ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1249/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din 10 martie 2011 în dosarul nr. 4195/122/2010, în baza dispozițiilor art. 160 b alin. (1), (3) raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest și a menținut-o privind pe inculpata apelantă R.S. Pentru a pronunța încheierea, instanța, sesizată cu apelul formulat de sus-numita inculpată împotriva sentinței penale nr. 21 din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Giurgiu, în ce privește starea ei de arest preventiv, analizând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., alături de existența indiciilor temeinice că inculpata a săvârșit fapta, ea a fost condamnată la pedeapsa închisorii de către instanța de fond, a apreciat că temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, impun menținerea stării de arest, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă comisă este mai mare de 4 ani închisoare și există date de a se crede că lăsarea ei în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Împotriva încheierii, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral în ședința publică de judecată, pe considerentul că se impune revocarea măsurii arestării preventive. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) C. proc.

pen., măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere, când se constată că ea a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să o justifice. În cauză, arestarea preventivă a inculpatei a fost legal luată, a fost verificată în temeiul instituit de Codul de procedură penală, iar prin sentința penală nr. 21 din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Giurgiu, inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și de art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege și, de asemenea, cu aplicarea art.320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (text introdus prin Legea nr.202/2010 – judecata în cazul recunoașterii vinovăției, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege). În favoarea inculpatei au fost reținute și circumstanțe atenuante. În ce privește menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat-o, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., impun în continuare privarea de libertate, iar referitor pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatei, acesta derivă din periculozitatea faptelor, acestea fiind dăunătoare pentru colectivitate, au fost comise în concurs real, substanța drog comercializată și introdusă în țară este de mare risc, iar având în vedere și art. 5 paragraful 3 C.E.D.O., cerința interesului public prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpata până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În cauză, nu este depășit termenul rezonabil al arestării preventive, față de inculpată această măsură luându-se la 29 noiembrie 2010. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.S. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4195/122/2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 martie 2011.