ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

ordonanța nr. 320/P/2011 din 2 septembrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii

C.M., T.C.T., C.E., D.E.M. și M.O. de la Înalta Curte de Casație și Justiție

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

publice prev. de art. 248 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249

C. pen.

Pentru a se pronunța această ordonanță sau

reținut următoarele:

Petiționarul a solicitat cercetarea

magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție C.M., T.C.T., C.E.,

D.E.M. și M.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. și neglijență în serviciu prev.

de art. 249 C. pen.

Din conținutul plângerii rezultă că

petiționarul, administrator al SC C.D. SRL este nemulțumit de soluțiile dispuse

de magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție în două dosare:

Dosarul nr. 9626/2009 și Dosarul nr. 10781/63/2007.

Din cercetările premergătoare a rezultat că

reprezentantul petiționarei se află în litigiu cu SC C. SA și alte firme, cu

care își dispută dreptul de proprietate asupra unor spații comerciale situate

în municipiul Craiova, adresându-se instanței pentru a i se stabili dreptul de

proprietate asupra spațiilor respective.

Întrucât din conținutul actelor premergătoare

a rezultat că faptele reclamate în sarcina magistraților de la Înalta Curte de

Casație și Justiție nu există în materialitatea lor, în temeiul art. 10 lit. a)

C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva ordonanței mai sus-menționate

petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția nr. 2573/II-2/2011 din 25

octombrie 2011 a aceleiași unități de parchet a fost respinsă ca neîntemeiată

plângerea, confirmându-se soluția adoptată prin ordonanța nr. 320/P/2011.

Împotriva rezoluției prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații-judecători a formulat plângere

penală la instanță în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. reprezentantul

petiționarei SC C.D. SRL. Acesta, în esență, a pus concluzii de admitere a

plângerii, desființarea ordonanței și rezoluției atacate și începerea urmăririi

penale față de intimați, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de intimații-magistrați este nelegală și netemeinică.

Examinând legalitatea și temeinicia

ordonanței atacate, Înalta Curte reține că plângerea este nefondată.

Din actele premergătoare efectuate în cauză

nu rezultă indicii sau probe în sensul săvârșirii de către intimați a vreunei

infracțiuni cu prilejul soluționării Dosarului nr. 9626/2009, precum și a

Dosarului nr. 10781/63/2007.

Magistrații mai sus-menționați și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale și nu au

cauzat nicio vătămare intereselor legale ale reprezentantului petiționarei.

În ce privește activitatea magistraților,

atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt

investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord

cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de

interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a

atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în

urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte,

aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.

În acest context, nemulțumirile părților

dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să

îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se

obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri

penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.

Răspunderea penală a magistraților poate fi

pusă în discuție, cu referire la infracțiunile reclamate, numai în situațiile

în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut

caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea

intereselor legale ale unei persoane.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau

modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform

dispozițiilor legale, iar în ce privește soluțiile de neîncepere a urmăririi

penale,acestea pot fi cenzurate numai în limitele disp. art. 278-278

1

C. proc. pen.

Instanțele judecătorești, ca și parchetele de

pe lângă acestea, sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în

cauză, cât și textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe

care o consideră corespunzătoare, iar soluțiile pronunțate de acestea nu

echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii

magistraților și, prin urmare, nu pot conduce, prin ele însele, la reținerea

unor infracțiuni de abuz în serviciu.

În consecință, în mod corect s-a reținut atât

de către procurorul care a instrumentat plângerea, cât și de procurorul

ierarhic superior acestuia că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de

lege pentru a putea reține săvârșirea de către magistrați a infracțiunilor

reclamate, astfel încât plângerea petiționarei este nefondată și urmează a fi

respinsă, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. cu

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara SC C.D. SRL împotriva ordonanței nr. 320/P/2011 din 2 septembrie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de 200 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie

2012.