ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5684/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 17041/280/2011 la data de 6 septembrie 2011 reclamantui I.N. a chemat în judecată pe pârâții I.G.I., B.E. și D.M., solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună ieșirea lor din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului B.I.; totodată, s-a solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului lor, să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele succesorale ale moștenitorilor și lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea și atribuirea loturilor corespunzătoare cotelor succesorale ale părților; cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că autorul comun al părților a decedat la data de 8 februarie 1984, astfel cum reiese din copia certificatului de deces, acesta având ultim domiciliu în G., str. N.T., Jud. Dâmbovița; succesorii acestuia sunt reclamantul și pârâții.

S-a mai învederat că de pe urma defuntului au rămas următoarele bunuri suucesorale: 3.135 m.p. teren arabil situate în extravilanul com. M., jud. Argeș; 3.692 m.p. teren în intravilanul aceleiași comune din jud. Argeș și 1.812 m.p. fânețe, pe raza aceleiași commune. În drept au fost invocate prevederile art. 669 și urm. C. civ., art. 728 C. civ., art. 673 1 și urm, art. 111și art. 274 și C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 11485 din 29 noiembrie 2011, Judecătoria Pitești, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei G., jud. Dâmbovița. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut din copia certificatului de deces al autorului părților că acesta a avut ultimul domiciliu pe raza localității G., jud. Dâmbovița și, în consecință, în temeiul art. 14 pct. 2 corob.

cu art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ. s-a procedat la declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei G. Pricina a fost înregistrată pe raza acestei instanțe la data de 10 ianuarie 2012, iar Judecătoria G., prin sentința civilă nr. 1015 din 30 martie 2012, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria G. a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicit ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață totală de 8.639 m.p.

pentru care s-a emis titlul de proprietate din 5 iulie 2002 de Comisia Județeană Argeș de Stabilre a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. Or, având în vedere că autorul părților a decedat la data de 8 februarie 1984, instanța apreciat că numai dintr-o eroare materială titlul de proprietate menționat a fost emis în anul 2002 pe numele defunctului, pe când reclamantul și pârâții au fost menționați în calitate de autori decedați. Totodată, Judecătoria G., a reținut că potrivit art. 8 alin. (3) corob. cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 pentru încetarea stării de coproprietate între moștenitorii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la cerere, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, însă simplul fapt că izvorul proprietății comune îl constituie moștenirea, instanța a apreciat că acesta nu atrage incidența art. 14 C. proc.

civ., întrucât obiectul cauzei nu îl constituie pretențiile reciproce ale moștenitorilor în legătură cu patrimoniul succesoral, ci încetarea stării de coproprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate. Ca atare, s-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a pricinii în primă instanță, sunt incidente dispozițiile art. 13 C. proc. civ., competență ce revine instanței în circumscripția căreia se află imobilele, respectiv, Judecătoriei Pitești. Competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei G. în aplicarea dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ. corob. cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/19991, potrivit celor ce succed.

Pricina de față, chiar dacă are ca scop final ieșirea din indiviziune a reclamantului și pârâților cu privire la terenurile ce au fost reconstituite de pe urma autorului lor comun prin titlul de proprietate din 5 iulie 2004 emis de Comisia județeană Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, are drept capăt principal de cerere dezbaterea succesiunii defunctului B.I. (autorul comun al părților), concretizat în petitul privind solicitarea de stabilire a calității de moștenitori și a cotelor succesorale ce li se cuvin în această calitate. Ca atare, ieșirea din indiviziune este un capăt de cerere accesoriu, întrucât acesta nu poate fi soluționat decât după realizarea dezbaterii succesorale judiciare a defunctului B.I., respectiv, a cererii principale.

Împrejurarea că în procedura Legii nr. 18/1991 a avut loc o verificare a calității de moștenitori a reclamantului și pârâților, procedură soldată cu emiterea titlului de proprietate, nu lipsește de conținut capătul principal de cerere din pricina de față, ci constituie o premisă a cauzei ce trebuie confirmată de instanță; pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului s-a realizat în mod indiviz (fără a se cunoaște și stabili cota succesorală a fiecăruia, ceea ce, în contextul drepturilor reconstituite în baza Legii 18/1991, coincide cu cota din dreptul de proprietate), iar lichidarea stării de indiviziune dintre ei se realizează potrivit dreptului comun, astfel cum și legea specială dispune – art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991; or, calea dreptului comun privește tocmai dezbaterea suucesorală, finalitate ce se poate realiza fie pe cale notarială, fie pe cale judiciară, cea din urmă fiind opțiunea reclamantului, după eșuarea inițiativei în fața autorității notariale, astfel cum acesta susține în motivarea cererii de chemare în judecată.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că în cauză, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, norma operantă este cea prevăzută de art. 14 pct. 2 C. proc. civ., competență exclusivă, de ordine publică, stabilită print-o normă imperativă; în speță, o atare competență revine instanței sesizate de reclamant, anume, Judecătoriei Pitești, ca instanță în raza căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012.