ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2882/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2845 din 14 iunie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.N., în contradictoriu

cu pârâtul B.N., și a constatat calitatea de colaborator al Securității în

privința acestuia.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de judecată a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul, care ulterior a decedat, recursul fiind continuat de

moștenitoarele sale B.M.A. și B.B.N.A. care, în această calitate, au fost

introduse în cauză.

Recursul este întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se motivul potrivit

căruia hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât prima instanță a judecat cauza în lipsa pârâtului, care nu a fost

citat la adresa domiciliului său.

Examinând sentința atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art.

304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

din același cod.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că recurentul - pârât a lipsit la ambele termene de judecată acordate de

instanța de fond, fiind citat la o altă adresă decât cea de la domiciliul

acestuia, situat în localitatea Timișoara, str. Traian Lalescu, așa cum reiese

din actul de identitate depus la dosarul de recurs.

Or, potrivit dispozițiilor art. 85 C.

proc. civ., „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea

sau înfățișarea părților”.

De asemenea, potrivit prevederilor art.

105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale

sau de un funcționar necompetent se vor declara nule dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Față de dispozițiile legale citate,

rezultă că, în cauză, procedând la judecarea pricinii în lipsa pârâtului, care

nu a fost citat la adresa domiciliului său, prin hotărârea pronunțată, instanța

de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., producând pârâtului o vătămare evidentă, întrucât

acesta nu a avut posibilitatea să participe la judecată și să-și formuleze

apărarea, contrar principiilor fundamentale procesuale ale

contradictorialității și dreptului la apărare.

Instanța de fond a pronunțat, așadar,

o hotărâre nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

urmând a fi admis recursul, casată sentința atacată și, în temeiul art. 313

teza I-a C. proc. civ., trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

În ceea ce privește susținerea

intimatului, potrivit căreia nu ar mai exista interes pentru judecarea

recursului, față de împrejurarea că recurentul a decedat, Curtea reține că este

neîntemeiată, întrucât moștenitoarele recurentului au interesul stabilirii pe

cale judecătorească a adevărului cu privire la atitudinea pe care autorul lor a

avut-o în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în raport

cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, acesta

a fost lipsit de dreptul la apărare în fața instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

B.N. împotriva sentinței nr. 2845 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 mai 2011.