ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3953/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Muscel, județ Argeș, sub nr. 4086/205 din 03septembrie 2010, reclamantele M.C. și T.M. au chemat în judecată pe pârâții C.P., C.V., H.I., C.A., C.G. și C.N.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 103123 din 18 februarie 1998 și asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 5367 eliberate pe numele defunctului C.I.G., autorul lor comun; să se constate deschisă succesiunea defunctului C.N., stabilind moștenitorii, masa succesorală și să se dispună partajul asupra acesteia; să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului casă de locuit proprietatea reclamantei T.M.

și a defunctului C.N. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că este fiica, respectiv prima soție a defunctului C.N., decedat la 8 aprilie 2009, cu ultim domiciliu în comuna Ribița, județul Hunedoara, C.N., alături de C.V. și N.N., sunt moștenitorii defunctului C.I.G. și în această calitate sunt coindivizari asupra terenurilor ce au făcut obiectul titlurilor de proprietate enunțate anterior . Prin sentința civilă nr. 2073 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamante în favoarea Judecătoriei Brad, cu motivarea că art. 14 alin. (2) C. proc. civ.

instituie o competență teritorială exclusivă ,respectiv aceea a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, că,în ce privește noțiunea de „ultim domiciliu al defunctului" interesează situația concretă, respectiv ultima locuință efectivă a lui de cujus, nu eventualul domiciliu care era înscris în actul de identitate al acestuia; s-a mai reținut că locul decesului numitului C.N. a fost în comuna Ribița, județ Hunedoara, că din adresa nr. 772 din 01 noiembrie 2010 emisă de Primăria comunei Ribița rezultă că ultimul domiciliu efectiv al defunctului a fost pe raza satului Dumbrava de Sus, comuna Ribița, județ Hunedoara. Totodată, s-a mai menționat că instanța nu poate reține în cauză incidența dispozițiilor art. 13 C. proc.

civ., al căror efect este înlăturat de dispozițiile imperative ale art. 14 C. proc. civ. Pe rolul Judecătoriei Brad s-a format dosarul nr. 4086/205/2010, urmare a declinării competenței de către Judecătoria Câmpulung Muscel. Instanța a admis excepția necompetenței teritoriale în baza art. 137 raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Câmpulung, reținând următoarele: reclamantele au arătat că au investit instanța, respectiv Judecătoria Câmpulung cu o cerere de ieșire din indiviziune asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 470l9 din 03 iunie 1994,eliberat pe numele lui C.G., arătând că, numitul C.G. a fost tatăl defunctului C.N., care a fost tatăl reclamantei M.C.

și soțul reclamantei T.M., că, în primul rând, este necesar a se stabili cota cuvenită lui C.N. din succesiunea tatălui său C.G.; s-a arătat că, raportat la primul capăt de cerere, de ieșire din indiviziune cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 470 din 03 iunie 1994, competența de soluționare aparține Judecătoriei Câmpulung, ceea ce atrage competența acesteia de soluționare asupra întregii cauze. Simpla împrejurare că numitul C.N. s-a aflat în localitatea Dumbrava de Sus județ Hunedoara la data decesului (sau chiar faptul că ar fi locuit o scurtă perioadă de timp aici, în condițiile în care nu s-a dovedit în cauză că acesta ar fi avut nici măcar reședința, în sensul art. 29-30 din O.U.G.

nr. 97/2005 cu modificările și completările ulterioare, în localitatea Dumbrava de Sus) nu poate prezenta relevanță în stabilirea Judecătoriei Brad ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Având în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că ne aflăm în prezența unui conflict negativ de competență, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ. și anume: există două instanțe care și-au declinat competența de soluționare, cele două declinări sunt reciproce, cel puțin una din cele două instanțe este competentă să judece cauza respectivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria Câmpulung este competentă să soluționeze prezenta cauză pentru considerentele ce succede: Primul capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamante îl constituie ieșirea din indiviziune cu privire la mai multe bunuri imobile - terenuri și construcții, capăt de cerere care atrage competența teritorială de soluționare în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Conform art. 14 C. proc. civ. Din copia certificatului de deces al defunctului C.N. că acesta a avut ultimul domiciliu în comuna Lerești, județ Argeș, iar sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale emisă de către Consiliul Local al comunei Lerești, cuprindea într-adevăr mențiunea că ultimul domiciliu al defunctului a fost pe raza localității Dumbrava de Sus, județ Hunedoara, a fost ulterior corectată, sub semnătură și ștampilă, ultimul domiciliu fiind trecut în comuna Lerești, județ Argeș.

Regula care rezultă din art. 14 C. proc. civ. si art. 68 din Legea 36/1995 este aceea ca succesiunea de deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Potrivit art. 13 din Decretul 31/1954 "domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornica sau principala ". Cererile privind moștenirea precum și cele privind pretențiile pe care le-ar avea moștenitorii unul împotriva altuia se judecă de instanța de la ultimul domiciliu al defunctului. Obiectul principal al acțiunii deduse judecății îl constituie ieșirea din indiviziune cu privire la mai multe bunuri imobile, operând în această situație dispozițiile art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii urmând a fi soluționate de instanța competentă să judece cererea principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.