ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1810/2006 al Tribunalului Cluj, secția litigii de muncă, de asigurări sociale și contencios administrativ, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002, excepție invocată de SC A. SRL Cluj Napoca. În motivarea excepției de nelegalitate, s-a susținut că imobilul individualizat în Anexa nr. 1 a H.G. nr. 969/2002 este proprietatea SC A. SRL, al cărei drept a fost încălcat prin trecerea bunului în domeniul public al județului Cluj. Prin cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții R.A.

A. Cluj Napoca și Ministerul Administrației și Internelor, s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca nefondată, motivându-se că actul administrativ atacat nu vatămă reclamantei un drept real imobiliar. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 276 din 21 iunie 2006, prin care a admis cererile de intervenție accesorii formulate în interesul pârâtului Guvernul României și a respins excepția de nelegalitate, obligând reclamanta să plătească intervenientei R.A. A. Cluj Napoca, suma de 1.785 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că de actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție, nu depinde soluționarea litigiului pe fond.

În acest sens, s-a avut în vedere că dosarul în care s-a invocat excepția de nelegalitate, are ca obiect acțiunea în rectificare formulată de județul Cluj, pentru înlăturarea neconcordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a unui imobil compus din suprafața de 8.344,83mp și platformă betonată cu construcții, înscris ca fiind proprietatea tabulară a SC A. SRL, în baza încheierii nr. 7.417/2001. Faptul că, ulterior înscrierii de carte funciară, contestată în procedura judiciară de drept comun, a fost adoptat un act administrativ cu privire la același imobil, a fost considerat de instanța de fond ca nefiind în măsură să determine nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea SC A. SRL, întrucât valabilitatea înscrierii se cercetează și se stabilește în raport cu actul juridic în baza căruia s-a efectuat înscrierea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta SC A. SRL și a solicitat casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 6 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece s-a reținut eronat obiectul dosarului de fond ca fiind acțiune în rectificare de carte funciară, fără a se avea în vedere că, prin decizia civilă nr. 2.471/A din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că obiectul principal al acțiunii formulate de județul Cluj este revendicarea imobiliară, iar cererile privind rectificarea de carte funciară și intabularea dreptului de proprietate al județului, au caracter subsidiar.

Din acest motiv, recurenta a arătat că judecarea fondului pricinii depinde de soluționarea excepției de nelegalitate invocată și a solicitat, în principal, trimiterea cauzei, spre rejudecare, precizând că se impune rejudecarea la o altă instanță, având în vedere influența pe care o au relațiile legate de nevoile de transport aerian ale majorității magistraților din cadrul Curții de Apel Cluj, cu personalul R.A. A.I. Cluj Napoca. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, au fost reiterate considerentele pentru care a fost invocată excepția de nelegalitate a poziție nr. 762 din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 969/2002 și s-a arătat că prin acest act administrativ s-a atestat nelegal dreptul de proprietate al județului Cluj asupra construcțiilor cumpărate de reclamantă, conform contractului nr. 700/1999, încheiat cu SC A.U.

SA Timișoara. Recurenta a criticat și soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta R.A. A.I. Cluj-Napoca, arătând că această obligație este lipsită de temei legal, cu atât mai mult, cu cât era inadmisibilă cererea de intervenție. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente, care le vor substitui în mod corespunzător pe cele din hotărârea atacată. H.G. nr. 969/2002, a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție de SC A. SRL, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, reprezintă un act administrativ individual, deoarece are ca obiect atestarea domeniului public al județului Cluj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Cluj.

Acest act administrativ individual a fost publicat în M. Of. nr. 684 bis/17.09.2002, anterior datei de 7 ianuarie 2005, la care a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004, astfel încât nelegalitatea sa nu poate fi invocată și cercetată pe baza excepției reglementată în art. 4 din legea respectivă. Pentru considerentele expuse, soluția de respingere a excepției de nelegalitate va fi menținută ca legală și temeinică, fără a se mai impune analizarea celorlalte critici aduse acestei soluții de către recurentă, întrucât excepția pe care a invocat-o poate fi soluționată direct de instanța sesizată cu fondul pricinii, în conformitate cu principiile generale de drept și nu în procedura specială aplicabilă după data adoptării și publicării actului administrativ contestat pe cale incidentă.

Recurenta a criticat neîntemeiat și soluția de admitere a cererii de intervenție formulată de R.A. A.I. Cluj-Napoca și de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1785 RON. Prin admiterea cererii de intervenție accesorie, instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 49 C. proc. civ., iar cheltuielile de judecată au fost stabilite și acordate în conformitate cu art. 274 C. proc. civ. În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SRL Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 276 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.