ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8552/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea formulată,

contestatorul B.S., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a

solicitat desființarea Dispoziției nr. 1107 din 9 mai 2005, emisă de pârât și

obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții pentru acordarea unor măsuri

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În motivarea plângerii, B.S. a

susținut că a fost proprietarul cotei de ½ din imobilul situat în

Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, nr. top 11586, până în anul 1974, când

imobilul a fost confiscat abuziv.

Prin sentința civilă nr. 23 din 11

ianuarie 2006 Tribunalul Cluj a admis plângerea contestatorului B.S. și a

dispus desființarea dispoziției nr. 1107 din 9 mai 2005 emisă de pârât și

obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție cuprinzând măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru cota parte din imobilul susmenționat.

Instanța a reținut că B.S. a fost

proprietarul cotei de ½ din imobilul menționat, care a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, conform deciziei nr.

33/1980.

Prin dispoziția nr. 1107/2005,

Primarul Municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea, cu motivarea că

imobilul teren nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, iar pentru cota parte

de ½ din construcție reclamantul a fost despăgubit sub plafonul de

80.000 lei.

Împotriva acestei sentințe pârâtul a

formulat apel, solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 86/A

din 15 martie 2006, a respins apelul ca nefondat.

S-a reținut că, potrivit art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „nu intră sub incidența acestei legi terenurile

aflate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și a celor al căror regim juridic este reglementat prin

Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit acestor acte

normative”.

De asemenea, s-a mai reținut că

dreptul contestatorului la măsuri reparatorii subzistă, chiar dacă la momentul

deposedării el a fost despăgubit, condiția fiind aceea de restituire a sumei

actualizate primite la data exproprierii.

Pârâtul a declarat recurs împotriva

acestei decizii, susținând, în esență, că terenul din litigiu nu face obiectul

Legii nr. 10/2001.

Recursul se va admite pentru

argumentele ce succed.

Din actele dosarului se reține că

B.S. a cumpărat în anul 1977 o cotă parte din imobilul construcție situat în

Cluj-Napoca, iar terenul aferent a trecut în proprietatea Statului Român, el

obținând un drept de folosință asupra terenului pe durata existenței

construcției.

În anul 1989 construcția a fost

demolată, iar contestatorul a fost despăgubit sub plafonul maxim de 80.000 lei.

Referitor la terenul solicitat de

contestator, așa cum rezultă din actele de preluare a imobilului și din

referatul ce a stat la baza emiterii dispoziției primarului, acesta nu face

obiectul Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată

și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Rezultă, așadar, că B.S. este,

potrivit Legii nr. 10/2001, îndreptățit numai la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru cota din construcția demolată, după restituirea

despăgubirilor de 80.000 lei actualizate.

Tribunalul Cluj a admis contestația,

a anulat dispoziția primarului și l-a obligat să emită o nouă dispoziție

cuprinzând măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, fără a distinge între

construcție și teren, pronunțând, astfel, o soluție greșită, ce a fost

menținută și în apel.

În consecință, față de cele

exprimate mai sus, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării Primarului Municipiului

Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție conținând măsuri reparatorii prin echivalent

pentru cota parte ce a fost proprietatea contestatorului din imobilul

construcție, evident, cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor primite

la preluarea imobilului de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 86/A din 15 martie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia atacată și schimbă

în parte sentința nr. 23 din 11 ianuarie 2006 a Tribunalului Cluj, secția

civilă, în sensul că, păstrându-i celelalte dispoziții, obligă pe intimatul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție conținând măsuri

reparatorii prin echivalent pentru cota parte ce a constituit proprietatea

contestatorului B.S. din imobilul construcție situat în Cluj-Napoca înscris în

C.F. Cluj nr. top 11586 cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor

primite odată cu preluarea imobilului de către stat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.