ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC P.A.I. SA București a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâților Biroul Vamal Giurgiu - zona liberă și Autoritatea

Națională a Vămilor la restituirea sumei de 21.803,00 lei, pe

care a fost obligată să o achite la data de 15 iulie 2008 cu titlu de

TVA în vamă, pentru a se autoriza scoaterea din zona liberă Giurgiu a

utilajului „foarfecă presă pentru tăiere fier vechi H.”.

Reclamanta a mai solicitat

instanței să oblige pârâtele la radierea din evidența vamală

a tuturor utilajelor adjudecate prin procesul-verbal de adjudecare din data de 15

decembrie 2005, pentru care a achitat suma de 1.874.250,00 dolari S.U.A. cu

titlu de preț și suma de 299.250 dolari S.U.A. cu titlu de TVA.

De asemenea, reclamanta a solicitat

să se constate faptul că nu se datorează pentru aceste bunuri

și utilaje taxe vamale precum și obligarea pârâtelor la acordarea

„liberului de vamă” pentru toate utilajele menționate în

procesul-verbal de adjudecare din data de 15 decembrie 2005, respectiv pentru

următoarele utilaje și bunuri: macara mobilă M.; banda

harespartatoare și vibrator; macara F., cuptoare de inducție în vid;

instalație de topire electrică sub zgura E.; pompe centrifuge pentru

apă; stație de dedurizare.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat, în esență, că în mod nejustificat acordarea

„liberului de vamă” a fost condiționată de efectuarea unor operații

de import, precum și de plata încă o dată a TVA-ului și a

unor taxe vamale, cu toate că a dovedit cu înscrisuri că toate

utilajele sunt exceptate de la plata taxelor vamale și că TVA-ul a

fost deja achitat.

Pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, cauza nefiind de competența

unei secții de contencios administrativ și fiscal întrucât

privește o obligație de a face și pretenții.

Prin sentința civilă nr. 2491

de la 10 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC P.A.I. SA

București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii îl

reprezintă obligația de a face, iar o astfel de cerere este de drept

comun și nu face obiectul legii speciale, Legea nr. 554/2004, motiv pentru

care a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor și a respins acțiunea

ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta SC

P.A.I. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs se aduc, în

esență, critici sentinței atacate în sensul că

instanța de fond în mod eronat a respins acțiunea sa, urmare a

excepției invocate, fără a arăta care sunt considerentele pentru

care decizia Autorității Naționale a Vămilor de a nu- i

acorda „liber de vamă” nu poate fi cenzurată de o instanță

de contencios administrativ.

Se susține că temeiul

legal al cererii sale îl constituie art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004,

iar prin soluția pronunțată, prima instanță a schimbat

natura și conținutul neîndoielnic al cererii de chemare în

judecată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

incidente, cât și prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciază că acesta este fondat.

Astfel cum rezultă și din

expunerea rezumativă de mai sus cât și din înscrisurile de la dosar,

recurenta-reclamantă a adjudecat, în urma licitației organizate de A.V.A.S.,

prin procesul-verbal de licitație din 15 decembrie 2005, mai multe

mijloace fixe, menționate în cuprinsul acestuia, achitând valoarea

acestora cu TVA.

Necontestat este de părți,

inclusiv prin concluziile în fața instanței de recurs că

recurentei-reclamante nu i se acordă „liber de vamă” pentru bunurile

achiziționate la licitație de către Autoritatea

Națională a Vămilor – Biroul Vamal Giurgiu, deoarece

această autoritate apreciază că incumbă recurentei

obligația de a plăti taxe vamale și TVA pentru acestea, la

intrarea în România.

Prin urmare, atât din motivele de

fapt ale cererii de chemare în judecată, din susținerile

părților în fața instanței, cât și din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei se deduce că în speța de față este

vorba de un refuz, apreciat de recurenta-reclamantă ca fiind nejustificat,

în ceea ce privește acordarea de către autoritatea publică

pârâtă a „liberului de vamă” pentru bunurile menționate în

acțiune.

Este adevărat că în

cauză nu este contestat un act administrativ tipic însă, conform art.

2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ

unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un

drept sau interes legitim.

În consecință, în

cauză fiind vorba de un refuz apreciat ca nejustificat, evident că în

această situație cererea reclamantei este de competența

instanței de contencios administrativ în raport de dispozițiile art. 1

din Legea nr. 554/2004.

Date fiind aceste considerente, în

mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea

recurentei-reclamante este inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 312

alin. (1) teza I, și art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, se vor

analiza toate motivele invocate înaintea instanței a cărei

hotărâre a fost casată, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ.,

urmând a se preciza în concret obiectul cererii de chemare în judecată în

raport de care se va analiza refuzul nejustificat și implicit îndeplinirea

condițiilor pentru acordarea „liberului de vamă”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC P.A.I. SA București împotriva sentinței civile nr. 2491 din 10

iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2010.