ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7758/2011

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț la data de 21 mai 2010, Primăria orașului Târgu Neamț prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu Banca Românească S.A. și în temeiul art. 150 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, să se dispună menținerea popririi, solicitată a se înființa prin Adresa nr. 19580 din 25 septembrie 2009 asupra veniturilor debitorului urmărit S.G.. Judecătoria Târgu Neamț, prin Sentința civilă nr. 2516 din 21 octombrie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei civile, având ca obiect menținere poprire, formulată de creditorul Orașul Târgu Neamț prin Primar în contradictoriu cu debitorul S.G.

și cu terțul poprit Banca Românească S.A., în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Prin Sentința civilă nr. 7356 din 19 mai 2011, Judecătoria sector 3 București a admis excepția de necompetență teritorială a judecătoriei. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat că pentru determinarea instanței competente urmează a se completa norma specială prevăzută la art. 150 C. proc. fisc. cu norma generală, respectiv art. 460 alin. (1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) din cod. Aplicând această regulă în materia popririi, instituție definită prin prevederile art. 452 C. proc. civ., judecătoria a reținut că reiese că locul în care ar urma să se desfășoare executarea este acela unde se află bunurile aparținând terțului, în principiu domiciliul sau sediul terțului poprit.

În cazul particular al unei bănci terț poprit, instanța a constatat că pentru determinarea instanței de executare interesează deci locul în care se află depozitați banii debitorului, mai precis unde se află deschise conturile acestuia, putând fi vorba chiar de o sucursală, deoarece din această perspectivă nu prezintă relevanță împrejurarea că nu are personalitate juridică. Întrucât în speță, prin poprire, creditoarea a încercat indisponibilizarea sumelor aflate în conturile deschise la Banca Românească S.A. - Sucursala Suceava, a fost declinată competența soluționării în favoarea Judecătoriei Suceava. Judecătoria Suceava, prin Sentința civilă nr. 4079 din 26 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei, invocată de instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București. În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială între Judecătoria Suceava și Judecătoria sector 3 București, a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. S-a reținut că față de natura obligațiilor și în raport de procedura urmată pentru înființarea popririi, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 150 C. proc. fisc., care instituie o procedură distinctă de cea prevăzută la art. 460 alin. (1) C. proc. civ. S-a constatat că respectiva procedură prin care se urmărește menținerea popririi, spre deosebire de validarea de poprire reglementată la art. 460 C. proc.

civ., nu prevede un termen de contestare și stabilește instanța competentă, nefiind necesară completarea legii speciale cu cea generală. Reținându-se că textul de lege cuprins în art. 150 C. proc. fisc. reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt admise derogări și având în vedere că sediul terțului poprit Banca Românească S.A. este în București, sectorul 3, a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, în considerarea argumentelor ce succed. Prin cererea adresată instanței de judecată, Primăria orașului Târgu Neamț prin Primar a solicitat menținerea popririi, în vederea recuperării unor sume ce constituie venituri publice, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 149 alin. (9) și art. 150 alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată și pe cele ale art. 460 alin. (2) C. proc. civ. Raportat la obiectul material al cererii dedusă judecății, se reține că în speță devin incidente dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care la art. 149 reglementează executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor. Potrivit art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.

Se constată deci că prin textul de lege precizat, s-a instituit o competență teritorială exclusivă și obligatorie, derogatorie de la dreptul comun, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, în privința cererilor de menținere sau desființare a popririi, având ca obiect sume ce constituie venituri publice. În atare situație, având în vedere și principiile ce guvernează concursul dintre legea specială și cea generală și ținând cont de faptul că prin Codul de procedură fiscală s-a reglementat o procedură distinctă a executării silite, prin poprire, pentru stingerea unor obligații fiscale, se constată că aceasta se aplică prioritar.

În considerarea celor ce preced, motivat de faptul că terțul poprit, respectiv Banca Românească S.A. are sediul în sectorul 3 al municipiului București, competența soluționării cererii revine Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.