ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5816/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2005, la Tribunalul Cluj, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, anularea deciziei de impunere anuală din 16 septembrie 2004 și a deciziei nr. 278 din 27 decembrie 2004, prin care i s-a respins contestația. La data de 11 februarie 2005, reclamantul a invocat în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1561/2004, cu privire la aprobarea pct. 1 din decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 6 din 23 septembrie 2004, întrucât adaugă la textul art. 65 alin. (5) din O.G.

nr. 7/2001, privind impozitul pe venit. Prin încheierea nr. 102 din 4 martie 2005, Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ, a dispus suspendarea judecății și sesizarea Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1561/2004. Excepția invocată de reclamant a fost admisă de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 361 din 31 mai 2005, prin care a constatat nelegalitatea parțială a Ordinului nr. 1561/2004, cu privire la aprobarea pct. 1 al deciziei nr. 6/2004 a Comisiei Fiscale Centrale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 65 alin. (5) din O.G.

nr. 7/2001, pentru construcțiile de locuință proprietate personală se acordă o reducere a impozitului pe venit de 20% din valoarea materialelor folosite, exceptând persoanele care construiesc prin Agenția Națională de Locuințe sau cei care beneficiază de alte facilități fiscale. Prin Ordinul nr. 1561/2004 s-a realizat o adăugare la textul art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, instituindu-se și o altă excepție de la beneficiul acelei reduceri, respectiv persoanele fizice care, în cursul anului 2003, au extins pe verticală și/sau pe orizontală, o construcție existentă. Instanța a mai reținut că decizia Comisiei Centrale Fiscale a fost emisă după intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2004, a Codului fiscal, care a abrogat O.G.

nr. 7/2001, privind impozitul pe venit. Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj, invocând aplicarea greșită a legii. Astfel, pârâții au arătat că decizia contestată nu adaugă la lege, ci doar dă textului art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, eficiență legislativă. Nu se poate susține că s-a adăugat o nouă excepție de la acordarea facilităților, prin decizie explicitându-se doar întinderea sferei de cuprindere a ordonanței privind impozitul pe venit, raportat la situațiile întâlnite în concret, în practică. Cât privește susținerea că s-ar fi adăugat la un act normativ abrogat, pârâții au arătat că, potrivit competenței stabilite prin Ordinul nr. 1033/2004, Comisia Fiscală Centrală a emis reglementări pentru aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la impozitul pe venit aferent anului 2001, când era în vigoare O.G.

nr. 7/2001. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Critica cuprinsă în cel de-al doilea motiv de recurs apare ca fondată, instanța de fond reținând în mod greșit că autoritatea emitentă a deciziei aprobate prin Ordinul nr. 1561/2004, nu ar avea competența de a emite decizii de aplicare a unor dispoziții legale abrogate prin intrarea în vigoare a Codului fiscal. Comisia Centrală Fiscală de la nivelul Ministerului Finanțelor Publice a fost constituită pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu dispozițiile actelor normative care reglementau T.V.A., impozitul pe profit, accizele, impunerea unor venituri realizate în România de persoane fizice și juridice nerezidente și impozitul pe venit, înainte de intrarea în vigoare a Codului fiscal.

Nu este, însă, întemeiată critica privind concordanța pct. 1 din decizia nr. 6 din 23 septembrie 2004, a Comisiei Fiscale Centrale, cu prevederile art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, privind impozitul pe venit, instanța de fond reținând corect că soluția adoptată adaugă la lege. Potrivit acestui text de lege, pentru construcțiile de locuințe proprietate personală se acordă o reducere a impozitului pe venit în cuantum de 20% din valoarea materialelor folosite. Se exceptează de la prevederile acestui alineat, cei care construiesc locuințe prin Agenția Națională de Locuințe sau beneficiază de alte facilități prevăzute de lege. La pct. 1 din decizia nr. 6/2004 se prevede că persoanele fizice care, în cursul anului 2003, în baza autorizației de construire, au extins pe verticală și/sau pe orizontală o construcție existentă, nu beneficiază de prevederile alin. (5) ale art. 65 din O.G.

nr. 7/2001. Departe de a da eficiență textului art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, pct. 1 din decizia nr. 6/2004 a Comisiei Fiscale Centrale, adaugă un nou caz de exceptare de la beneficiul reducerii cu 20% a impozitului pe venit, această soluție aprobată prin Ordinul nr. 1561/2004 fiind nelegală. În consecință, Curtea reține că excepția de nelegalitate a fost admisă în mod justificat, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, împotriva sentinței civile nr. 361 din 31 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.