ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 761/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2005, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 5 din 19 ianuarie 2005, emisă de a doua pârâtă, obligarea pârâților să-i acorde facilităților fiscale prevăzute de art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001 și să modifice decizia de impunere anuală pe 2003, precum și obligarea acestora, în solidar, la cheltuieli de judecată.

În această cauză, reclamantul a formulat la 15 aprilie 2005, excepție de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1090 din 8 august 2003 și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 716 din 6 mai 2004, astfel că în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, în vederea soluționării acesteia, a fost sesizată Curtea de Apel Cluj. Analizând excepția invocată, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 438 din 23 iunie 2005, a admis-o și a constatat nelegalitatea pct. 4 din Normele metodologice aprobate prin ordinul menționat mai sus și solicită documente justificative privind materialele folosite imposibil de prezentat, mai ales în situația apartamentelor achiziționate de la constructori și situate în clădiri cu mai multe unități locative.

Instanța a mai reținut că actele administrative emise de organele administrației centrale și locale sunt menite să creeze cadrul necesar punerii în executare a legilor și nu pot conține prevederi contrare acestora sau care să facă imposibilă aplicarea lor. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâții, susținând, în esență, că dispoziția incriminată reglementează în concret modalitatea de aplicare a art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, prin indicarea actelor cu care se face dovada materialelor folosite pentru aplicarea facilităților prevăzute de acest text. Recurenții au analizat, de asemenea, în motivele depuse, necesitatea documentelor cerute, ca dovadă a valorii materialelor folosite la construcțiile proprietate personală, atunci când se solicită facilitatea în discuție și, de asemenea, au precizat că, în condițiile în care O.G.

nr. 7/2001 a fost abrogat prin Legea nr. 571/2003, la 1 ianuarie 2004, este necesar să se dovedească faptul că materialele respective au fost folosite în anul 2003. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În dreptul european comunitar, excepția de ilegalitate reprezintă o procedură accesorie cererii principale directe, de anulare a actului administrativ, neputând fi invocată împotriva unui act ce putea fi contestat pe calea unei acțiuni în anulare, cu privire la care a expirat termenul legal. În dreptul românesc contemporan, ea constituie o apărare ce poate fi invocată oricând, de oricare dintre părțile litigante, precum și de instanță, din oficiu (în fond sau în cursul soluționării căilor de atac), având natura juridică a unei excepții de procedură, de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ, care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând”. Prin sentința atacată de recurenți, Curtea de Apel Cluj a admis excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1090 din 8 august 2003, respectiv a pct. 4 din Normele metodologice aprobate prin acest ordin și excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 716 din 6 mai 2004, respectiv a pct. 2.2 din Procedura de acordare a reducerii impozitului pe venit pentru construcția de locuințe aprobată prin acest ordin, raportat la prevederile art. 65 alin. (5) din O.G.

nr. 7/2001, privitoare la acordarea unei facilități fiscale pentru construirea de locuințe proprietate personală. Instanța de fond a concluzionat că prevederile acelor două acte normative, prin reglementarea constitutivă a documentelor prin care poate fi dovedită valoarea materialelor de construcții folosite în anul 2003, împiedică o largă categorie de persoane să beneficieze de facilitatea fiscală prevăzută de art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, care este actul normativ superior, cu toate că aceste persoane au acest drept. Este vorba de persoanele care au cumpărat o locuință nouă de la constructor, locuința fiind parte a unui bloc cu mai multe apartamente. Instanța a considerat că potențialul beneficiar al facilității fiscale să poată dovedi valoarea materialelor de construcții încorporate în apartamentul său în anul 2003, și prin alte mijloace, decât cele prevăzute în cele două ordine.

Prin Legea nr. 433/2002 s-a completat O.G. nr. 7/2001, la art. 5, cu alin. (4), prin care s-a prevăzut că „Pentru construcțiile de locuințe proprietate personală se acordă o reducere a impozitului pe venit în cuantum de 20% din valoarea materialelor folosite. La pct. 4 din anexa la Ordinul nr. 1090/2003 și la pct. 2.2.3 din Ordinul nr. 716/2004 s-au prevăzut documentele ce trebuiau prezentate de solicitantul facilităților acordate prin art. 5 alin. (4) din ordonanță, parte din aceste documente fiind imposibil de prezentat de către unii solicitanți. Astfel, s-a stabilit ca în borderoul centralizator să se menționeze furnizorul, cantitatea, valoarea, plus autorizația de construire, contractul de vânzare-cumpărare a locuinței, situația definitivă de lucrări și procesul-verbal de recepție.

Ori, pentru reclamanta P.M. este o imposibilitate reală de a procura documentele privitoare la furnizorul, cantitatea și valoarea materialelor, întrucât a contractat o locuință într-un bloc cu mai multe apartamente, care a fost construit de o societate comercială și nu se poate face o repartizare corespunzătoare a acestora pentru fiecare apartament în parte. Prin menționarea în ordin a unor documente imposibil de obținut, părțile solicitante nu pot beneficia de facilitatea prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 7/2001, împrejurare care este contrară intenției legiuitorului. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj, împotriva sentinței civile nr. 438 din 23 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.