ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1886/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 1287 din 25 aprilie 2012, Tribunalul Argeș, secția civilă,

a respins, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanții C.D.F. și C.G.M. împotriva sentinței civile nr. 11940

din 12 decembrie 2011 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr.

8982/280/2011, intimați fiind pârâții B.M., B.C. și O.C.P.L Argeș.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel reclamanții C.D.F. și C.G.M.

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinarea formulată în cauză,

pârâții au solicitat respingerea

recursului ca inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 70 din 19

septembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

a respins, ca inadmisibil, apelul,

reținând că decizia civilă nr. 1287 din 25 aprilie 2012 pronunțată de

Tribunalul Argeș în recurs împotriva sentinței civile nr. 11940 din 12 decembrie

2011 este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel

încât nu poate fi atacată cu apel, potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, neîncadrat în drept, reclamanții C.D.F., C.G.M.,

arătând că în mod greșit, decizia

atacată menține hotărârea de primă instanță, soluție ce se impune a fi

schimbată.

Mai arată că, cei 4 moștenitori ai

defunctului F.M.D. (C.M., D.E., F.G., C.F.) au devenit proprietari pentru

suprafața de teren ce i-a revenit fiecăruia în urma operațiunii de partaj.

Recurenții-reclamanți mai arată că F.G.

a vândut lui B.C., prin contractul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2004,

suprafața de 450 mp, fără a face însă măsurători cadastrale. La o perioadă de 3

ani de la încheierea acestui act, B.C. a procedat la efectuarea unor măsuri

cadastrale, dar nu pe terenul primit în proprietate de F.G. în baza Legii nr.

18/1991, situat în parcela nr. X1, ci pe o altă suprafață de teren, situată în

parcela nr. X2, revendicată de reclamanți conform Legii nr. 247/2005. în

prezent, B.C. somează pe reclamanți să-i predea un teren ce nu-i aparține,

situație ce se impune a fi analizată de către instanța de recurs, în raport și

de probatoriile deja administrate în cauză.

Recursul este inadmisibil, pentru

argumentele ce succed:

Căile de atac reprezintă mijloace sau

remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a

respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de

atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt

supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea

s-a soluționat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale

anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă

acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, decizia civilă nr. 70 din 19

septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești împotriva căreia reclamanții C.D.F. și

C.G.M. au declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a

constatat inadmisibil recursul formulat de aceștia împotriva sentinței civile

nr. 1287 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Argeș (la rândul ei irevocabilă)

fiind, deci, o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă a fi obiectul unei asemenea

căi de atac.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanții C.D.F. și C.G.M. împotriva deciziei nr. 70 din 19

septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

3 aprilie 2013.