ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2011

Asupra contestației în anulare ,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 329 din 28 iunie 2010,

Curtea de Apel Craiova, s

ecția contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 965/2002 și a H.C.L. nr. 147/1999

și nr. 173/2001 emise de CM. Craiova, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta SC M.

SA, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea

instanței

competente.

Prin Decizia nr. 5659 din 16 decembrie 2010,

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins recursul

declarat de SC M.

SA împotriva sentinței nr. 329 din 28 iunie 2010 a

Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a

reținut, în esență că potrivit jurisprudenței sale în această materie,

apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 care permit

repunerea în discuție, în mod repetat

și

fără limită de timp, a legalității oricărui act administrativ cu caracter

individual,

indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile

fundamentale ale Convenției Europene a

Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum și

prevederile Cartei Drepturilor

Fundamentale

ale Uniunii Europene referitoare la principiul securității

raporturilor

juridice și contravin jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a

Curții de Justiție de la Luxemburg exprimată în situații juridice similare.

S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate

că, așa cum corect a reținut și prima instanță, în speță, actele administrative

atacate, respectiv,

H.G. nr.

965/2002, H.C.L. nr. 147/1999 și nr. 173/2001 sunt emise anterior

intrării

în vigoare a Legii nr. 554/2004, astfel că nu pot forma obiect al

cenzurii instanței de contencios administrativ în

temeiul acestei legi.

Împotriva Deciziei nr. 5659 din 16 decembrie 2010

a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare SC M. SA.

În motivarea contestației în anulare se arată, în

esență, că instanța de recurs, în mod greșit, a respins cererea de amânare

formulată în cauză de

recurenta-reclamantă

SC M. SA Craiova, cu motivarea că , în raport

de data primirii citației recurenta avea posibilitatea să-și angajeze

apărător,

având în vedere că la dosarul cauzei fuseseră depuse dovezi

medicale

privind imposibilitatea de

prezentare a consilierului juridic care reprezenta

societatea.

Prin urmare,

în opinia contestatoarei, judecare cauzei, deși era

formulată în cauză o cerere de amânare pentru lipsă de apărare,

constituie o

eroare materială evidentă.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând

motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia atacată și

dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge contestația în

anulare ca nefondată, pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac, de retractare,

iar motivele

pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute

de

art. 317-318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac, ce poate fi

exercitată numai

în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Reglementând contestația în anulare specială, art.

318 C. proc. civ.

prevede că

hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această

cale extraordinară de atac când dezlegarea dată

este rezultatul unei erori

materiale

sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare

sau de casare.

Motivele

contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și

limitativ prevăzute de lege, iar textul care o

reglementează este de strictă

interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile

materiale cu caracter

procedural, care să fi condus la pronunțarea unei

soluții eronate, erori

comise prin

confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele

formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată,

deși era atașată dovada achitării taxei de timbru,

greșita respingere a unui

recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

Noțiunea de „greșeală materială" folosită de

legiuitor în art. 318 C. proc. civ.

nu trebuie interpretată altfel decât

în sensul textului legal.

In cauza de față, contestatoarea nici nu

precizează exact care ar fi

greșeala

materială și se referă la faptul că respingerea cererii de amânare a

cauzei

constituie o eroare materială.

Înalta Curte concluzionează că aspectele invocate

de contestator în

sprijinul incidenței prevăzută de art. 318 C. proc.

civ. nu sunt

relevante, nefiind raportate

la dispozițiile legale care reglementează această

cale de atac, motiv pentru care, în baza art. 320

C. proc. civ., va

respinge prezenta contestație în anulare ca

inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de SC M. SA împotriva Deciziei nr. 5659 din 16

decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.