ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 899 din 17 februarie 2009 a

Judecătoriei Turda a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată

de petentul C.S.C. în contradictoriu cu P.C. Turda împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției din 29 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că

petentul nu a administrat probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal

și nici din alte elemente nu a rezultat o altă situație de fapt sau cel puțin un

dubiu privitor la aceasta, apreciind că situația de fapt cuprinsă în procesul-verbal

contestat corespunde adevărului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Prin completarea la motivele

de recurs formulate, recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a H.C.L.

nr. 212/2005 modificată prin H.C.L. nr. 150/2006 și excepția de nelegalitate a contractului

de concesionare a transportului public local de călători nr. 10073/2004 prelungit

prin H.C.L. nr. 199/2005.

Prin încheierea de ședință

de la data de 26 iunie 2009 a Tribunalului Cluj a fost sesizată Curtea de Apel Cluj

cu soluționarea excepțiilor de nelegalitate invocate în cauză, instanța de recurs

dispunând suspendarea soluționării cauzei pe perioada soluționării excepțiilor de

nelegalitate.

Prin sentința nr. 440

din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj a fost declinată competența de soluționare

a excepției de nelegalitate în favoarea Tribunalului Cluj.

Instanța de contencios

administrativ, sesizată cu soluționarea excepțiilor de nelegalitate invocate în

cauză, a reținut că recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a unor

acte administrative emise de autorități publice de interes local iar competența

de soluționare a acestei cauze aparține tribunalului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul, fără a motiva recursul la declinarea de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, a constatat că recurentul

nu a respectat dispozițiile art. 303 din C. proc. civ., situație în care va aplica

sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc. civ. și va constata nulitatea

recursului declarat.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar dispozițiile art. 158 alin. (3) din

C.  proc. civ. prevăd faptul că dacă instanța se declară necompetentă, împotriva

hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

din C. proc. civ., a

constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege în termenul arătat.

În aceste condiții, Înalta

Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în

termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

și art. 303 din C. proc. civ. raportate la art. 158 alin. (3),

art. 101 și art. 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la pronunțare

pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului,

s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute

de lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispozițiile art.

306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

formulat de C.S.C. împotriva sentinței nr. 440 din 6 octombrie 2009 a Curții de

Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2010.