ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

După un prim ciclu procesual, prin

sentința nr. 831 din 28 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția

civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții D.G. și D.I.

împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale

pasive, a fost admisă acțiunea formulată de aceiași reclamanți împotriva

pârâților Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, P.G.,

P.V. și SC C. SA, prin lichidator P.R., s-a constatat că imobilul înscris în

C.F. 16614 Cluj-Napoca, nr. top 10549 a fost preluat de Statul Român fără titlu

valabil, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 30239 din 16 octombrie 1996, încheiat între pârâții P.G.,

P.V. și SC C. SA Cluj-Napoca, a fost dispusă rectificarea C.F. 119869

Cluj-Napoca, nr. top 16549/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al

pârâților persoane fizice asupra imobilului cu nr. top 16549/1/1 și a părților

comune aferente, sistarea acestor coli funciare, reînscrierea imobilului în

favoarea fostului proprietar tabular și au fost obligați pârâții Statul Român,

prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, P.G. și P.V. să le plătească

reclamanților, în solidar, suma de 2160 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Apelurile declarate de pârâții

Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, P.G. și

P.V. împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 17/A din 15 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Împotriva susmenționatei decizii au

declarat recurs pârâții Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca, P.G. și P.V.

Prin recursul declarat de pârâții

Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, recurs

încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. s-a susținut că

imobilul a fost înstrăinat legal, cu respectarea prevederilor Legii nr.

112/1995 și că atât vânzătoarea, cât și cumpărătorii au fost de bună credință,

reclamanții neadresându-le foștilor chiriași și statului notificări prin care

să le aducă la cunoștință intenția de a revendica imobilul.

Recurenții-pârâți P.G. și P.V. au

solicitat, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre

rejudecare aceleiași curți de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, admiterea apelului, a excepțiilor

autorității de lucru judecat, necompetenței materiale, inadmisibilității

precizării acțiunii și, în fond, respingerea acțiunii.

Motivându-și recursul, pârâții P.G.

și P.V. au susținut, în esență, că instanța de apel nu a motivat excepția

inadmisibilității precizării acțiunii, că era necesar a le fi admisă proba cu

expertiză tehnică pe care au solicitat-o, că nu le-au fost analizate toate

apărările, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la celelalte două apeluri

formulate de Municipiul Cluj-Napoca și de Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca, iar hotărârea este nemotivată, că nu au fost analizate toate

motivele de apel că în cauză există autoritate de lucru judecat, că au fost de

bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, că se impunea

aplicarea principiului error communis facit jus, recurenții-pârâți neavând cunoștință

de existența C.F. 16.614 și că au încheiat acest contract cu respectarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, în calitate de foști chiriași.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea de apel a făcut o corectă

aplicare a legii cu privire la excepțiile autorității de lucru judecat

necompetenței materiale, raportat la faptul că acțiunea înregistrată la data de

14 august 2002 a fost întemeiată pe prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001,

iar nu pe dreptul comun.

În ceea ce privește

inadmisibilitatea precizării acțiunii, era necesar a exista o opunere a

părților adverse, la primul termen de judecată ce a urmat.

Instanțele de fond și de apel au

avut la dispoziție materialul probator necesar, a cărui completare nu se

impunea cu o expertiză tehnică, iar decizia curții de apel cuprinde o motivare

amplă și necontradictorie.

Eventuala neanalizare a criticilor

formulate de pârâții persoane juridice nu putea fi invocată decât de acestea,

iar nu de către recurenții persoane fizice.

Confirmând soluția instanței de

fond, instanța de apel a reținut corect faptul că a fost răsturnată prezumția

de bună-credință a cumpărătorilor, prin aceea că, la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare și anume la data de 16 octombrie 1996, era

notată, încă de la data de 22 iulie 1996, cu nr. 12123 acțiunea înregistrată de

reclamanți sub nr. 8588/1996 la Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect

revendicarea imobilului și anularea contractelor de închiriere.

Raportat la această situație nu se

poate susține că recurenții P.G. și P.V. au fost de bună-credință la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă nu au fost notificați, întrucât

doar prin verificarea cărții funciare aveau posibilitatea de a afla faptul că

imobilul era revendicat.

În atare situație, în cauză nu este

aplicabil nici principiul

error communis facit jus.

Așa fiind, se constată că toate

criticile formulate prin cele trei recursuri sunt neîntemeiate și, în

consecință, urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

La cererea intimaților-reclamanți,

conform art. 274 C. proc. civ., recurenții urmează a fi obligați la plata sumei

de 3500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de pârâții P.G., P.V., Municipiul Cluj-Napoca, prin primar și Statul Român,

prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 17/A

din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Obligă recurenții la plata sumei de 3500

lei cheltuieli de judecată către reclamanții D.G. și D.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie

2008.