ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5281/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului

Cluj, la 20 septembrie 2006, reclamanta D.C., prin mandatar B.M.S., a

contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 3041 din 15 septembrie

2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin care a fost respinsă notificarea

de restituire în natură a cotei de ½ parte din imobilul situat în

Cluj-Napoca.

Soluționând litigiu în primă

instanță, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1193 din 21

decembrie 2006, a admis în parte acțiunea (contestația), a anulat dispoziția

nr. 3041/2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și a obligat

instituția primarului să emită o nouă dispoziție prin care să restituie

reclamantei cota de ½ din imobilul menționat, condiționat de restituirea

de către reclamantă a despăgubirilor în sumă de 20.000 ROL, actualizată la data

plății în raport cu indicele de inflație. Cererea privind intabularea dreptului

de proprietate a fost respinsă ca prematură.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr. 162/A din 7 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă,

a casat în parte sentința civilă nr. 1193/2006 a Tribunalului Cluj și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași tribunal numai pentru cererile privind

stabilirea chiriei și compensarea legală. Apelul declarat de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca a fost respins ca nefondat.

Rejudecând pricina, în

limitele casării, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 683 din 17

octombrie 2007, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.C.

având ca obiect stabilirea chiriei și compensarea legală. Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că instanța nu a fost în măsură să stabilească

valoarea chiriei încasate de Statul Român și nici dacă Statul Român este cu

adevărat dator să plătească reclamantei vreo sumă de bani, în funcție de aceste

dovezi să se poată pronunța asupra posibilității compensării sumelor. Trecând

peste lipsa probațiunii, se mai arată în considerentele sentinței, cererea

reclamantei este neîntemeiată.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr. 23/A din 10 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta D.C., prin mandatar B.M.S., împotriva sentinței civile

nr. 683/2007 a Tribunalului Cluj. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a

motivat că nu poate opera o compensație deoarece nu este vorba despre creanțe

reciproce, certe, lichide și exigibile.

Împotriva deciziei civile

nr. 23/A din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs

reclamanta solicitând casarea deciziei și obligarea Primarului Municipiului

Cluj-Napoca la plata sumei de 18.000 Euro, în lei la cursul de schimb din zona

plății, sumă ce reprezintă chiria cuvenită reclamantei pentru imobilul care a

fost în litigiu.

Recursul nu a fost motivat

în drept, dar criticile formulate prin cererea de recurs îndreptățesc concluzia

că reclamanta a avut în vedere motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., adică pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a legii.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a

fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 12 din această lege,

dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este

condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii

primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.

În prezentul litigiu, prin

sentința civilă nr. 1193 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj a fost

obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție motivată

prin care să-i restituie reclamantei D.C. cota de ½ părți din imobilul

situat în Cluj-Napoca, condiționat de restituirea de către reclamantă a

despăgubirilor încasate, în sumă de 20.000 lei (ROL). Pe baza acestei sentințe,

Primarul Municipiului Cluj-Napoca a emis dispoziția nr. 127 din 3 ianuarie

2008, prin care a fost restituită reclamantei cota de ½ parte din

imobil, iar, prin protocolul de predare-preluare încheiat la 18 martie 2008,

dispoziția a fost pusă în executare (fila 36 din dosarul instanței de recurs).

La rândul său, reclamanta a

achitat valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de

actualizare, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 1193/2006 a

Tribunalului Cluj (fila 15 din dosarul instanței de apel).

Întrucât imobilul preluat în

mod abuziv a fost restituit în natură reclamantei, iar aceasta din urmă a

rambursat suma reprezentând valoarea despăgubirii primite la preluarea

imobilului de către stat, nu mai poate opera compensația pretinsă prin cererea

de chemare în judecată.

Compensația a fost

reglementată prin art. 1143-1153 C. civ. ca un mijloc de stingere a două

obligații reciproce și de aceeași natură, existente între două persoane care

sunt datoare una alteia. Efectul compensației este stingerea reciprocă a celor

două obligații, până la concurența cotității lor respective.

Cererea de compensare nu mai

poate fi admisă câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a achitat

deja suma la plata căreia fusese obligată printr-o hotărâre judecătorească. Pe

de altă parte, eventuala obligare a Statului Român la chirie (lipsă de

folosință) pentru folosirea imobilului pe parcursul mai multor ani, ori la

daune pentru întârzierea în emiterea dispoziției de restituire a imobilului

putea fi cerută pe calea unei acțiuni de drept comun și în nici un caz în

cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001, act normativ care nu

reglementează compensația unor datorii.

Reclamanta nu a dovedit, în

prezenta cauză, că ar avea de încasat de la pârât o creanță determinată în

întinderea ei și care să fie certă, lichidă și exigibilă.

Decizia curții de apel fiind

dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta D.C. împotriva deciziei nr. 23 A din 10 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2008.