ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 511 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 45683/3/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 406 din 03 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 31432/3/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 827 din 03 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuientul C.M.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 03 iunie 2011, petentul C.M.M.

a solicitat ca revizuirea sentinței penale nr. 406 din 3 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 31432/3/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 827 din 03 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de faptul că situația din rechizitoriu nu este fundamentată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, s-au aplicat pedepse greșit individualizate, hotărârea de condamnare este contrară legii, judecătorii au comis o eroare gravă de fapt, nu s-au respectat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) raportat la art. 74 lit. a) și c) C. pen., nu s-au respectat dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului.

În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei referatul nr. 574/III-6/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, copia sentinței penale nr. 406 din 03 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu mențiunea rămânerii definitive.

În vederea soluționării cauzei au fost atașate la dosarul cauzei: Dosarul nr. 31432/3/2009 al Tribunalului București, secția a II-a penală; Dosarul nr. 31432/3/2009 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 31432/3/2009 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 9775/2/2009 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 8791/2/2009 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 4470/2/2010 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 7711/2/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală; Dosarul nr. 1446/2/2010 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 1172/2/2010 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 11898/2/2009 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 10652/2/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală; Dosarul nr. 31432/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție; Dosarul de urmărire penală nr. 1051/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 406 din 3 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. 31432/3/2009, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații P.M. și C.M. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin. (2) 1 lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și respectiv art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin. (2) 1 lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt, ca nefondată. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, invocată de instanță din oficiu din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și alin. (2) 1 lit. a), c și alin. (3) C. pen.

cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.M.M. și respectiv art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.M. și respectiv din art. 26 C. pen. raportat la art. 211alin. (2) lit. a), b) alin. (2) 1 lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul P.M. în două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și alin. (2) 1 lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.M.M. și art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul Avram Mihai și respectiv două infracțiuni de complicitate la tâlhărie prev. art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin. (2) 1 lit. a), c) și alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul P.M. În temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin. (2) 1 lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.M., zis „S.” la pedeapsa de 15 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prav. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen.

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 106 din 21 februarie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 273 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, astfel că în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa de 15 ani și 8 luni închisoare. În fapt, s-a reținut în ceea ce-l privește pe revizuient că, în noaptea de 04/ 05 aprilie 2009 împreună cu ceilalți patru inculpați, fiind mascat, a pătruns în incinta Institutului de Geriatrie „A.A.” situat pe Calea București unde au fost agresate părțile vătămate și a fost sustrasă suma de 328.290 lei prin spargerea ATM - ului.

Analizând cererea de revizuire formulată, tribunalul a constatat că este inadmisibilă întrucât motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Revizuientul nu a invocat elemente de fapt noi, ci a solicitat reanalizarea aceleiași situații de fapt, pe baza acelorași probatorii ce au fost avute în vedere de instanță care s-a pronunțat anterior, nefiind astfel posibil ca, pe calea revizuirii să se readministreze și reaprecieze probatoriul din cauza în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, aceste motive putând fi invocate în căile de atac ordinare, lucru care de altfel, s-a și întâmplat, fiind însă respinse de instanțele de control judiciar.

Pentru existența cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele și împrejurările învederate în cerere – deci faptele probatorii – să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul C.M.M. care a arătat că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, în condițiile în care alți coinculpați au primit pedepse mult mai mici. A mai arătat revizuientul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, acesta solicitând o serie de probe în apărare, ce i-au fost respinse.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se constate că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și pe cale de consecință să se dispună rejudecarea cauzei întrucât pedeapsa aplicată este mult prea mare, în raport de împrejurarea că el doar a recunoscut o faptă pe care a comis-o fratele său. Prin decizia penală nr. 254/ A din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.M.M. împotriva sentinței penale nr. 511 din 30 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul C.M.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei întrucât ceilalți coinculpați au primit pedepse mai mici.

A invocat și dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în sensul că instanța nu a cunoscut aspecte noi la data soluționării cauzei. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În sensul prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „fapte sau împrejurări” noi, în acest caz, ar fi fost aspecte apărute ulterior soluționării cauzei prin hotărârea de condamnare, a căror revizuire se cere. Or, motivele invocate de revizuient nu au fost necunoscute instanțelor în cursul procesului penal, finalizat cu condamnarea revizuientului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanțele au apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Așa încât, recurentul revizuient reia aspecte care au mai fost invocate în cursul procesului penal, fiind cunoscute și verificate de instanțe și, în același timp, aceste aspecte nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Față de aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul revizuientului C.M.M. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 254/ A din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.