ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3953/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Muscel, județ Argeș, sub nr.

4086/205 din 03septembrie 2010, reclamantele M.C. și T.M. au chemat în judecată

pe pârâții C.P., C.V., H.I., C.A., C.G. și C.N.C., solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenurilor

înscrise în titlul de proprietate nr. 103123 din 18 februarie 1998 și asupra

terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 5367 eliberate pe numele

defunctului C.I.G., autorul lor comun; să se constate deschisă succesiunea

defunctului C.N., stabilind moștenitorii, masa succesorală și să se dispună

partajul asupra acesteia; să se dispună ieșirea din indiviziune asupra

imobilului casă de locuit proprietatea reclamantei T.M. și a defunctului C.N.

În

motivarea acțiunii reclamantele au arătat că este fiica, respectiv prima soție

a defunctului C.N., decedat la 8 aprilie 2009, cu ultim domiciliu în comuna

Ribița, județul Hunedoara, C.N., alături de C.V. și N.N., sunt moștenitorii

defunctului C.I.G. și în această calitate sunt coindivizari asupra terenurilor

ce au făcut obiectul titlurilor de proprietate enunțate anterior .

Prin

sentința civilă nr. 2073 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria

Câmpulung s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile

formulate de reclamante în favoarea Judecătoriei Brad, cu motivarea că art. 14 alin.

(2) C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă ,respectiv aceea

a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, că,în ce privește noțiunea

de „ultim domiciliu al defunctului" interesează situația concretă, respectiv

ultima locuință efectivă a lui de cujus, nu eventualul domiciliu care era

înscris în actul de identitate al acestuia; s-a mai reținut că locul decesului

numitului C.N. a fost în comuna Ribița, județ Hunedoara, că din adresa nr. 772

din 01 noiembrie 2010 emisă de Primăria comunei Ribița rezultă că ultimul

domiciliu efectiv al defunctului a fost pe raza satului Dumbrava de Sus, comuna

Ribița, județ Hunedoara.

Totodată, s-a mai menționat că instanța nu poate

reține în cauză incidența dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., al căror efect

este înlăturat de dispozițiile imperative ale art. 14 C. proc. civ.

Pe rolul Judecătoriei Brad s-a format dosarul nr. 4086/205/2010,

urmare a declinării competenței de către Judecătoria Câmpulung Muscel.

Instanța a admis excepția necompetenței teritoriale în

baza art. 137 raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și a declinat

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Câmpulung, reținând

următoarele: reclamantele au arătat că au investit instanța, respectiv

Judecătoria Câmpulung cu o cerere de ieșire din indiviziune asupra terenurilor

înscrise în titlul de proprietate nr. 470l9 din 03 iunie 1994,eliberat pe

numele lui C.G., arătând că, numitul C.G. a fost tatăl defunctului C.N., care a

fost tatăl reclamantei M.C. și soțul reclamantei T.M., că, în primul rând, este

necesar a se stabili cota cuvenită lui C.N. din succesiunea tatălui său C.G.;

s-a arătat că, raportat la primul capăt de cerere, de ieșire din indiviziune cu

privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 470 din 03 iunie 1994,

competența de soluționare aparține Judecătoriei Câmpulung, ceea ce atrage

competența acesteia de soluționare asupra întregii cauze.

Simpla împrejurare că numitul C.N. s-a aflat în

localitatea Dumbrava de Sus județ Hunedoara la data decesului (sau chiar faptul

că ar fi locuit o scurtă perioadă de timp aici, în condițiile în care nu s-a

dovedit în cauză că acesta ar fi avut nici măcar reședința, în sensul art.

29-30 din O.U.G. nr. 97/2005 cu modificările și completările ulterioare, în

localitatea Dumbrava de Sus) nu poate prezenta relevanță în stabilirea

Judecătoriei Brad ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență

între cele două instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost

sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Având

în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție a constatat că ne aflăm în prezența unui conflict negativ de

competență, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ. și

anume: există două instanțe care și-au declinat competența de soluționare, cele

două declinări sunt reciproce, cel puțin una din cele două instanțe este

competentă să judece cauza respectivă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria

Câmpulung este competentă să soluționeze prezenta cauză pentru considerentele

ce succede:

Primul

capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamante îl constituie ieșirea din

indiviziune cu privire la mai multe bunuri imobile - terenuri și construcții,

capăt de cerere care atrage competența teritorială de soluționare în favoarea

Judecătoriei Câmpulung. Conform art. 14 C. proc. civ. Din copia certificatului

de deces al defunctului C.N. că acesta a avut ultimul domiciliu în comuna

Lerești, județ Argeș, iar sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale

emisă de către Consiliul Local al comunei Lerești, cuprindea într-adevăr

mențiunea că ultimul domiciliu al defunctului a fost pe raza localității

Dumbrava de Sus, județ Hunedoara, a fost ulterior corectată, sub semnătură și

ștampilă, ultimul domiciliu fiind trecut în comuna Lerești, județ Argeș.

Regula

care rezultă din art. 14 C. proc. civ. si art. 68 din Legea 36/1995 este aceea

ca succesiunea de deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Potrivit art.

13 din Decretul 31/1954 "domiciliul unei persoane fizice este acolo unde

ea își are locuința statornica sau principala ".

Cererile

privind moștenirea precum și cele privind pretențiile pe care le-ar avea

moștenitorii unul împotriva altuia se judecă de instanța de la ultimul

domiciliu al defunctului.

Obiectul

principal al acțiunii deduse judecății îl constituie ieșirea din indiviziune cu

privire la mai multe bunuri imobile, operând în această situație dispozițiile

art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii urmând a fi soluționate de instanța

competentă să judece cererea principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.