ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5684/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub

nr. 17041/280/2011 la data de 6 septembrie 2011 reclamantui I.N. a chemat în judecată

pe pârâții I.G.I., B.E. și D.M., solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța

să dispună ieșirea lor din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului

B.I.; totodată, s-a solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului lor,

să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele succesorale ale moștenitorilor

și lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea și atribuirea loturilor

corespunzătoare cotelor succesorale ale părților; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că autorul comun al părților

a decedat la data de 8 februarie 1984, astfel cum reiese din copia certificatului

de deces, acesta având ultim domiciliu în G., str. N.T., Jud. Dâmbovița; succesorii

acestuia sunt reclamantul și pârâții.

S-a mai învederat că de pe urma defuntului au rămas următoarele

bunuri suucesorale: 3.135 m.p. teren arabil situate în extravilanul com. M., jud.

Argeș; 3.692 m.p. teren în intravilanul aceleiași comune din jud. Argeș și 1.812

m.p. fânețe, pe raza aceleiași commune.

În drept au fost invocate prevederile art. 669 și urm. C.

civ., art. 728 C. civ., art. 673

1

și urm, art. 111și art. 274 și C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 11485 din 29 noiembrie 2011, Judecătoria

Pitești, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea

cauzei în favoarea Judecătoriei G., jud. Dâmbovița.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut din copia

certificatului de deces al autorului părților că acesta a avut ultimul domiciliu

pe raza localității G., jud. Dâmbovița și, în consecință, în temeiul art. 14

pct. 2 corob. cu art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ. s-a procedat

la declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei G.

Pricina a fost înregistrată pe raza acestei instanțe la data

de 10 ianuarie 2012, iar Judecătoria G., prin sentința civilă nr. 1015 din 30

martie 2012, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflict

negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria G. a reținut că prin cererea

de chemare în judecată reclamantul solicit ieșirea din indiviziune asupra terenului

în suprafață totală de 8.639 m.p. pentru care s-a emis titlul de proprietate

din 5 iulie 2002 de Comisia Județeană Argeș de Stabilre a Dreptului de Proprietate

asupra Terenurilor.

Or, având în vedere că autorul părților a decedat la data de

8 februarie 1984, instanța apreciat că numai dintr-o eroare materială titlul de

proprietate menționat a fost emis în anul 2002 pe numele defunctului, pe când reclamantul

și pârâții au fost menționați în calitate de autori decedați.

Totodată, Judecătoria G., a reținut că potrivit art. 8 alin.

(3) corob. cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 pentru încetarea stării de

coproprietate între moștenitorii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate

la cerere, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, însă simplul fapt că izvorul

proprietății comune îl constituie moștenirea, instanța a apreciat că acesta nu atrage

incidența art. 14 C. proc. civ., întrucât obiectul cauzei nu îl constituie pretențiile

reciproce ale moștenitorilor în legătură cu patrimoniul succesoral, ci încetarea

stării de coproprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate.

Ca atare, s-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale

de soluționare a pricinii în primă instanță, sunt incidente dispozițiile art. 13

C. proc. civ., competență ce revine instanței în circumscripția căreia se află imobilele,

respectiv, Judecătoriei Pitești.

Competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei

G. în aplicarea dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ. corob. cu art. 13

alin. (3) din Legea nr. 18/19991, potrivit celor ce succed.

Pricina de față, chiar dacă are ca scop final ieșirea din indiviziune

a reclamantului și pârâților cu privire la terenurile ce au fost reconstituite de

pe urma autorului lor comun prin titlul de proprietate din 5 iulie 2004 emis de

Comisia județeană Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor,

are drept capăt principal de cerere dezbaterea succesiunii defunctului B.I. (autorul

comun al părților), concretizat în petitul privind solicitarea de stabilire a calității

de moștenitori și a cotelor succesorale ce li se cuvin în această calitate.

Ca atare, ieșirea din indiviziune este un capăt de cerere accesoriu,

întrucât acesta nu poate fi soluționat decât după realizarea dezbaterii succesorale

judiciare a defunctului B.I., respectiv, a cererii principale.

Împrejurarea că în procedura Legii nr. 18/1991 a avut loc o verificare

a calității de moștenitori a reclamantului și pârâților, procedură soldată cu emiterea

titlului de proprietate, nu lipsește de conținut capătul principal de cerere din

pricina de față, ci constituie o premisă a cauzei ce trebuie confirmată de instanță;

pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor

defunctului s-a realizat în mod indiviz (fără a se cunoaște și stabili cota succesorală

a fiecăruia, ceea ce, în contextul drepturilor reconstituite în baza Legii 18/1991,

coincide cu cota din dreptul de proprietate), iar lichidarea stării de indiviziune

dintre ei se realizează potrivit dreptului comun, astfel cum și legea specială dispune

– art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991; or, calea dreptului comun privește tocmai

dezbaterea suucesorală, finalitate ce se poate realiza fie pe cale notarială, fie

pe cale judiciară, cea din urmă fiind opțiunea reclamantului, după eșuarea inițiativei

în fața autorității notariale, astfel cum acesta susține în motivarea cererii de

chemare în judecată.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că în cauză, pentru

stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, norma operantă este

cea prevăzută de art. 14 pct. 2 C. proc. civ., competență exclusivă, de ordine publică,

stabilită print-o normă imperativă; în speță, o atare competență revine instanței

sesizate de reclamant, anume, Judecătoriei Pitești, ca instanță în raza căreia defunctul

și-a avut ultimul domiciliu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012.