-verbal s-au stabilit și persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor în vigoare și, implicit, de producerea accidentului, respectiv pârâții SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, D.A., G.A., R.V. și V.C. Aceleași concluzii privind dinamica și cauzele producerii accidentului de muncă se desprind și din declarațiile martorilor oculari, depuse la dosarul cauzei. Față de situația de fapt, ce reiese din probatoriu și care a fost pe deplin stabilită de către instanțe, rezultă că un raport de expertiză tehnică în protecția muncii nu ar fi fost o dovadă pertinentă și concludentă în cauza de față, deoarece această probă nu ar fi putut înlătura culpa pârâților în producerea accidentului, care nu au luat măsurile necesare și legale pentru prevenirea accidentelor de muncă la înălțime.

Astfel, este evident faptul că posibilitatea ca reclamantul să cadă de la înălțime și să se accidenteze la locul de muncă, ar fi fost extrem de mică, dacă nu inexistentă, în situația în care s-ar fi semnalizat cu panglică demontarea grătarelor din planșeu și s-ar fi respectat condițiile și regulile privind lucrul la înălțime. În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de chemata în garanție SC P.C. SRL Cluj-Napoca privind nelegala citare a pârâtului G.A., este de reținut faptul că, în practicaua deciziei nr. 1697 din 5 noiembrie 2004 s-a consemnat că intimatul G.A. a fos citat la ultimul domiciliu și prin afișare la ușa instanței. Așadar, procedura de citare cu această parte a fost legal îndeplinită și raportat la dispozițiile art. 98 C. proc.

civ., potrivit cu care schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar. Cererea de chemare în garanție a SC P.C. SRL Cluj-Napoca a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 60 și urm. C. proc. civ., dupa cum în mod corect au reținut și motivat instanțele de fond și apel, motiv pentru care și această critică adusă de recurentă este nefondată. În fine, neîntemeiate sunt și aspectele invocate în motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, deoarece, din ansamblul probator admnistrat în cauză, rezultă fără echivoc faptul că, SC P.C.

SRL Cluj-Napoca nu a efectuat reclamantului la angajarea în muncă, instructajul de protecția muncii, fișa privind protecția muncii fiind semnată de acesta după producerea accidentului, la spital (conform răspunsului la interogatoriu) și nici nu i s-a efectuat un examen medical complet, care ar fi evidențiat afecțiunea psihică de care suferea reclamantul și care nu îi permitea lucrul la înălțime (conform actelor medicale depuse la dosar). Din considerentele ce preced, reiese că decizia recurată se situează în afara oricăror critici, motiv pentru care recursurile se privesc ca nefondate si urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de de pârâta SC T. SRL București, sucursala Târgu Mureș, și de chemata în garanție SC P.C. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 1697/A din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.