ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5153/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Prin acțiunea înregistrată la 9 ianuarie 2008, cu nr. 1136/95/2008 pe rolul Tribunalului Gorj reclamanții I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.E.C. SA și sucursala minieră Târgoviște pentru obligarea acestora la plata sumei de 200.000 Ron, drepturi de autor pe perioada 1 mai 2007 - 31 decembrie 2007 plus dobânda legală. Tribunalul Gorj prin sentința nr. 154 din 2010 a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut că reclamantul nu poate solicita plata drepturilor cuvenite pentru exploatarea invenției, în temeiul contractului, deoarece invenția nu mai este potențială ca urmare a neachitării taxelor de protecție prevăzute de lege, astfel că ea poate fi exploatată liber de oricine.

S-a reținut că potrivit art. 43 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, titularul invenției datorează anual, pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție, taxe de menținere în vigoare a brevetului, neplata acestora atrăgând decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. S-a mai reținut că taxa poate fi plătită de orice persoană interesată, conform interpretării date art. 39 în temeiul cărora orice persoană interesată poate fi cesionarul dreptului la eliberarea brevetului de invenție, titularul brevetului sau o altă persoană. În același sens sunt și dispozițiile art. 61 din H.G. nr. 547 din 21 mai 2008 pentru aprobarea Regulamentelor de aplicare a Legii nr. 64/1991.

Reclamantul, în calitate de succesor al numitului I.G. (inventator și cedent al dreptului la eliberarea brevetului de invenție) era, potrivit contractului de cesiune, persoană interesată, în temeiul legal. S-a mai reținut din informațiile furnizate în cauză de O.S.I.M. că taxele de menținere în vigoare a brevetului de invenție nu au fost achitate niciodată, astfel că invenția nefiind protejată, a putut fi exploatată liber de orice persoană, inclusiv de pârâte, decăderea din drepturile la invenția din acest brevet fiind publicată în B.O.P.I. la 28 martie 2008, ulterior perioadei solicitată de reclamant. Tribunalul a mai reținut că decăderea a operat față de reclamant la data expirării primei perioade de la care era datorată taxa în discuție (conform art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din H.G.

nr. 547/2008) iar față de terți de la momentul publicării decăderii în B.O.P.I. Sancțiunea decăderii a operat de drept cu privire la inventator (autorul reclamantului) și prin aceasta și față de reclamant. Deși temeiul răspunderii este contractul de cesiune potrivit art. 4 al acestuia s-a prevăzut încetarea contractului odată cu încetarea valabilității brevetului, la data convenită de părți, sau în caz de forță majoră. În speță a operat situația referitoare la nevalabilitatea brevetului ceea ce atrage și nevalabilitatea contractului de cesiune. 2. Instanța de apel Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 280 din 28 septembrie 2010 a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre soluționare la Tribunalul Gorj.

S-a reținut că prin decizia nr. 217/2008 a Curții de Apel Craiova, într-o primă fază procesuală a dosarului, s-a dispus admiterea apelului și trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru soluționare, ocazie cu care s-a stabilit că reclamantul are calitatea de a cere și obține contravaloarea folosinței invenției brevetate în temeiul contractului de cesiune și că pârâtele care au folosit invenția și au obținut din exploatarea acesteia beneficii au obligația să achite drepturile de proprietate în limitele convenite prin contract. Ca urmare s-a reținut că Tribunalul avea obligația să judece în limitele deciziei de casare. S-a mai reținut că în mod nefondat s-a respins acțiunea deși reclamantul a formulat pretenții pe o perioadă anterioară decăderii din drepturile de brevet, (21 mai 2008), până atunci brevetul fiind în ființă, pârâta fiind prima obligată să achite taxa de protecție pentru un drept pe care îl folosea nemijlocit.

S-a constatat că deși nu a achitat taxele pârâtul a folosit invenția și a realizat un folos material, profitând direct de pe urma propriei culpe. 3. Recursul împotriva acestei decizii pârâta SC C.E.C. SA a declarat recurs, invocând nelegalitatea acestuia în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat soluția pentru un greșit înțeles acordat deciziei nr. 217/2008 a Curții de Apel Craiova care în realitate a rezolvat calitatea procesuală pasivă a pârâtei, excepția admisă la instanța de fond fără să se emită aprecieri asupra calității procesuale active a reclamantului, lipsa calității acestora de a formula acțiunea nefiind invocată. S-a susținut că prin sentința nr. 154/2010 Tribunalul Gorj în mod corect a respins acțiunea având în vedere că nu s-a achitat taxa de menținere în vigoare a brevetului, obligație ce îi revine titularului în temeiul art. 43 alin. (2) și (3) din Legea nr. 64/1991.

Obligația la plata taxei a fost corect stabilită potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (18) din Regulament, decăderea fiind o sancțiune substanțială, temeiurile stabilite de lege fiind imperative. 4. Analiza instanței de recurs Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este pronunțată cu încălcarea legii astfel că recursul formulat se va admite pentru considerentele următoare: În mod greșit s-a interpretat că în privința calității reclamantului de a obține plata pentru exploatarea brevetului pentru invenția creată de autorul său, decizia nr. 217/2008 a Curții de Apel a statuat despre aceasta cu putere de lucru judecat. În realitate, din examinarea deciziei invocate se constată că aceasta a judecat un apel al reclamanților împotriva sentinței nr. 52 din 31 martie 2008 a Tribunalului Gorj prin care s-a respins acțiunea ca urmare a constatării lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.

Unicul motiv de apel s-a referit la calitatea procesuală a pârâtelor. Prin admiterea apelului s-a statuat prin decizia nr. 217/2008 că în mod greșit Tribunalul a soluționat cauza pe excepție și, ca urmare, a fost desființată sentința nr. 52/2008 și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a proceda la judecata ei în fond. Ca urmare în mod greșit s-a reținut că prin decizia nr. 217/2008 s-a tranșat și asupra calității reclamantului de a obține plata despăgubirilor de cesiune, aceasta fiind o problemă de fond care a fost soluționată, urmare casării, prin sentința nr. 154/2010 a Tribunalului Gorj.

Reținând aceasta obligație corelativă drepturilor patrimoniale la care brevetul dă naștere în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 instanțele au avut de soluționat problema de drept privitoare la persoana căreia îi revine obligația de a achita taxele legale pentru menținerea în vigoare a unui brevet de invenție, respectiv a efectelor pe care le produce publicarea în B.O.P.I. a mențiunii privitoare la decăderea titularului din drepturile conferite de brevetul de invenție, ca urmare a neachitării acestor taxe. Potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează taxe de întreținere a acestuia Instanțele au apreciat corect această dispoziție, cu referire la art. 39 alin. (3) din aceeași lege, în sensul că taxa de menținere în vigoare poate fi plătită de orice persoană.

Întrucât reclamantul este succesor al autorului invenției în legătură cu care s-a încheiat contractul de cesiune cu parata, iar la pct. 4 din contract, s-a prevăzut că acesta încetează odată cu încetarea valabilității brevetului, s-a apreciat că reclamantul avea interes să achite taxele pentru menținerea în vigoare a brevetului. Legea nr. 64/1991 nu conține nici o dispoziție care să-l oblige pe inventator să-l înștiințeze pe cedent cu privire la faptul că nu intenționează să mai achite aceste taxe. În condițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului. Alin. (3) al textului arată că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet.

Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în B.O.P.I. Interpretarea textelor enunțate conduce la concluzia că decăderea operează prin faptul neachitării taxelor la termenele prevăzute în lege, înregistrarea decăderii în Registrul național al brevetelor de invenție și publicarea în B.O.P.I. având numai un rol de informare și nu semnificația faptului că de la acest moment persoana interesată, alta decât titularul de brevet, ar putea achita aceste taxe. Că este așa rezultă și din prevederile hotărârii de guvern emise în aplicarea Legii nr. 64/1991. Astfel, conform art. 61 alin. (1) din H.G.

nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, în aplicarea prevederilor art. 43 alin. (2) din lege, pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție, cu următoarele excepții: a) pentru primii 2 ani de protecție, în care titularul nu datorează aceste taxe; b) pentru perioada cuprinzând anii de protecție următori primilor 2 ani, inclusiv anul următor anului în care s-a publicat mențiunea de acordare a brevetului de invenție, când taxa se plătește în termen de 12 luni de la data publicării în B.O.P.I. a mențiunii acordării brevetului. Alin. (8) al textului arată că taxa pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție pentru un an de protecție, care nu a fost plătită în condițiile prevăzute la alin. (1), poate fi plătită cu o majorare de 50% până la sfârșitul unui termen de 6 luni de la data scadentă.

În cauză s-a făcut dovada că taxa pentru menținerea brevetului în discuție nu a fost niciodată achitată (adresele din 19 ianuarie 2010 și din 16 decembrie 2009 emisă de O.S.I.M.). Drept urmare, în mod corect s-a observat de prima instanță că a intervenit decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet, prevăzută de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, în raport de termenele în detaliu arătate și explicate în regulile prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din Normele Metodologice. Potrivit aceluiași text decăderea a fost înregistrată în Registrul național al brevetelor de intervenție și a fost publicată în B.O.P.I. la 28 martie 2008. În mod corect instanța de fond a făcut distincție între momentul la care operează decăderea față de titularul invenției (la expirarea termenelor arătate expres în art. 61 alin. (1) lit. a) și b) sus-menționat) și, respectiv, față de terți (la data publicării în B.O.P.I.).

În consecință, fiind constatată intervenită decăderea din dreptul de brevet de invenție în discuție pentru reclamant în modalitatea sus-arătată, aprecierea instanței de apel în sensul că reclamantul ar putea solicita și obține despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2006 - 28 martie 2008, când a fost publicată decăderea, este urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 respectiv, ale art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 547/2008 de aprobare a Normelor metodologice elaborate de aplicarea a legii. Față de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul a fost admis și hotărârea atacată a fost modificată în sensul că s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 154/2010, cu consecința păstrării acestei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei civile nr. 280 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul I.G.D. împotriva sentinței nr. 154 din 17 mai 2010 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2011