ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1830/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 11009/318/2012 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 10 iulie 2012, contestatoarea U.N.P.I.R., Filiala Gorj reprezentată prin S.M. – Președinte, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimații C.D.V.I. și Biroul Executorului Judecătoresc R.G. să se dispună anularea formelor de executare și a actelor de executare întocmite în Dosarul de executare 301/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc R.G. și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare. Prin sentința civilă nr. 12429 din 15 octombrie 2012 Judecătoria Târgu Jiu, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost dispusă declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, motivat de faptul că din interpretarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de executare este "(..) judecătoria în circumscripția căreia se va face executare, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel", se deduce intenția legiuitorului de a conferi o competență teritorială exclusivă în privința cererilor având ca obiect contestație la executare. Prin urmare, s-a avut în vedere faptul că acțiunii civile având ca obiect contestație la executare silită, datorită sediului materiei și existenței unei prevederi speciale referitoare la competența teritorială, respectiv art. 373 alin. (2) C. proc. civ., nu i se aplică prevederile de drept comun regăsite în art. 5 C. proc. civ., care stabilesc că cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București, având în vedere prevederile art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. cu referire la art. 373 alin. (2) din același cod, a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, în speță, executarea silită a avut loc în raza Judecătoriei Târgu Jiu prin înființarea popririi asupra conturilor deținute de debitorul U.N.P.I.R. - Filiala Gorj la Sucursala Județeană Gorj a Băncii C. SA cu sediul în municipiul Târgu Jiu.

Prin urmare, instanța de executare este Judecătoria Târgu Jiu în circumscripția căreia s-a făcut executarea, iar o interpretare contrară ar duce la concluzia eronată potrivit căreia competența în soluționarea contestației la executare revine Judecătoriei sectorului 3 de fiecare dată când Banca C. SA are calitatea de terț poprit, întrucât sediul principal al acesteia este situat pe raza sectorului 3. În consecință, prin sentința civilă nr. 2385 din 19 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în Dosarul nr. 37738/301/2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între ceie două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competentă. stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu contestatoarea U.N.P.I.R. - Filiala Gorj a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații C.D.V.I. și Biroul Executorului Judecătoresc R.G., să se dispună anularea formelor de executare și a actelor de executare întocmite în Dosarul de executare 301/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc R.G.

și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații ia executare. Este de necontestat că dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale. Art. 400 C. proc. civ. stabilește instanța competentă să soluționeze contestațiile la executare ca fiind instanța de executare. Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor Ia art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel". Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a contestației la executare, în cazul de față, în circumscripția căreia s-a efectuat poprirea. Astfel, instanța de executare în înțelesul textului legai menționat, este Judecătoria Târgu Jiu, în circumscripția căreia a avut loc efectiv executarea silită prin indisponibilizarea conturilor deținute de debitorul U.N.P.I.R. - Filiala Gorj la Sucursala Județeană Gorj a Băncii C. SA, împrejurare ce rezultă din adresa aflată la Dosarul nr. 377736/301/2012 al Judecătoriei sectorului 3 București.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia executarea prin poprire s-a efectuat în mod efectiv, respectiv în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.