ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC P.A.I. SA București a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților Biroul Vamal Giurgiu - zona liberă și Autoritatea Națională a Vămilor la restituirea sumei de 21.803,00 lei, pe care a fost obligată să o achite la data de 15 iulie 2008 cu titlu de TVA în vamă, pentru a se autoriza scoaterea din zona liberă Giurgiu a utilajului „foarfecă presă pentru tăiere fier vechi H.”. Reclamanta a mai solicitat instanței să oblige pârâtele la radierea din evidența vamală a tuturor utilajelor adjudecate prin procesul-verbal de adjudecare din data de 15 decembrie 2005, pentru care a achitat suma de 1.874.250,00 dolari S.U.A.

cu titlu de preț și suma de 299.250 dolari S.U.A. cu titlu de TVA. De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate faptul că nu se datorează pentru aceste bunuri și utilaje taxe vamale precum și obligarea pârâtelor la acordarea „liberului de vamă” pentru toate utilajele menționate în procesul-verbal de adjudecare din data de 15 decembrie 2005, respectiv pentru următoarele utilaje și bunuri: macara mobilă M.; banda harespartatoare și vibrator; macara F., cuptoare de inducție în vid; instalație de topire electrică sub zgura E.; pompe centrifuge pentru apă; stație de dedurizare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în mod nejustificat acordarea „liberului de vamă” a fost condiționată de efectuarea unor operații de import, precum și de plata încă o dată a TVA-ului și a unor taxe vamale, cu toate că a dovedit cu înscrisuri că toate utilajele sunt exceptate de la plata taxelor vamale și că TVA-ul a fost deja achitat.

Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cauza nefiind de competența unei secții de contencios administrativ și fiscal întrucât privește o obligație de a face și pretenții. Prin sentința civilă nr. 2491 de la 10 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC P.A.I. SA București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii îl reprezintă obligația de a face, iar o astfel de cerere este de drept comun și nu face obiectul legii speciale, Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta SC P.A.I. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs se aduc, în esență, critici sentinței atacate în sensul că instanța de fond în mod eronat a respins acțiunea sa, urmare a excepției invocate, fără a arăta care sunt considerentele pentru care decizia Autorității Naționale a Vămilor de a nu- i acorda „liber de vamă” nu poate fi cenzurată de o instanță de contencios administrativ. Se susține că temeiul legal al cererii sale îl constituie art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, iar prin soluția pronunțată, prima instanță a schimbat natura și conținutul neîndoielnic al cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat. Astfel cum rezultă și din expunerea rezumativă de mai sus cât și din înscrisurile de la dosar, recurenta-reclamantă a adjudecat, în urma licitației organizate de A.V.A.S., prin procesul-verbal de licitație din 15 decembrie 2005, mai multe mijloace fixe, menționate în cuprinsul acestuia, achitând valoarea acestora cu TVA. Necontestat este de părți, inclusiv prin concluziile în fața instanței de recurs că recurentei-reclamante nu i se acordă „liber de vamă” pentru bunurile achiziționate la licitație de către Autoritatea Națională a Vămilor – Biroul Vamal Giurgiu, deoarece această autoritate apreciază că incumbă recurentei obligația de a plăti taxe vamale și TVA pentru acestea, la intrarea în România.

Prin urmare, atât din motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, din susținerile părților în fața instanței, cât și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se deduce că în speța de față este vorba de un refuz, apreciat de recurenta-reclamantă ca fiind nejustificat, în ceea ce privește acordarea de către autoritatea publică pârâtă a „liberului de vamă” pentru bunurile menționate în acțiune. Este adevărat că în cauză nu este contestat un act administrativ tipic însă, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. În consecință, în cauză fiind vorba de un refuz apreciat ca nejustificat, evident că în această situație cererea reclamantei este de competența instanței de contencios administrativ în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Date fiind aceste considerente, în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea recurentei-reclamante este inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, și art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, se vor analiza toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., urmând a se preciza în concret obiectul cererii de chemare în judecată în raport de care se va analiza refuzul nejustificat și implicit îndeplinirea condițiilor pentru acordarea „liberului de vamă”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P.A.I. SA București împotriva sentinței civile nr. 2491 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.