ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5153/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 9 ianuarie 2008, cu nr. 1136/95/2008 pe rolul Tribunalului Gorj

reclamanții I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.E.C. SA și sucursala

minieră Târgoviște pentru obligarea acestora la plata sumei de 200.000 Ron,

drepturi de autor pe perioada 1 mai 2007 - 31 decembrie 2007 plus dobânda

legală.

Tribunalul Gorj prin

sentința nr. 154 din 2010 a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea acestei

soluții Tribunalul a reținut că reclamantul nu poate solicita plata drepturilor

cuvenite pentru exploatarea invenției, în temeiul contractului, deoarece

invenția nu mai este potențială ca urmare a neachitării taxelor de protecție

prevăzute de lege, astfel că ea poate fi exploatată liber de oricine.

S-a reținut că

potrivit art. 43 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de

invenție, titularul invenției datorează anual, pe întreaga durată de

valabilitate a brevetului de invenție, taxe de menținere în vigoare a

brevetului, neplata acestora atrăgând decăderea titularului din drepturile

decurgând din brevet.

S-a mai reținut că

taxa poate fi plătită de orice persoană interesată, conform interpretării date

art. 39 în temeiul cărora orice persoană interesată poate fi cesionarul dreptului

la eliberarea brevetului de invenție, titularul brevetului sau o altă persoană.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 61 din H.G. nr. 547 din 21 mai 2008 pentru aprobarea

Regulamentelor de aplicare a Legii nr. 64/1991.

Reclamantul, în

calitate de succesor al numitului I.G. (inventator și cedent al dreptului la

eliberarea brevetului de invenție) era, potrivit contractului de cesiune,

persoană interesată, în temeiul legal.

S-a mai reținut din

informațiile furnizate în cauză de O.S.I.M. că taxele de menținere în vigoare a

brevetului de invenție nu au fost achitate niciodată, astfel că invenția

nefiind protejată, a putut fi exploatată liber de orice persoană, inclusiv de

pârâte, decăderea din drepturile la invenția din acest brevet fiind publicată

în B.O.P.I. la 28 martie 2008, ulterior perioadei solicitată de reclamant.

Tribunalul a mai

reținut că decăderea a operat față de reclamant la data expirării primei

perioade de la care era datorată taxa în discuție (conform art. 61 alin. (1)

lit. a) și b) din H.G. nr. 547/2008) iar față de terți de la momentul

publicării decăderii în B.O.P.I.

Sancțiunea decăderii

a operat de drept cu privire la inventator (autorul reclamantului) și prin

aceasta și față de reclamant.

Deși temeiul

răspunderii este contractul de cesiune potrivit art. 4 al acestuia s-a prevăzut

încetarea contractului odată cu încetarea valabilității brevetului, la data

convenită de părți, sau în caz de forță majoră.

În speță a operat

situația referitoare la nevalabilitatea brevetului ceea ce atrage și nevalabilitatea

contractului de cesiune.

Curtea de Apel

Craiova prin decizia civilă nr. 280 din 28 septembrie 2010 a admis apelul, a

desființat sentința și a trimis cauza spre soluționare la Tribunalul Gorj.

S-a reținut că prin

decizia nr. 217/2008 a Curții de Apel Craiova, într-o primă fază procesuală a

dosarului, s-a dispus admiterea apelului și trimiterea cauzei la Tribunalul

Gorj pentru soluționare, ocazie cu care s-a stabilit că reclamantul are

calitatea de a cere și obține contravaloarea folosinței invenției brevetate în

temeiul contractului de cesiune și că pârâtele care au folosit invenția și au

obținut din exploatarea acesteia beneficii au obligația să achite drepturile de

proprietate în limitele convenite prin contract.

Ca urmare s-a reținut

că Tribunalul avea obligația să judece în limitele deciziei de casare.

S-a mai reținut că în

mod nefondat s-a respins acțiunea deși reclamantul a formulat pretenții pe o

perioadă anterioară decăderii din drepturile de brevet, (21 mai 2008), până

atunci brevetul fiind în ființă, pârâta fiind prima obligată să achite taxa de

protecție pentru un drept pe care îl folosea nemijlocit.

S-a constatat că deși

nu a achitat taxele pârâtul a folosit invenția și a realizat un folos material,

profitând direct de pe urma propriei culpe.

acestei decizii pârâta SC C.E.C. SA a declarat recurs, invocând nelegalitatea

acestuia în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt s-a criticat

soluția pentru un greșit înțeles acordat deciziei nr. 217/2008 a Curții de Apel

Craiova care în realitate a rezolvat calitatea procesuală pasivă a pârâtei,

excepția admisă la instanța de fond fără să se emită aprecieri asupra calității

procesuale active a reclamantului, lipsa calității acestora de a formula acțiunea

nefiind invocată.

S-a susținut că prin

sentința nr. 154/2010 Tribunalul Gorj în mod corect a respins acțiunea având în

vedere că nu s-a achitat taxa de menținere în vigoare a brevetului, obligație

ce îi revine titularului în temeiul art. 43 alin. (2) și (3) din Legea nr.

64/1991. Obligația la plata taxei a fost corect stabilită potrivit art. 1 alin.

(1) lit. a) și b) și alin. (18) din Regulament, decăderea fiind o sancțiune

substanțială, temeiurile stabilite de lege fiind imperative.

de recurs

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este pronunțată

cu încălcarea legii astfel că recursul formulat se va admite pentru

considerentele următoare:

În mod greșit s-a

interpretat că în privința calității reclamantului de a obține plata pentru

exploatarea brevetului pentru invenția creată de autorul său, decizia nr.

217/2008 a Curții de Apel a statuat despre aceasta cu putere de lucru judecat.

În realitate, din

examinarea deciziei invocate se constată că aceasta a judecat un apel al

reclamanților împotriva sentinței nr. 52 din 31 martie 2008 a Tribunalului Gorj

prin care s-a respins acțiunea ca urmare a constatării lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor.

Unicul motiv de apel

s-a referit la calitatea procesuală a pârâtelor. Prin admiterea apelului s-a

statuat prin decizia nr. 217/2008 că în mod greșit Tribunalul a soluționat

cauza pe excepție și, ca urmare, a fost desființată sentința nr. 52/2008 și s-a

trimis cauza aceleiași instanțe pentru a proceda la judecata ei în fond.

Ca urmare în mod

greșit s-a reținut că prin decizia nr. 217/2008 s-a tranșat și asupra calității

reclamantului de a obține plata despăgubirilor de cesiune, aceasta fiind o

problemă de fond care a fost soluționată, urmare casării, prin sentința nr.

154/2010 a Tribunalului Gorj.

Reținând aceasta

obligație corelativă drepturilor patrimoniale la care brevetul dă naștere în

temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 instanțele au avut de soluționat

problema de drept privitoare la persoana căreia îi revine obligația de a achita

taxele legale pentru menținerea în vigoare a unui brevet de invenție, respectiv

a efectelor pe care le produce publicarea în B.O.P.I. a mențiunii privitoare la

decăderea titularului din drepturile conferite de brevetul de invenție, ca

urmare a neachitării acestor taxe.

Potrivit art. 43 alin.

(2) din Legea nr. 64/1991 pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de

invenție titularul datorează taxe de întreținere a acestuia

Instanțele au

apreciat corect această dispoziție, cu referire la art. 39 alin. (3) din

aceeași lege, în sensul că taxa de menținere în vigoare poate fi plătită de

orice persoană.

Întrucât reclamantul

este succesor al autorului invenției în legătură cu care s-a încheiat

contractul de cesiune cu parata, iar la pct. 4 din contract, s-a prevăzut că

acesta încetează odată cu încetarea valabilității brevetului, s-a apreciat că

reclamantul avea interes să achite taxele pentru menținerea în vigoare a brevetului.

Legea nr. 64/1991 nu

conține nici o dispoziție care să-l oblige pe inventator să-l înștiințeze pe

cedent cu privire la faptul că nu intenționează să mai achite aceste taxe.

În condițiile art. 43

alin. (2) din Legea nr. 64/1991, pe întreaga durată de valabilitate a

brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a

brevetului.

Alin. (3) al textului

arată că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile

decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în

Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în B.O.P.I.

Interpretarea

textelor enunțate conduce la concluzia că decăderea operează prin faptul

neachitării taxelor la termenele prevăzute în lege, înregistrarea decăderii în

Registrul național al brevetelor de invenție și publicarea în B.O.P.I. având

numai un rol de informare și nu semnificația faptului că de la acest moment

persoana interesată, alta decât titularul de brevet, ar putea achita aceste

taxe.

Că este așa rezultă

și din prevederile hotărârii de guvern emise în aplicarea Legii nr. 64/1991.

Astfel, conform art.

61 alin. (1) din H.G. nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare

a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, în aplicarea prevederilor

art. 43 alin. (2) din lege, pentru menținerea în vigoare a brevetului de

invenție, cu următoarele excepții:

a) pentru primii 2

ani de protecție, în care titularul nu datorează aceste taxe;

b) pentru perioada

cuprinzând anii de protecție următori primilor 2 ani, inclusiv anul următor

anului în care s-a publicat mențiunea de acordare a brevetului de invenție,

când taxa se plătește în termen de 12 luni de la data publicării în B.O.P.I. a

mențiunii acordării brevetului.

Alin. (8) al textului

arată că taxa pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție pentru un

an de protecție, care nu a fost plătită în condițiile prevăzute la alin. (1),

poate fi plătită cu o majorare de 50% până la sfârșitul unui termen de 6 luni

de la data scadentă.

În cauză s-a făcut

dovada că taxa pentru menținerea brevetului în discuție nu a fost niciodată

achitată (adresele din 19 ianuarie 2010 și din 16 decembrie 2009 emisă de O.S.I.M.).

Drept urmare, în mod

corect s-a observat de prima instanță că a intervenit decăderea titularului din

drepturile decurgând din brevet, prevăzută de art. 43 alin. (3) din Legea nr.

64/1991, în raport de termenele în detaliu arătate și explicate în regulile

prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din Normele Metodologice.

Potrivit aceluiași

text decăderea a fost înregistrată în Registrul național al brevetelor de

intervenție și a fost publicată în B.O.P.I. la 28 martie 2008.

În mod corect

instanța de fond a făcut distincție între momentul la care operează decăderea

față de titularul invenției (la expirarea termenelor arătate expres în art. 61

alin. (1) lit. a) și b) sus-menționat) și, respectiv, față de terți (la data

publicării în B.O.P.I.).

În consecință, fiind

constatată intervenită decăderea din dreptul de brevet de invenție în discuție

pentru reclamant în modalitatea sus-arătată, aprecierea instanței de apel în

sensul că reclamantul ar putea solicita și obține despăgubiri pentru perioada

cuprinsă între 1 iunie 2006 - 28 martie 2008, când a fost publicată decăderea,

este urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea

nr. 64/1991 respectiv, ale art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr.

547/2008 de aprobare a Normelor metodologice elaborate de aplicarea a legii.

Față de cele ce

preced, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost

admis și hotărârea atacată a fost modificată în sensul că s-a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 154/2010,

cu consecința păstrării acestei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei civile nr. 280 din 28

septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul

declarat de reclamantul I.G.D. împotriva sentinței nr. 154 din 17 mai 2010 a

Tribunalului Gorj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2011