ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30

noiembrie 2005, la Curtea de Apel Cluj, Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Cluj a declarat recurs împotriva încheierii din 28 noiembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 17891/2005, solicitând

modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a

Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării

excepției în conformitate cu art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992,

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În motivarea cererii s-a susținut că

prin decizia nr. 10863 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 16278/2005, a fost respins, ca tardiv, recursul formulat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, împotriva sentinței

civile nr. 556 din 10 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.

2437/2005.

Împotriva hotărârii Curții de Apel

Cluj, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj a formulat

contestație în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. 17891/2005 a Curții de Apel Cluj.

În cadrul motivelor contestației în

anulare, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând instanței să dispună, în

temeiul art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții

Constituționale și suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării

excepției.

La termenul din 28 noiembrie 2005,

Curtea de apel Cluj a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,

conform art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, considerând cererea,

inadmisibilă, excepția neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Verificându-se actele cauzei, în

raport cu motivele de recurs invocate împotriva încheierii din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. 17891/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este neîntemeiat și va fi respins.

Ceea ce a atacat prin excepția de

neconstituționalitate, recurenta, au fost dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, dispoziții legale ce reglementează recursul, ca o cale

ordinară de atac în cauzele ce fac obiectul Legii nr. 554/2004.

În cauza de față ne găsim în

procedura căii de atac a contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr.

17891/2005, invocându-se dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Deci, o altă categorie de cale de atac, supusă altor reglementări legale, ce nu au

legătură cu calea ordinară a recursului, astfel încât în mod corect, instanța

de fond, constatând că cererea formulată nu are legătură cu cauza, a respins

cererea.

Deci, recursul declarat împotriva

încheierii din 28 noiembrie 2005 (dosar nr. 17891/2005 al Curții de Apel Cluj,

privind contestația în anulare împotriva deciziei nr. 10863 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj) este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj împotriva încheierii de ședință

din data de 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, dosar nr. 17891/2005, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 mai 2006.