ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 511 din 30 iunie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 45683/3/2011,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 406

din 03 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 31432/3/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 827 din 03 martie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuientul C.M.M.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 03 iunie

2011, petentul C.M.M. a solicitat ca revizuirea sentinței penale nr. 406 din 3

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 31432/3/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 827 din 03 martie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de faptul că situația din rechizitoriu

nu este fundamentată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de tâlhărie, s-au aplicat pedepse greșit individualizate, hotărârea de

condamnare este contrară legii, judecătorii au comis o eroare gravă de fapt, nu

s-au respectat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) raportat la art. 74 lit.

a) și c) C. pen., nu s-au respectat dispozițiile legale care garantează aflarea

adevărului.

În dovedirea cererii

s-au depus la dosarul cauzei referatul nr. 574/III-6/2011 întocmit de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, copia sentinței penale nr. 406 din 03 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu mențiunea rămânerii

definitive.

În vederea soluționării

cauzei au fost atașate la dosarul cauzei: Dosarul nr. 31432/3/2009 al Tribunalului

București, secția a II-a penală; Dosarul nr. 31432/3/2009 al Curții de Apel

București, secția I penală; Dosarul nr. 31432/3/2009 al Curții de Apel

București, secția I penală; Dosarul nr. 9775/2/2009 al Curții de Apel București,

secția I penală; Dosarul nr. 8791/2/2009 al Curții de Apel București, secția I penală;

Dosarul nr. 4470/2/2010 al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr.

7711/2/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală; Dosarul nr. 1446/2/2010

al Curții de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 1172/2/2010 al Curții

de Apel București, secția I penală; Dosarul nr. 11898/2/2009 al Curții de Apel

București, secția I penală; Dosarul nr. 10652/2/2009 al Curții de Apel

București, secția a II-a penală; Dosarul nr. 31432/3/2009 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție; Dosarul de urmărire penală nr. 1051/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul București. Examinând actele și lucrările dosarului instanța

de fond a constatat că prin sentința penală nr. 406 din 3 iunie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosar nr. 31432/3/2009, s-au

respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații P.M.

și C.M. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și respectiv art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în

infracțiunea de furt, ca nefondată.

S-a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice, invocată de instanță din oficiu din

infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și alin. (2)

1

lit.

a), c și alin. (3) C. pen. cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. pentru

inculpatul C.M.M. și respectiv art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.M. și

respectiv din art. 26 C. pen. raportat la art. 211alin. (2) lit. a), b) alin.

(2)

1

lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. pentru inculpatul P.M. în două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211

alin. (2) lit. a), b) și alin. (2)

1

lit. a), c) și alin. (3) C. pen.

cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.M.M. și art. 37 lit.

b) C. pen. pentru inculpatul Avram Mihai și respectiv două infracțiuni de complicitate

la tâlhărie prev. art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin.

(2)

1

lit. a), c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. pentru inculpatul P.M.

În temeiul dispozițiilor

art. 211 alin. (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), c) și alin. (3) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.M.,

zis „S.” la pedeapsa de 15 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea

pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. i s-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prav. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 106 din 21 februarie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București,

definitivă prin decizia penală nr. 273 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea

aplicată în cauză, astfel că în final inculpatului dându-i-se spre executare

pedeapsa de 15 ani și 8 luni închisoare.

În fapt, s-a reținut

în ceea ce-l privește pe revizuient că, în noaptea de 04/ 05 aprilie 2009

împreună cu ceilalți patru inculpați, fiind mascat, a pătruns în incinta

Institutului de Geriatrie „A.A.” situat pe Calea București unde au fost

agresate părțile vătămate și a fost sustrasă suma de 328.290 lei prin spargerea

ATM - ului.

Analizând cererea de

revizuire formulată, tribunalul a constatat că este inadmisibilă întrucât

motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile strict și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Revizuientul nu a

invocat elemente de fapt noi, ci a solicitat reanalizarea aceleiași situații de

fapt, pe baza acelorași probatorii ce au fost avute în vedere de instanță care s-a

pronunțat anterior, nefiind astfel posibil ca, pe calea revizuirii să se

readministreze și reaprecieze probatoriul din cauza în care s-a pronunțat o

hotărâre judecătorească definitivă, aceste motive putând fi invocate în căile

de atac ordinare, lucru care de altfel, s-a și întâmplat, fiind însă respinse de

instanțele de control judiciar.

Pentru existența

cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele

și împrejurările învederate în cerere – deci faptele probatorii – să fie noi,

iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a

revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări

deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel revizuientul C.M.M. care a arătat că s-a făcut o

greșită individualizare a pedepsei, în condițiile în care alți coinculpați au

primit pedepse mult mai mici. A mai arătat revizuientul că i-a fost încălcat

dreptul la apărare, acesta solicitând o serie de probe în apărare, ce i-au fost

respinse. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în

fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se constate că sunt

îndeplinite condițiile cerute de lege și pe cale de consecință să se dispună

rejudecarea cauzei întrucât pedeapsa aplicată este mult prea mare, în raport de

împrejurarea că el doar a recunoscut o faptă pe care a comis-o fratele său.

Prin decizia penală nr.

254/ A din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.M.M. împotriva

sentinței penale nr. 511 din 30 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul C.M.M., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei

întrucât ceilalți coinculpați au primit pedepse mai mici.

A invocat și

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în sensul că instanța nu a cunoscut

aspecte noi la data soluționării cauzei.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul

nu este fondat.

Potrivit art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

În sensul

prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „fapte sau împrejurări”

noi, în acest caz, ar fi fost aspecte apărute ulterior soluționării cauzei prin

hotărârea de condamnare, a căror revizuire se cere.

Or, motivele invocate

de revizuient nu au fost necunoscute instanțelor în cursul procesului penal, finalizat

cu condamnarea revizuientului.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că în mod corect instanțele au apreciat că motivele invocate de

revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Așa încât, recurentul

revizuient reia aspecte care au mai fost invocate în cursul procesului penal,

fiind cunoscute și verificate de instanțe și, în același timp, aceste aspecte

nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul prevăzut de art. 394 lit. a)

C. proc. pen.

Față de aceste

considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică,

recursul revizuientului C.M.M. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 254/ A din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

ianuarie 2012.