ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

D.E.I. a solicitat Prefecturii

județului Cluj, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri

bănești pentru imobilul apartamentul nr. 8 situat în Cluj-Napoca, care a fost

preluat de Statul Român la data de 1 august 1985 în baza Decretului nr.

223/1974.

Primarul municipiului Cluj-Napoca a

emis dispoziția nr. 1104 din 9 mai 2005, prin care a respins cererea obiect al

notificării cu motivarea, pe de o parte, că petenta nu a completat dosarul în

termen legal cu actele doveditoare și, pe de altă parte, că preluarea

apartamentului nu a fost abuzivă, deoarece proprietarul acestuia a fost

despăgubit cu prilejul preluării.

Dispoziția a fost contestată în

justiție de către D.E.I..

Tribunalul Cluj, secția civilă, a

pronunțat sentința civilă nr. 1244 din 13 decembrie 2005, prin care a admis

contestația, a anulat dispoziția emisă de primar și a constatat dreptul

contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de

1.605.708.000 lei, obligând pe Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o

nouă dispoziție în acest sens.

Apelul declarat de Primarul

municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței de mai sus a fost respins ca

nefondat prin decizia civilă nr. 293/A din 18 septembrie 2006 pronunțată de

Curtea de apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Primarul municipiului Cluj-Napoca a

declarat recurs, solicitând modificarea hotărârilor date în cauză în sensul

respingerii contestației și păstrării dispoziției pe care a emis-o.

În acest scop a indicat ca temei de

drept al recursului articolul 304 pct. 7-9 C. proc. civ., iar dezvoltând în

fapt recursul a susținut că, față de regimul său juridic de imobil preluat de

stat în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata despăgubirilor legale în sumă de

80.000 lei și credit nerambursat, apartamentul în litigiu se încadrează în

prevederile art. 1 pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care

asemenea preluare nu este abuzivă, deoarece se consideră că persoana a fost

îndestulată rezonabil prin prețul primit.

Examinând recursul astfel motivat,

Înalta Curte constată cele ce succed.

Motivarea recursului se încadrează

numai în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este astfel nul sub

aspectul celorlalte cazuri enunțate, dar nemotivate, fiind incidente

dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat prin prisma

nelegalității invocate și motivate.

Starea de fapt a fost pe deplin

lămurită de către instanța de apel, care a constatat că imobilul în litigiu a

constituit proprietatea soților D.B. (în prezent decedat) și D.I., fiind

preluat de Statul Român în aplicarea Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr.

249 din 20 iulie 1985 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al

județului Cluj, cu plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 lei acordate și în

scopul lichidării debitului constând în partea nerambursată din creditul CEC

acordat soților Dumitrescu cu prilejul dobândirii apartamentului.

În raport cu atare stare de fapt,

necontestată de altfel pe calea prezentului recurs, instanța de apel a aplicat

corect legea, susținerile din motivarea recursului fiind contrare legii.

Regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este

reglementat prin Legea nr. 10/2001.

Articolul 2 al actului normativ în

discuție stabilește domeniul de aplicare a legii, printre ipotezele avute în

vedere aflându-se, la lit. g) și imobilele preluate de stat cu titlu valabil,

astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Dispozițiile legale enunțate nu

disting între categoriile de legi ce au putut constitui temeiul preluării de

către stat al unor imobile, astfel încât, aplicând corect legea, curtea de apel

a hotărât că imobilele preluate conform Decretului nr. 223/1974 intră în

domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În asemenea condiții, reglementarea

de la pct. 1.4. lit. B) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.

498/2003, ce stabilește caracterul neabuziv al preluării în situația în care

s-au achitat despăgubiri îndestulătoare, este în mod evident în contradicție cu

dispozițiile Legii nr. 10/2001, act normativ de rang superior pe care trebuie

să îl aplice.

Or, potrivit Constituției României,

hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar

potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative

date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le

ordonă.

Prin urmare, dispozițiile

constituționale preluate de legea cadru privind tehnica legislativă, stabilind

o anumită ierarhie a actelor normative și o limită determinată a conținutului

reglementărilor, interzic modificări sau completări ale dispozițiilor unei legi

printr-un act normativ de rang inferior.

În raport cu toate aceste

considerente, recursul de față este nefondat și va fi respins în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 293/A din

18.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.