ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3234/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3234/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

2112 din 15 aprilie 2005 la Tribunalul Sibiu și apoi precizată în mod repetat,

(pag.128, 143, 241) reclamanții A.I. și A.P. au solicitat în contradictoriu cu

D.N. SA Târgu Mureș obligarea acestuia la despăgubiri în sumă de 8.000 Euro și

15.000.000 lei distruși plata de despăgubiri periodice de 10.000 lei și

respectiv 15.000 lei, pentru diferențele de venituri între cele anterioare și

cele actuale, 50.000.000 lei contravaloarea medicamentelor în timpul și după

spitalizare, suma de 45.000 RON actualizată, reprezentând contravaloarea

intervențiilor chirurgicale corectoare, 1.500.000.000 lei și respectiv

2.500.000.000 lei - daune morale pentru suferințele fizice și infirmitățile

permanente.

În motivarea acțiunii întemeiată pe

dispozițiunile art. 998, art. 999 și art. 1000 C. civ. reclamanții arată au că

suferit un grav prejudiciu material și moral, urmare a exploziei de gaze

întâmplată la data de 28 iulie 2003, ocazie cu care locuința a fost grav

degradată, au ars importante sume de bani pe care le dețineau în domiciliu. Tot

urmare a exploziei, reclamantul A.I. a suferit o semnificativă diminuare a

auzului, iar soția acestuia A.P. a fost împiedicată să presteze o activitate o

lungă perioadă de timp, fiindu-i afectat aspectul fizic prin arsurile ce i-ai

fost provocate.

Prin sentința nr. 673/2006,

Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea reclamanților A.I. și A.P., pârâta

D.N. SA Târgu Mureș fiind obligată la plata sumei de 8.900 Ron contravaloarea a

două proteze Corus pentru reclamant și suma de 2.000 Ron contravaloarea

daunelor morale pentru acesta. Prin aceeași sentință instanța a acordat

reclamantei A.P. daune morale în sumă de 25.000 Ron și 2.500 Ron cheltuieli de

judecată.

Celelalte capete de acțiune au fost

respinse.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la data de 27 iulie 2003 în locuința reclamanților a avut

loc o explozie datorată infiltrațiilor de gaz-metan. Urmare acesteia,

reclamanta A.P. a suferit arsuri de gradul II-IV pe aproximativ 28% din

suprafața corpului și față iar A.I. a suferit o semnificativă diminuare a

auzului, și totodată locuința reclamanților și bunurile din interior au fost

grav degradate.

La data de 28 august 2003,

reclamantul a încheiat o convenție cu societatea pârâtă care i-a plătit suma de

222.062.893 lei pentru degradarea imobilului, 325.000.000 lei pentru bunurile

din casă și 10.921.000 lei cheltuieli de spitalizare, rămânând de discutat

despăgubirile pentru reclamantă, după însănătoșirea acesteia.

Reclamantul A.I. cu excepția

problemelor de auz s-a reintegrat în muncă, conducând vehicule, recomandarea

medicală fiind în sensul protezării. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că

după accident și în condițiile reducerii activității societății pe care o avea,

profiturile acesteia sunt mai mari decât înainte. Reclamanta a fost însă

spitalizată timp de 110 zile, rămânând cu o infirmitate permanentă de 20%,

constatată prin certificatul medical, în timp ci expertiza efectuată în timpul

procesului a stabilit că aceasta a rămas doar cu o redoare. Aceasta prezintă o

multitudine de pete pe zone mari ale corpului, urmare arsurilor, dintre care

vizibile sunt cele de pe braț. Înainte de accident reclamanta nu a realizat

venituri din muncă iar în prezent este pensionată cu o pensie de 200 Ron pe

lună.

În privința sumelor de 8.000 Euro și

15.000.000 lei pretinse prin acțiune, instanța a concluzionat că reclamanții nu

au reușit să le probeze nici cu veniturile realizate, nici cu acte bancare și

nici cu chitanțe de schimb valutar, în timp ce despăgubirile periodice nu se

justifică, de vreme ce veniturile reclamanților au înregistrat o creștere după

accident- A.I. fiind apt de muncă în calitate de conducător auto, în cadrul

societății ce o administrează.

Instanța nu a acordat despăgubirile

aferente medicamentelor procurate în timpul și după spitalizare, deși la dosar,

există o confirmare a secției de chirurgie plastică, în sensul folosirii unor

materiale sanitare procurate de bolnavi și familiile lor, motivat de faptul că

nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.

În ceea ce

privește daunele morale acordate reclamantului, acestea au fost stabilite la

nivelul prețului mediu necesar producerii a două proteze auditive, necesare

remedierii diminuării permanente și ireversibile a acuității auditive cu 30%.

În raport de situația de fapt, de

reperele legale și probele existente la dosar, cererea reclamantei A.P. de

acordare a daunelor morale a fost apreciată ca fiind întemeiată, pentru

suferința îndurată, pentru afectarea aspectului fizic și inconvenientele de

abilitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia nr. 344/A din 10 noiembrie 2006 a admis apelul reclamanților A.I. și

A.P.

Schimbând în parte sentința,

instanța a majorat cuantumul daunelor morale la 20.000 Ron pentru A.I. și

50.000 Ron pentru reclamanta A.P. precum și a cheltuielilor de judecată la

18.259 Ron.

Menționând celelalte dispozițiuni

ale sentinței, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de SC E.G.

România SA Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe și a obligat-o la 4.180 lei

cheltuieli de judecată în apel către reclamanții apelanți.

La pronunțarea acestei decizii,

instanța de apel a avut în vedere faptul că reclamantul A.I. a rămas în urma

accidentului cu o infirmitate permanentă și ireversibilă constând în reducerea

cu 30% a acuității auditive, care nu-i mai permit efectuarea unor transporturi

internaționale, că a suferit o puternică traumă psihică și că despăgubirile

morale acordate de instanța de fond nu constituie o satisfacție echitabilă.

În modificarea cuantumul daunelor morale

acordate reclamantei A.P., s-a avut în vedere suferințele fizice și psihice

suportate de-a lungul celor 110 zile de îngrijiri medicale, infirmitatea

permanentă de 20%, prejudiciul estetic ca și necesitatea compensării

frustrărilor impuse de imposibilitatea participării la viața socială în

aceleași condiții ca acelea dinaintea accidentului.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată, instanța de apel a avut în vedere în acordarea sumei de 18.259,2 Ron,

actele justificative și dispozițiunile art. 274 C. proc. civ.

Celelalte motive de apel au fost

respinse, concluzionându-se că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a

probelor și aplicare a dispozițiilor legale.

Aceleași considerente au fost avute

în vedere în respingerea apelului declarat de societatea pârâtă, privind

despăgubirile materiale și daunele morale acordate reclamantului A.I.

Împotriva deciziei nr. 344/A/2006 a

Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs reclamanții A.I., A.P. și pârâta

SC E.G. România SA.

În recursul declarat, reclamanții

pretind că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiunilor art. 998-999

C. civ. prin neacordarea tuturor despăgubirilor materiale solicitate și prin

stabilirea unor daune materiale totalmente nesatisfăcătoare, raportat la

consecințele fizice, psihice și estetice ale faptului prejudiciabil.

Astfel recurenții arată că daunele

morale acordate nu sunt în măsura să acopere satisfăcător suferințele,

frustrările pe care le suportă datorită infirmităților permanente și

ireversibile și prejudiciile estetice care o supun pe A.P. unei izolări pe plan

social. Se mai critică de asemenea lipsa de rol activ a instanței în

neacordarea sumei de 8.000 Euro și 1.500Ron- bani pe care recurenții îi aveau

în casă, în vederea restituirii unui împrumut și care au fost arși în urma

exploziei.

Nelegalitatea și netemeinicia

hotărârilor permanente, vizează și neacordarea daunelor materiale privind

intervențiile chirurgicale la care reclamanta A.P. urmează a fi supusă precum

și suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor și

materialelor utilizate în timpul spitalizării și post spitalizare pentru

îngrijirea reclamantei.

În sfârșit hotărârile pronunțate în

cauză sunt criticate și sub aspectul neacordării despăgubirilor solicitate,

deși expertizele medicale atestă infirmitatea reclamanților, iar sporul de

venituri realizate de aceștia nu au legătură cu acordarea despăgubirilor

periodice așa cum greșit se menționează în hotărârile pronunțate.

Societatea E.G. România SA Târgu

Mureș își axează criticile din recurs pe cuantumul exagerat al despăgubirilor

morale și materiale pe care societatea le-a acoperit îndată după explozie și pe

cheltuielile de judecată la a căror plată societatea a fost obligată în apel,

urmare a greșitei aplicări a dispozițiunilor art. 274 C. proc. civ., în loc de

aplicarea art. 276 C. proc. civ., urmare a admiterii parțiale a acțiunii

reclamanților.

Recursurile sunt întemeiate.

Repararea prejudiciului trebuie să

asigure celui vătămat o acoperire integrală a daunelor suferite, restabilindu-se

situația anterioară faptei prejudiciabile (art. 998-999 C. civ.). În cazul în

care victima trebuie să depună un efort suplimentar de muncă, este necesar să

primească un echivalent al acestui efort suplimentar la care a fost obligată

prin fapta culpabilă. Numai astfel se restabilește situația existentă înainte

de săvârșirea faptei, fără a i se impune să suporte indiferent sub ce formă,

consecințele unei activități ilicite, a cărei victimă a fost.

Partea vătămată are dreptul la

despăgubiri corespunzătoare, chiar și în situația în care, ulterior realizează

aceleiași venituri sau chir mai mari, dacă se dovedește că, datorită

infirmității, este nevoită să facă un efort suplimentar, care în final, duce la

accelerarea uzurii fizice și la cheltuieli suplimentare, pentru o alimentație

mai bogată sau medicație adecvată.

În speță, instanțele au refuzat

recurenților reclamanți acordarea despăgubirilor periodice, cu simpla motivație

că societatea administrată de recurentul A.I. a realizat venituri sporite după

accident, ignorând dinamica prețurilor și puterea de cumpărare, față de

perioadele de comparație avute în vedere de expert. De asemeni instanțele nu

s-au preocupat să stabilească dacă acest spor de venituri ale societății este

rodul unui efort suplimentar al reclamantului, cu consecințe în grăbirea

procesului de uzură, după cum nu au stabilit dacă în ceea ce o privește pe

reclamanta A.P., infirmitatea acesteia este de natură a-i impune un efort

suplimentar pentru activitatea desfășurată în gospodărie și la firmă, și dacă

nu cumva aceasta este nevoită să recurgă la ajutorul altor persoane. Numai în

condițiile lămuririi acestor aspecte, prin administrarea unor probatorii

suplimentare, instanța poate stabili îndreptățirea reclamanților la acordarea

unor despăgubiri periodice.

În ceea ce privește daunele

materiale privind intervențiile chirurgicale la care urmează a fi supusă A.P.,

probatoriile sunt contradictorii. Pe de o parte, sunt concluziile medicului

chirurg estetician care atestă necesitatea unor intervenții chirurgicale

asociate prin transplanturi de piele pentru corectarea sechelelor, a căror

costuri sunt estimate la 10.000 – 15.000 Ron, iar pe de altă parte sunt

concluziile Institutului de medicină legală Târgu Mureș (pag.215) care infirmă

posibilitatea efectuării unor tratamente de chirurgie plastică, prin transplant

de țesut, datorită extinderii foarte mari a plăgilor cicatrizate.

Instanțele fără nici o motivație,

adoptă punctul de vedere al Institutului de medicină legală, și refuză

reclamantei A.P. acordarea despăgubirilor solicitate, lipsind-o astfel de

speranța remedierii prejudiciului estetic, înainte de a adânci probatoriile,

eventual prin efectuarea unei expertize de către o comisie medico-legală în a

cărei alcătuire să intre și specialiști în chirurgia plastică.

Instanțele au refuzat reclamanților

acordarea despăgubirilor aferente medicamentației și materialelor sanitare,

procurate în timpul spitalizării și ambulatoriu, fără un suport probator solid,

pe simplul considerent că la dosar nu au fost depuse bonurile de procurare a

acestora, deși la dosar (fila 248) spitalul clinic județean Sibiu Secția

Clinică Chirurgie plastică, atestă procurarea acestor medicamente și materiale

sanitare de către pacientă iar în completare s-a solicitat proba cu martori pe

care instanța de fond a respins-o fără justificare. Și din acest punct de

vedere lipsa de rol activ al instanței este evidentă impunându-se adâncirea

probatoriilor, eventual și cu soluții suplimentare, de la Spitalul Clinic

Județean Sibiu privind cheltuielile estimative cu medicamentele și materialele

sanitare necesare unui bolnav, cu arsuri pe durata de spitalizare a reclamantei

A.P.

Instanțele au respins fără un

probatoriu suficient primul petit al cererii reclamanților privind suma de

8.000 Euro și 1.500 lei pe care aceștia o aveau în casă în momentul

accidentului, pentru restituirea unui împrumut, motivat de faptul că în

procesul verbal de constatare încheiat îndată după accident și cu ocazia

concilierii nu s-a făcut vorbire de existența acestei sume.

Aceste argumente nu sunt suficiente

pentru a refuza reclamanților acordarea acestor despăgubiri, în condițiile în

care chiar instanța de apel confirmă prezentarea pungii cu resturile de bani

arși.

Faptul că nu s-a menționat în

procesul verbal întocmit îndată după accident existența acestor sume, nu

prezintă relevanță în condițiile în care reclamanții erau bulversați de cele

întâmplate iar, A.P. se zbătea între viață și moarte, după cum este irelevantă

și împrejurarea potrivit căreia reclamanții nu au probat proveniența sumelor.

Rămâne însă o certitudine

necontestată de instanțe, că reclamanții au prezentat o pungă cu resturile de

bani arși, ceea ce atestă existența lor în casa reclamanților și necesitatea

acoperirii prejudiciului produs acestora. Rămâne însă stabilit prin adâncirea

probatoriilor suma existentă, aspect în privința căruia chiar recurenții au

solicitat completarea probatoriilor.

Toate aceste aspecte, evidențiază

faptul că instanța de fond și de apel și-au fundamentat soluțiile pe un

material probator incomplet și contradictoriu, ceea ce echivalează cu o

nesoluționare a cauzei pe fondul său.

Pentru aceste considerente în

temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul reclamanților va fi admis, casându-se

decizia și sentința cu trimitere spre rejudecare.

Instanța de trimitere va examina și

criticile privitoare la daunele morale acordate reclamanților, ținând seama de

atingerile care le definesc personalitatea umană, integritatea corporală,

psihicul, posibilitatea de a munci și a trăi la standardele pe care le-au avut

anterior accidentului și cu care au fost obișnuiți.

Din acest punct de vedere, și numai

sub acest aspect, urmează a fi admis și recursul declarat de societatea pârâtă,

reținându-se totodată că despăgubirile acordate de aceasta prin societatea de

asigurări ASIROM au un caracter parțial și nu o pot exonera de acordarea

daunelor morale.

Cât privește cheltuielile de

judecată la care SC E.G. România SA a fost obligată, instanța de trimitere

urmează a se pronunța corespunzător celor dispuse pe fondul cauzei și după

distincțiile pe care art. 274 și art. 276 C. proc. civ. le face.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții

A.I., A.P. și pârâta SC E.G. România SA împotriva deciziei nr. 344/A din 10

noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința civilă

nr. 673 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Sibiu și trimite cauza spre rejudecare

la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.