ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2982/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 147 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.M.I. împotriva rezoluției din 10 decembrie 2010, dată în dosarul nr. 260/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-au reținut, în esență, următoarele: Petentul a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu faptele săvârșite de judecătoarea J.C., precum și de grefierele T.F.

și D.L., de la Judecătoria Sectorului 1, care au comis infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 249 și art. 289 C. pen., atestând fapte necorespunzătoare adevărului în încheierea de ședință din 2 noiembrie 2007. Instanța a reținut că o plângere penală cu un conținut identic a fost înregistrată anterior de petent la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva aceluiași magistrat judecător și a acelorași grefiere. Această plângere inițială, care se referă la aceleași fapte, înregistrată sub nr. 369/P/2010 a fost în mod definitiv soluționată în sensul neînceperii urmăririi penale, conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin rezoluția din 11 iunie 2010. Noua plângere, ce face obiectul prezentei cauze, a fost înregistrată cu nr. 1728/P/2010 la același Parchet și cuprinde în plus referirea la prevederile art. 247 și art. 249 C. proc.

pen. în ceea ce privește încadrarea juridică. Analizând noua plângere a petentului, Parchetul a făcut aplicarea principiului „non bis in idem" și a invocat jurisprudența relevantă a CEDO în materie, dispunând prin ordonanța din 22 octombrie 2010 neînceperea urmăririi penale față de persoanele menționate, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la numiții V.E., P.A. și C.E. referitor la infracțiunile prevăzute de art. 215 C. pen., art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen. Această soluție a fost atacată de petent, fără a aduce nici un fel de argumente ori date suplimentare, fiind respinsă prin rezoluția din 19 decembrie 2010 semnată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a reținut că soluție este corectă, nu numai prin prisma aplicării principiului „non bis in idem", ci și datorită împrejurării că petentul a făcut o serie de afirmații neprobate, exprimându-și nemulțumiri cu privire la unele aspecte din activitatea judecătoriei respective. Aceste chestiuni nu au conotații penale, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale este justificată. În privința pretinsei lipse de abilitare a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de a semna rezoluția, s-a reținut că și această afirmație a petentului este infirmată prin Nota de serviciu nr. 363 din 7 decembrie 2010, din care rezultă că pe perioada 8-31 decembrie 2010 inclusiv, pe perioada concediului de odihnă al procurorului general, dreptul de semnătură a fost delegat în mod legal adjunctului său.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 30 martie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar P.M.I. împotriva sentinței penale nr. 147 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2011.